Dragobetele sau sarbatoarea iubirii

Varianta româneasca a Zilei Indragostitilor sau Valentine’s Day, Dragobetele, sărbătoare tradițională românească, ce dateaza de pe vremea dacilor, fiind sărbătorita pe 24 februarie, are o altă poveste decat cea a Sf. Valentin.

In legendele populare, Dragobete, zeul dac al iubirii, este fiul Dochiei. Urmand firul logic al miturilor, Dragobete este chiar nepotul lui Decebal, neinfricatul rege care a aparat Dacia de imparatul roman Traian.

Aceasta sarbatoare, preluată din tradiţiile dacilor, unde Dragobete era fiul Babei Dochia si  păzitorul animalelor, isi are originea in personajul principal din mitul păgân legat de sosirea primăverii și sfârșitul iernii aspre. Astfel, Dragobetele este o sarbatoare legata, fără îndoială, de începutul primăverii, când natura se trezește la viata, ursul iese din adăpostul hibernal, iar păsările încep să-si faca cuiburi.

Entitate mitologică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobete este diferit de Valentin, blandul sfânt din tradiția catolică, acesta fiind un barbat frumos si impetuos. Acest barbat extrem de chipes, iubea nu numai femeile (carora le lua mintile), ci si petrecerile, pe care le tinea zilnic. I se mai spunea Cap de Primavara sau Navalnicul. El oficia, la inceputul primaverii, cununia tuturor animalelor de pe pamant, astfel ca de aici a mai fost doar un pas pentru ca fetele si baietii sa se logodeasca pe 24 februarie, avand binecuvantarea zeului.

Moștenire a dacilor, la care era pazitor al animalelor, Dragobete a devenit la români protectorul iubirii celor ce se întâlnesc pe 24 februarie, zi considerata, de asemenea, drept ziua “logodnei” păsărilor. Astfel, ziua de 24 februarie este cunoscuta in special sub numele de “ziua în care păsările se logodesc”. In jurul acestei date  păsările încep să-si construiască cuiburile și sa isi cauta perechea.

In această zi, considerată, pe plan local, prima zi de primăvară, băieții și fetele aduna flori de primăvară și cânta împreună. Astfel, satele românești rasuna de bucuria tinerilor si de cuvintele „Dragobetele saruta fetele”.  In credința populară, cei care participa la aceasta sarbatoare vor fi protejati de boli pe tot parcursul anului si, mai ales, de febră.  Se crede, de asemenea, că Dragobetele asigura agricultorilor un an imbelsugat.

In ajunul sărbătorii, fetele din multe sate obisnuiesc sa adune zapada care încă se mai află pe pamant, numita “zăpada zânelor “, apoi o topesc si păstreaza apa pe tot parcursul anului, folosind-o in poțiuni magice pentru a se face frumoase și pentru incantații de dragoste.

Imbrăcati în straiele lor de duminică, tinerii și tinerele se întâlnesc in fata bisericii și, daca vremea le permite, merg sa caute flori prin pădure și pe pajiști. Tinerii culeg ghiocei sau alte plante timpurii de primăvară pentru fetele pe care le plac.

In sudul României, în județul Mehedinți, fiecare fată se intoarce în sat fugind, urmata indeaproape de un tanar caruia i-a placut. Dacă tânărul o prinde si fata il place, ea il saruta în public. Sarutul acesta este semnul logodnei lor pentru un an sau mai mult. Astfel, aceasta sarbatoare este o ocazie pentru comunitate sa afle ce căsătorii vor avea loc în toamnă.

Persoanele mai în vârstă nu raman pasive, ziua lui Dragobete fiind dedicata ingrijirii pasarilor de curte si a pasarilor in general. In aceasta zi nu se sacrifica pasari, pentru a nu fi împiedicata împerecherea.

Românii serbează atât Sfântul Valentin, cât şi Dragobetele. In aceste zile in care se celebrează iubirea, bărbaţii oferă cadouri femeilor, ciocolată, bomboane, flori, iar cei îndrăgostiţi au un motiv în plus să-şi declare dragostea şi să petreacă timpul împreună. Simbolurile asociate acestei sărbători sunt inimioarele şi trandafirii roşii.

Comments

Share |

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.