Pentru cei invinsi exista o singura salvare: sa nu mai spere la nici o salvare.
Una salus victis, nullam sperare salutem!
(Vergilius, Aeneis)
Nu exista nici o salvare in razboi; toti cerem pace de la tine.
Nulla salus hello; pacem te poscimus omnes.
Chiar si inimile cele mai impietrite sunt miscate de o rugaminte blanda.
Vincuntur molli pectora dura prece.
(Tibullus, Carmina)
Recunoasterea greselii este inceputul salvarii.
Initium est salutis notitia peccati.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Acum nici zeita “Salus” nu ma mai poate scapa, chiar daca ar vrea.
Neque iam ”Salus” salvare, si vult, me potest.
(Plautus, Captivi)
“Salus”, divinitatea sănătății, a salvării și a binelui public, în mitologia romană. Identificata adesea cu zeița greacă Hygeia / Higeea (deși aveau funcții diferite), Salus era o zeitate romana ce veghea asupra indivizilor si a statului, fiind personificarea stării de bine (sănătate și prosperitate) atât ca individ, cât și ca Res Publica.
Cat timp mai respira, se spune ca bolnavul va fi salvat.
Aegroto dum anima est, spes esse dicitur.
(Cicero, Ad Atticum)