9 Mai

1873: Howard Carter, arheolog si egiptolog britanic, celebrul descoperitor al mormantului faraonului Tutankhamon

A avut una dintre una dintre cele mai bogate şi spectaculoase contribuţii in egiptologie: descoperirea (1922) mormântului în mare parte intact al regelui Tutankhamon.

  Tutankhamon – reconstituire

Fiu al unui artist care își câstiga existența pictând portretele animalelor ce aparțineau localnicilor și facând ilustrații pentru ziarul “Illustrated London News”, va moşteni de la tatal sau talentul de desenator. Carter a fost cel mai mic dintre cei 11 copii si a fost educat acasă, resimtind o lipsa acută de educație, tot restul vieții. A invățat de la tatăl său să picteze impecabil, fiind capabil să reproduca, din memorie, o casă sau o scenă dintr-un sat.

Avea şaptesprezece ani, când a fost prezentat lui Newberry Percy, un tanar egiptolog de la Fundatia pentru Explorarea Egiptului, creata de Amelia Ann Blanford Edwards, care l-a angajat pentru a copia in acuarela frescele mormintelor din sit-ul Beni Hassan.

Chiar de la acea varsta frageda, Carter s-a dovedit a fi un inovator în îmbunătăţirea metodelor de copiere a decoratiilor. Apoi a devenit inspector general al Departamentului de antichităţi egiptene. În timp ce supraveghea săpăturile din Valea Mormintelor Regilor, in 1902, a descoperit mormintele lui Hatshepsut şi Tuthmes IV. A realizat desene (1893-1899) ale sculpturilor şi inscripţiilor din templul terasat al reginei Hatshepsut din Teba antică.

 KV62 in Valea Regilor

In 1907, s-a asociat cu al cincilea conte de Carnarvon (George Herbert), pasionat colecționar de antichități egiptene și, totodată, egiptolog britanic, care l-a cooptat pe Carter pentru a supraveghea săpăturile în vale. Carter a fost interesat de o zonă pe care a constatat ca nimeni nu o prospectase niciodata. Pe 1 noiembrie 1922, săpăturile au început chiar pe locul unde se aflau colibele lucrătorilor si atunci a descoperit mormantul lui Ramses al IV-lea. Carnarvon se afla in Regatul Unit, cand, pe 4 noiembrie 1922, in zorii zilei, au degajat o cale de acces, apoi altele, descoperind primul semn a ceea ce s-a dovedit a fi mormantul lui Tutankamon.

 Cale de acces la mormantul lui Tutankhamon

Astfel, spre seara, Carter stătea în faţa unei uşi care purta sigiliul lui Anubis (divinitate in mitologia egipteana reprezentata sub forma unui om cu cap de şacal – sau de câine sălbatic – asociata cultului funerar şi protecţiei defunctului; aceasta divinitate insotea mortii pe lumea cealalta si le proteja mormantul) anunţând că se afla în faţa mormântului unui personaj important.

Deschiderea acestei uşi s-a realizat pe 25 noiembrie, oferind acces la un coridor de 7.60 metri lungime, sapat în piatră şi umplut cu moloz. Howard Carter a descoperit multe urme de trecere, ceea ce l-a facut să creadă că mormântul a fost jefuit. Abia pe 26 noiembrie s-a ajuns la cea de-a doua uşă sigilată, în spatele căreia se aflau comorile.

 A doua usa a mormantului lui Tutankhamon

Jurnalul lui Carter a descris acel moment memorabil. După ce a făcut o gaură mică în uşă, Carter, cu o lumânare în mână, a privit în interiorul mormântului. Inainte de a putea vedea ceva, aerul cald din interior a facut lumânarea să pâlpâie, dar de îndată ce ochii s-au obişnuit cu acea licarire a luminii, in interiorul camerei s-a conturat treptat, un amestec ciudat şi minunat de obiecte extraordinar de frumoase, ingramadite unele peste altele.

Statuete de aur

Vas de alabastru pentru cosmetice

 Tronul lui Tutankhamon

  Tutankhamon si sotia sa, detaliu de pe speteaza tronului

Deschiderea efectiva a mormântului a avut loc pe 29 noiembrie. Carter şi echipa sa erau în stare de şoc. Camera care li se infatisa in fata ochilor era plina de un număr inimaginabil de obiecte: alimente conservate, buchete de flori, un tron de aur, paturi mari în formă de animale, care demontate, vaze de alabastru, arme, scaune, bijuterii, cufere pline cu haine şi articole de toaletă. Această cameră avea aproximativ 8 metri lungime si 3.60 metri latime, iar peretii erau acoperiti cu tencuiala alba.

