14 Februarie

495: Sfârşitul Lupercaliilor – Naşterea Sf. Valentin

Papa Ghelasie I a obtinut eliminarea Lupercaliilor, în anul 495, statuând aceasta sărbătoare religioasă drept decadenta. Lupercaliile au fost, astfel, unele dintre ultimele ritualuri păgâne, simbolizand fertilitatea si purificarea, care vor dispărea din Roma ce va deveni, treptat, creştina. Pentru a o şterge din amintire, Biserica a ales sa onoreze memoria Sfântului Valentin pe (sau in jurul datei de) 14 februarie, cu titlu de sfant protector al cuplurilor.

Valentin a fost un om sfânt, care a atras mânia împăratului Claudius pentru ca binecuvânta şi căsătorea tinerele cupluri in care soţul trebuia să-si satisfaca serviciul militar. În acea epoca, se pretindea ca barbatii căsătoriti nu erau buni soldaţi. Valentin a fost arestat, torturat şi decapitat în februarie 270. Primul martir al iubirii intra, astfel, in legenda.

Asocierea mijlocului lunii februarie, cu dragostea şi fertilitatea dateaza inca din antichitate. În calendarul Atenei antice, perioada cuprinsă între mijlocul lunii ianuarie si mijlocul lunii februarie era luna lui Gamelion, dedicata căsătoriei sacre a lui Zeus cu Hera.

In Roma antica, Lupercalia, Lupercaliile sau festivalul lui Lupercus, zeul fertilităţii, care era reprezentat îmbrăcat în piei de capră, era  celebrata in fiecare an pe 14/15 februarie. Originile sunt neclare, insa probabila derivare a numelui din termenul “lupus” (in latina, lup) poate indica o legatura cu zeitatea primitiva care proteja turmele impotriva lupilor sau cu lupoaica legendara care i-a alaptat pe Romulus si Remus. Fiecare Lupercalia incepea cu sacrificarea mai multor capre si a unui caine; doi dintre preotii oficianti (luperci) erau apoi condusi la altar si insemnati cu sange pe tample. Dupa ce toti se ospatau, lupercii taiau bucati din pieile animalelor sacrificate si alergau in jurul colinei Palatin, lovind orice femeie care le iesea in cale; lovitura era menita sa induca fertilitate si sa asigure o nastere usoara.

Aceasta ceremonie păgâna o onora pe Junona, zeiţa romană a femeilor şi a căsătoriei şi pe Lupercus (Pan), zeul naturii, al păstorilor și al țarinilor.

842: Nasterea limbii franceze

Jurămintele de la Strasbourg (Les serments de Strasbourg) au marcat naşterea limbii franceze. Acest jurământ, ce contine promisiunile de alianță facute pe 14 februarie 842, între cei doi nepoti ai lui Carol cel Mare si fii ai lui Ludovic cel Pios, Carol cel Pleşuv (conducătorul regatului francilor occidentali) şi Ludovic Germanul (conducătorul regatului francilor răsăriteni), împotriva fratelui lor Lothar, reprezinta prima atestare documentara a existenţei unei limbi vorbite în Franţa, care era diferita în mod evident de limba latină si limba romanica, strămoşii limbii franceze.

În conformitate cu sursa principală a relatarii întâlnirii, Viața lui Ludovic cel Pios, scrisa de Nithard, fiecare rege a spus jurământul nu în latină, ci în limba poporului celuilalt, în fața ambelor armate, care apoi au jurat în limba proprie. Jurămintele de la Strasbourg au fost declarate şi scrise în protofranceza şi in limba franca de către fiecare dintre cei doi monarhi, apoi de trupele lor, astfel încât toată lumea să înţeleagă. Ele au fost transcrise de Nithard (un alt nepot al lui Carol cel Mare).

Lothar I si Ludovic Germanul erau fiii lui Ludovic cel Pios din prima casatorie, iar Carol cel Plesuv, din a doua casatorie.

1602: Pietro Francesco Cavalli, compozitor italian, continuator al lui Monteverdi, unul dintre întemeietorii operei venețiene (d. 1676)

1766: Robert Malthus, economist britanic (d. 1834)

1811: Domingo Faustino Sarmiento, scriitor și om politic argentinian (d. 1888)

1847: Maria Pia de Savoia, soția regelui Luís I al Portugaliei (d. 1911)

1869: Eduard De Max, actor francez de origine română

1869: Charles Thomson Rees Wilson, fizician scoțian, laureat al Premiul Nobel (d. 1959)

1891: Gheorghe Banea, prozator român (d. 1967)

1898: Sorana Țopa, actriță, iubită deopotrivă de Mircea Eliade și de Emil Cioran (d. 1986)

1901: Miltiade Filipescu, paleontolog, academician român (d. 1993)

1902: Ion Călugăru, publicist, dramaturg și prozator român (d. 1956)

1902: Alexander Abusch, scriitor și funcționar comunist german (d. 1982)

1906: Eugen Macovski, biochimist și biolog român, membru al Academiei Române (m. 3 aprilie 1985)

1916: Masaki Kobayaschi, regizor japonez (d. 1996)

1923: Dumitru Bacu, prozator și poet român, membru al grupului de rezistență anticomunistă Babadag

1928: Radu Cârneci, poet român

1931: Gheorghe Achiței, eseist și teoretician român

1931: Octavian Cotescu, actor român de teatru și film (d. 1985)

1932: Anca Balaci, prozatoare română

1935: Grigore Vieru, poet român, membru de onoare al Academiei Române (d. 2009)

1936: Fernando Solanas, regizor argentinian

1937: Dumitru Țepeneag, scriitor român

1937: Paraschiv Oprea, dirijor român (d. 2004)

1945: Mihai Cantuniari, poet român

1945: Hans Adam II, suveranul principatului Liechtenstein (încoronat la 15 august 1990)

1946: Gregory Hines, actor, dansator și coregraf (d. 2003)

1946: Gil Dobrică, interpret român de muzică ușoară (d. 2007)

1946: Marcel Cornis-Pope, critic și teoretician literar român, stabilit din 1983 în SUA

1963: Teodor Baconsky, teolog român, fost reprezentant al României la Vatican (1997-2001), secretar de Stat la Ministerul de Externe

1963: Alice Barb, regizor de teatru și actriță româncă

1965: Laurențiu Chiriac, realizator de emisiuni radio și de televiziune, organizator de concerte, jurnalist muzical român

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.