Comemorari 30 noiembrie
1900: Oscar Wilde, poet, dramaturg și romancier irlandez, reprezentant al estetismului englez (n. 1854)
A devenit cel mai faimos autor din întreaga Anglie, datorită eleganţei sale, a subtilitatii spiritului şi a estetismului rafinat al concepției sale literare.
Poetul și dramaturgul irlandez Oscar Wilde a scris unele dintre cele mai bune comedii în limba engleză: Evantaiul doamnei Windermere, publicată în 1892, O femeie fără importanță, 1893, Soțul ideal, 1895 și popularul Ce înseamnă să fii onest, 1895. Oscar Wilde este unul dintre liderii decadentismului, precum și ai estetismului. Cel mai faimos roman al său „Portretul lui Dorian Gray” este caracteristic acestei mișcări literare.
Era un mare vorbitor, îi plăcea să converseze și un om cu vaste cunoștințe, dar viața lui s-a încheiat în dezonoare și sărăcie.
Născut pe 16 oct. 1854, la Dublin, Irlanda, Oscar Wilde provenea dintr-o renumită familie burgheză. A fost al doilea dintre cei trei copii ai lui William Wilde, chirurg de renume internațional, și al lui Jane Francesa Elgee, poetă angajată.
A fost educat la Portora Royal School din Enniskillen, Trinity College din Dublin și Magdalen College, Oxford.
Elev strălucit, Oscar Wilde a obținut în 1874 o bursă la Magdalen College, unul dintre cele mai apreciate colegii ale Universității Oxford. În acea perioadă, unul dintre profesorii săi, John Ruskin, l-a introdus în mișcarea „estetică”, o „școală” care credea că arta ar trebui să fie doar o căutare a „Frumosului”, fără nicio preocupare morală sau socială.
În 1879, Oscar Wilde s-a mutat la Londra și a început să frecventeze înalta societate londoneză. Acest dandy elegant, cinic și cu o minte foarte ascuțită și-a creat repede o reputație, devenind apostolul estetismului în poeziile sale cu versuri rafinate, precum și în piesele sale de teatru. Dar capodopera sa, rămâne, cu siguranță, romanul său fantastic Portretul lui Dorian Gray, publicat în 1891.
Oscar Wilde se afla atunci la apogeul gloriei sale. A pus în scenă una dintre piesele sale, Salomé, la Paris în 1891 și a scris mai multe comedii cinice care au avut un mare succes.
În 1884 s-a căsătorit cu Constance Lloyd și au avut doi fii. Și-a publicat poezia timpurie, a scris recenzii de cărți și a editat revista Woman’s World. Singurul său roman, Portretul lui Dorian Gray, 1891, a fost aspru criticat ca imoral.
În 1891, Wilde a început o prietenie nefericită cu lordul Alfred Douglas. Deși căsătorit, din 1884, și tată a doi copii, Oscar Wilde a fost judecat pentru această relație afișată în 1892. Tatăl lui Douglas a obiectat violent față de Wilde, iar acesta l-a dat în judecată pentru calomnie. Cazul s-a prăbușit, iar Wilde a fost arestat. În 1895, poetul a fost condamnat la pedeapsa maximă. A fost trimis la închisoare timp de doi ani de muncă silnică și și-a pierdut reputația și dragostea publicului în urma acestui proces. În această perioadă de singurătate și disperare, Wilde a compus o scrisoare lungă adresată lui Alfred Douglas care, după moartea sa, a fost publicată sub numele De Profundis.
Când a fost eliberat, în 1897, poetul a părăsit Anglia și a plecat în Franța. Profund afectat de experiența sa în închisoare, a compus ultima sa lucrare pe această temă, Balada închisorii din Reading, 1898. Oscar Wilde a murit în singurătate și în sărăcie față de condițiile cu care era obișnuit, la Paris, pe 30 noiembrie 1900, la vârsta de doar 46 de ani. Înhumat în mod sobru în cimitirul din Bagneux, trupul său a fost mutat în cimitirul Père-Lachaise, în 1909, după ce ultimul său prieten, Robert Ross, a strâns destui bani pentru a-i plăti o concesiune. Mormântul lui Oscar Wilde are deasupra sa un monument reprezentând un sfinx înaripat, sculptat, în 1912, de Jacob Epstein.