Antecamera

Paznicii din antecamera

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon a provocat o mare agitaţie intrucat a fost cel dintâi mormânt regal găsit neatins. Bogăţia de comori stivuite în acest mormânt este de neegalat. Mumia regala împodobita cu masca ei de aur, a fost închisă în trei sarcofage, unul de aur şi două de lemn aurit.

Frescele camerei funerare

Cele trei sarcofage

Totul a fost depus în patru camere mici, destul de modeste ca marime pentru un mormânt regal.

 Cele patru camere ale mormantului lui Tutankhamon

 1 – Coridor; 2 – Antecamera; 3- Anexa; 4 – Camera comorilor; 5 – Camera funerara

Jurnaliştii aflati la faţa locului au dat naştere legendei referitoare la blestemul faraonului:  în 1923, Carnarvon a murit, fiind victima unei septicemii datorate unei rani provocate de faptul ca s-a ras peste o intepatura de ţânţar. Mulţi oameni de ştiinţă deja in varsta, la momentul descoperirii, au murit mai târziu. Cu toate acestea, Carter, care a fost primul care a intrat în mormânt, a murit abia în 1939, de ciroză hepatică la vârsta de 65 de ani, sau la 17 ani de la descoperirea mormântului lui Tutankhamon.

1439: Papa Pius al III-lea (d. 1503)

1740: Giovanni Paisiello, compozitor italian (d. 1816)

1860: Sir James Matthew Barrie, dramaturg și prozator scoțian (d. 1937)

J. M. Barrie a devenit celebru pentru crearea personajului Peter Pan. A fost, de asemenea, prietenul lui Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes.

Copil al unei familii modeste de ţesători dintr-un orasel, a fost educat în Scoţia. Dupa ce s-a stabilit la Londra, a dezvoltat o cariera de romancier şi dramaturg si a scris Auld Licht Idylls, 1888, un roman despre Scotia natala. Cel mai vandut roman al sau, Micul preot, (The Little Minister, 1891), a fost dramatizat in 1897. Piesele Strada Calitatii (Quality Street, 1901) si Admirabilul domn Crichton (The Admirable Crichton, 1902) au fost puse in scena cu succes la Londra.

La Londra i-a întâlnit si pe baietii Llewelyn Davies (fiii lui Arthur şi Sylvia Llewelyn Davies – fiica scriitorului si caricaturistului George du Maurier – George, John (“Jack”), Peter, Michael si Nicholas (“Nico”)). Barrie le-a devenit tutore dupa moartea timpurie a părinţilor lor, acestia fiind asociati de catre public cu Barrie şi cu Peter Pan pentru tot restul vieţii lor, multe dintre personajele sale fiind denumite cu numele acestora.

Ei i-au servit drept sursa de inspiraţie cand a scris povestea unui băieţel care a trecut prin aventuri magice în Kensington Gardens (inclusiv în The Little White Bird), apoi pentru Peter Pan sau The Boy Who Wouldn’t Grow Up (1904), o feerie despre un băiat fără vârstă şi o fată obişnuită pe nume Wendy, care au trait diverse aventuri în tinutul fantastic Neverland.

In aceasta lume ficţională a Neverland-ului vor fi plasate personaje ca Peter Pan, micuta zana Tinker Bell, Lost Boys şi altele, in care unele personaje refuza sa creasca. Cu aceasta poveste clasica pentru copii, Barrie a cunoscut un mare succes, acest tinut fantastic al Neverland-ului fiind adesea utilizat ca o metaforă pentru copilăria veşnică (şi infantilism), nemurire şi evadare.

Printre celelalte piese ale sale se numara si Ce stie orice femeie (What Every Woman Knows, 1908), Privirea de douasprezece lire (The Twelve-Pound Look, 1910) si Draga Brutus (Dear Brutus, 1917). O altă operă importantă este Micuța pasăre albă (The Little White Bird).

