Deminutio capitis sau Capitis deminutio – diminuarea sau retragerea partiala sau totala a drepturilor cetatenesti (civile) şi a capacităţii juridice a unei persoane; restrangerea capacitatii juridice.

Deminutio/diminutio capitis: termen utilizat în dreptul roman, indicand degradarea la un statut civil inferior prin pierderea drepturilor privind libertatea, cetăţenia sau familia.

Existau trei forme de degradare a statutului social al cetatenilor, cu consecinţe diferite, maxime, medii şi minime.

Forma extremă, “Deminutio capitis maxima” sau “Capitis deminutio maxima”, atragea dupa sine pierderea libertăţii, care implica pierderea tuturor celorlalte drepturi, atunci cand devenea prizonier de război sau sclav. Pierderea libertatii, cetăţeniei şi familiei se putea intampla în cazul în care un cetăţean roman era luat prizonier de război sau era incredintat inamicului deoarece refuzase sa recunoasca autoritatea unui reprezentant oficial sau încheierea unui tratat care nu fusese aprobat de către popor. Acelasi lucru se intampla daca era vândut ca sclav, fie de către stat pentru refuzul prestarii serviciului militar sau prin nerecunoasterea dreptului de recensamant al statului asupra cetatenilor sai, fie de către creditorii săi pentru datorii neonorate.

In cazul în care un prizonier de război se intorcea acasă sau cand inamicul refuza să-l accepte, atunci când ii era incredintat, cetateanul isi redobandea drepturile civile anterioare.

Etapa intermediară, “Deminutio capitis media” sau minor, consta în pierderea drepturilor civile intrucat persoana in cauza devenise cetăţean al unui alt stat, sau printr-un decret de exil confirmat de către popor, sau (în perioada imperiala) prin deportare. Aceasta consta in pierderea cetăţeniei şi a familiei fără nici o privare de libertate personală.

Redobandirea statutului civil era posibila dacă cetăţeanul străin era repatriat sau în cazul în care decretul de exil era anulat.

Forma minima, cu cea mai mica degradare de statut social, “Deminutio capitis minima”, consta in pierderea drepturilor familiale existente, prin emancipare (ceea ce implica plecarea din familia careia ii apartinea intr-o noua familie, prin casatorie, devenind cap de familie sau fiind renegat de familie pentru comportamente sau acte reprobabile), adoptie sau, în cazul unei fete, prin căsătorie. In acest caz, persoana înceta să mai aparţină unei anumite familii, fără pierderea libertatii sau a cetăţeniei.

Expresia Deminutio capitis maxima sau Capitis deminutio maxima este definita drept cea mai mare sau cea mai cuprinzătoare degradare a statutului unei persoane. Acest lucru se intampla cand situatia unui cetatean se schimba de la statutul de persoana libera, la una aflata in robie, cand devenea sclav. Acest statut ducea la pierderea tuturor drepturilor civile şi a celor din cadrul familiei careia ii apartinea.

In cadrul Republicii romane, unele infracţiuni duceau la pierderea tuturor drepturilor civile (Deminutio capitis maxima): dezertorii şi cetăţenii care se sustrageau de la recensământ puteau astfel sa fie vânduti ca sclavi de către un magistrat, în afara Romei. In cadrul Imperiului, condamnarea la munca in mine (damnatio ad metalla) era una dintre pedepsele cele mai de temut.

***

Vezi Restrangerea capacitatii juridice 

Capacitate juridica: aptitudinea persoanei fizice sau persoanei juridice de a participa (in nume propriu sau pentru altul), ca titular de drepturi si obligatii in raporturile juridice.

Aceasta aptitudine este reglementata diferit in cadrul diferitelor ramuri ale sistemului de drept. In dreptul civil se recunoaste aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si obligatii, facandu-se abstractie de imprejurarea ca aceasta are sau nu aptitudinea de a le exercita ea insasi, savarsind acte juridice.

In celelalte ramuri de drept, aptitudinea de a avea drepturi si obligatii se asociaza intr-o unitate inseparabila, cu capacitatea exercitarii lor de catre titular.

© CCC

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.