Fantoma din Canterville de Oscar Wilde
În 1887, Oscar Wilde a devenit redactorul șef al revistei Lumea Femeilor (The Woman’s World). În același an, a scris mai multe nuvele, dintre care cea mai faimoasă a fost Fantoma din Canterville. Această nuvelă fantastică, care împrumută și ea din caracteristicile romanului gotic, povestește despre ciudata conviețuire dintre o fantomă și o familie care a cumpărat o casă veche. Dar fantoma, obișnuită să terorizeze locuitorii casei, se trezește confruntată cu o familie nu prea fricoasă. Prin intermediul unui unghi parodic și absolut comic, sunt retrase apoi micile necazuri provocate de fantomă, care printr-o inversare umilitoare a situației, devine ea însăși victima familiei.
Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
Pe 20 iunie 1890, Oscar Wilde a publicat prima versiune a romanului său intitulat Portretul lui Dorian Gray în revista literară lunară Lippincott (Lippincott’s Monthly Magazine). Pentru a rezuma povestea, Dorian Gray este un tânăr de o frumusețe fascinantă, foarte dornic de a-și putea păstra farmecul și tinerețea de-a lungul întregii vieți. Această dorință îi este îndeplinită atunci când unul dintre prietenii săi, un pictor, pictează portretul tânărului. Apoi, Dorian Gray își dă repede seama că portretul este transformat în locul său: în timp ce el nu are nici un semn de îmbătrânire, chipul pictat pe pânză pare să-și asume povara pasiunilor și a păcatelor sale. Prin acest roman care reflectă preocuparea sa pentru estetism, Oscar Wilde pledează pentru emanciparea artei în raport cu moralitatea. Descrierea exceselor în care protagonistul se complace, dezvăluie și apartenența autorului la mișcarea decadentă. Acuzat că promovează imoralitatea, romanul a fost privit ca fiind scandalos încă de la publicarea sa.
Operele lui Oscar Wilde
Oscar Wilde a fost sensibilizat de poezie încă de la o vârstă fragedă, în special de către mama sa, ea însăși poetă. În 1881, a publicat prima sa colecție de poezii, Poezii care au fost destul de bine primite, atât de critici, cât și de public.
În anii următori, a plecat în Statele Unite unde a susținut o serie de prelegeri despre estetism. Cunoscând un mare succes, Oscar Wilde a devenit liderul acestei mișcări care susținea arta de dragul artei sau artă pentru artă.
Revenit în Europa, în 1883, s-a mutat la Paris, unde a scris două piese de teatru Ducesa de Padova și Vera sau nihiliștii. Dar din 1888, Wilde a început cu adevărat, cea mai productivă perioadă a carierei sale ca scriitor. A scris povești, Prințul fericit și alte povești, 1888, nuvele, Crima lordului Arthur Saville și alte povești, 1891, urmate de un eseu, Intenții, 1891.
Tot în 1891 a publicat Portretul lui Dorian Gray, un roman care i-a adus o mare notorietate, dar și numeroase critici.
Wilde avea capacitatea de a prelua intrigi convenționale și de a le transforma în comedii strălucite prin dialogul său spiritual.
În 1892, succesul piesei sale Evantaiul doamnei Windermere, l-a încurajat în scrierea teatrală și, în 1895, a compus una dintre cele mai mari piese ale sale, intitulată Ce înseamnă să fii onest, în care intriga și dialogul sunt la fel de fantastice.
Dar în același an, Wilde a fost condamnat pentru derapajele din viața sa privată. Timpul petrecut în închisoare i-a inspirat Balada închisorii din Reading, care va fi ultimul său poem.
După eliberarea din închisoare, a părăsit Anglia, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Și-a împărțit timpul între Franța și Italia, trăind în sărăcie comparativ cu ceea ce era obișnuit, dar a continuat să încânte un mic cerc de prieteni cu conversația sa. Cu excepția scrisorilor, nu a mai încercat să reia scrisul. A murit de meningită, la Paris, la doar 46 de ani, pe 30 noiembrie 1900.
A îmbogăţit literatura ţării sale cu unele dintre cele mai mari capodopere: Portretul lui Dorian Gray, Evantaiul doamnei Windermere, Ce înseamnă să fii onest, Balada închisorii din Reading.
1718: Regele Carol al XII-lea al Suediei (n. 1682)
1845: Nils Gabriel Sefström, chimist suedez, descoperitorul elementului chimic vanadium (n. 1787)
1934: Cincinat Pavelescu, poet și epigramist român (n. 1872)
1935: Fernando Pessoa, poet portughez (n. 1888)
1938: Corneliu Zelea Codreanu, conducător al Miscarii Legionare (n. 1888)
1953: Francis Picabia, pictor și poet (n. 1879)