1877: Hovsep Pushman, pictor armeno-american (d. 1966)

1882: George Barker, pictor american (d. 1965)

1883: José Ortega y Gasset, filosof, sociolog, eseist, jurnalist si politician spaniol (d. 1955)

Filozof spaniol liberal şi eseist din prima jumătate a secolului XX, in perioada cand Spania oscila între monarhie, republicanism şi dictatură. Ortega a fost, împreună cu Kant, Schopenhauer si Nietzsche, un partizan al ideii de perspectivism, concepție filozofică potrivit căreia cunoașterea depinde de punctul de vedere personal, de perspectiva celui care cunoaște.

A fost profesor la universitatea din Madrid incepand din 1911. Ortega considera viata individuala drept realitate fundamentala; adevarul absolut este inlocuit in filosofia sa cu perceptia fiecarui individ in parte. Manifestand interes pentru problemele Spaniei, a infiintat ziarele España, 1915, El sol, 1917 si Revista de Occidente, 1923, contribuind la propagarea ideilor novatoare in Spania si la deschiderea ei spre valorile europene. Din considerente politice, s-a autoexilat in perioada 1931-1946, locuind in strainatate, mai intai in Franta, pana in 1939, apoi s-a refugiat in Argentina si Portugalia.

Desi influentat de neokantianism, detasarea fata de aceasta doctrina filosofica este evidenta in lucrari precum Adam in Paradis, 1910, Meditatiile lui Don Quijote, 1914 si O tema moderna, 1923.

Ocupand o pozitie intermediara intre “filosofia vietii”, fenomenologie si existentialism, a anticipat multe din temele filosofiei contemporane, a facut observatii asupra crizei culturii, a fenomenelor de instrainare si depersonalizare generate de societatea contemporana: Rascoala maselor, Spre o filosofie a istoriei, Dezumanizarea artei.

Dintre eseurile filosofice: Despre Galilei, Istoria ca sistem. Alte piese configurand o constiinta filozofica a artei: Meditatii despre Don Quijote, Velásquez, Goya.

Cele mai cunoscute lucrari ale sale sunt Spania nevertebrata, 1922 si Revolta maselor, 1929, care au prevestit Razboiul Civil Spaniol. A avut o mare influenta asupra renasterii culturale si literare din Spania secolului XX. Ortega y Gasset a influentat existentialismul si opera lui Martin Heidegger.

1886: Rudolf Schweitzer–Cumpăna, pictor și grafician român (d. 1975)

1895: Lucian Blaga, poet, dramaturg, filozof și eseist român (d. 1961)

1907: Baldur von Schirach, politician german (d. 1974)

1920: Richard Adams, scriitor britanic

1924: Bulat Okudjava, scriitor, poet și cantautor rus (d. 1997)

1934: Alan Bennett, scriitor britanic

1936: Glenda Jackson, actriță și politiciană americană

1939: Pierre Desproges, umorist francez

 

Comedian francez recunoscut pentru umorul său negru, anti-conformismul sau virulent şi simţul absurdului.

Renumit pentru umorul său crispat, s-a evidenţiat prin usurinta remarcabila de a se exprima. Desproges si-a castigat renumele cu subiecte deseori evitate, chiar incomode pentru unii oameni, precum “practicant stalinist”, “terorist isteric” sau “militant de extrema-dreapta”. După cum el însuşi a spus: “Se poate râde de toate, dar nu cu toată lumea”.

Caracteristicile umorului sau dezvăluie, în general, un personaj jovial, individualist şi nonconformist, cu toate că predilecţia sa pentru provocari destinate să ţină publicul în mod constant impotriva pozitiilor convenite, il face greu de clasificat.

1939: Ion Țiriac, jucător român de tenis, om de afaceri

1945: Marius Țeicu, compozitor român

1946: Candice Bergen, actriță americană

1949: Billy Joel, muzician, pianist, cantaret si compzitor american muzician

A facut parte din mai multe formatii de muzica, dar nimic nu functiona cu adevarat. In 1973, a înregistrat Piano Man. Billy Joel a devenit star cu piesa The Stranger, din care a vândut peste şapte milioane de exemplare. Albumul următor, 52 Street, s-a clasat pe locul 1 in topurile Hit Parade, dupa care a cunoscut succes dupa succes.

1962: Dave Gahan, muzician englez, vocalist trupa „Depeche Mode”

Comments

Share |

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.