Cuget (Gandesc), deci exist. (Discurs asupra metodei)

René Descartes

Cartezianismul desemneaza o mișcare filosofică ce susține principiile și teoriile gandirii lui René Descartes (forma latinizata, Renatus Cartesius).

Cartezianismul s-a evidentiat mai ales prin prima lucrarea filosofică publicata în limba franceză, celebrul Discurs asupra metodei (1637), subintitulata “pentru a ne conduce bine ratiunea şi a căuta adevărul în ştiinţe”, ce expune trasaturile fundamentale ale metodei sale.

Adevaratul punct de pornire al filosofiei carteziene este dubiul. Descartes ne asigură că orice act de îndoială constituie manifestarea unui act de gândire; oricât de numeroase ar fi erorile în care se angajează gândirea noastră, realitatea ei se impune ca un fapt indubitabil: Dubito cogito, cogito ergo sum (mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist).

Descartes formuleaza descoperirea lui “cogito” în Discurs asupra metodei. La sfârșitul îndoielii, își dă seama că este imposibil să se îndoiască de gândire pentru că a te îndoi inseamna a gândi. Deci, dacă gandesc, inseamna, in mod necesar, ca exist. Formularea sugerează că existența este dedusa din gândire. In realitate, “exist”, este deja în “cuget” prin pronumele personal “Eu” (cuget).

In Meditații metafizice (Meditationes de prima philosophia,1641), lucrare care se doreste mai riguroasă, ideea va fi dezvoltata mai pe larg, iar formularea lui “cogito” va fi într-o formă diferită: Ego sum, ego existo (Eu sunt, eu exist).

 ***

Descartes a publicat lucrarea Discurs asupra metodei în 1637, în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea. Patru ani mai devreme, la Roma, Galileo fusese condamnat de către Biserică pentru că a îndrăznit să contrazică acest adevăr bine stabilit de Biblie: Soarele se învârte în jurul Pământului, centrul lumii create de Dumnezeu.

“Cuget, deci exist”, simbolizeaza gândirea carteziana, in loc de a o rezuma. Această afirmatie, ce pare o evidenta, pune bazele gândirii raționale. Mare cunoscator al clasicilor latini, filosoful s-a inspirat, probabil, din intuiția Sf. Augustin, în secolul al V-lea, care scria în Cetatea lui Dumnezeu: “Si enim fallor, sum” (“Căci, dacă nu mă înșel, exist”).

In Discursul său, Descartes povesteste cum meditațiile sale l-au condus la a pune totul la îndoială, cu excepția unui singur lucru:

“In timp ce voiam sa gandesc astfel, că totul era fals, trebuia in mod necesar ca eu, cel care gandeam, sa fi fost ceva. Și observând că acest adevăr, cuget, deci exist, era atât de ferm și atat de sigur, incat toate presupunerile cele mai extravagante ale scepticilor nu ar fi putut sa-l zdruncine, am considerat că l-as putea admite fără probleme drept primul principiu al filosofiei pe care o cautam.”

Angajandu-se să reconstruiască întreaga filosofie pe baze solide, Descartes pune în aplicare o îndoială metodică, constand in eliminarea a tot ce nu este absolut sigur. Astfel, descopera ca, deși simțurile și raționamentele sale il inseala adesea, rămâne adevarat faptul ca eu, cel care sunt pe punctul de a ma indoi, sunt ceva, altfel spus, eu exist. Această certitudine a propriei sale existențe devine de acum inainte un adevar fundamental, primordial, putand servi ca punct de sprijin pentru filosofia pe care o va dezvolta, considerata astfel ca exemplara pentru filosofia moderna, ce plasează subiectul în centrul construcției cunoasterii.

Elaborand o metoda “pentru a ne conduce bine ratiunea și a cauta adevărul în științe”, Descartes dorea să verifice prin raționament toate adevărurile pe care le prelua. Ca si Galileo, era convins, in secret, că si dacă am vedea clar Soarele rotindu-se, aceasta nu ar dovedi că el se rotește. Lucid in ceea ce priveste dificultatea demersului, i-a scris editorului său: “Chiar daca ar fi prea putini oameni in lume care ar fi capabili să inteleaga rationamentele mele, nu e vina mea, si ele nu sunt mai puțin adevarate pentru asta.”

Când parodia se amesteca…

Mica fraza a devenit celebra, fiind parodiata sub toate formele. Astfel, aflat in mijlocul unui corpus foarte bogat, Paul Valéry a spus: “Uneori, cuget; și, uneori, exist”; iar Albert Camus: “Ma revolt, deci exist.”

[Corpus: culegere sau colecție de texte, documente, inscripții, legi etc.]

© CCC

Comments

Share |

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.