Oul cosmic intre cosmologia moderna si miturile universale

Oul cosmic si simbolismul genezei universale

Cuvantul Big Bang, ce evoca o explozie, sintetizează viziunea contemporanilor noștri asupra lumii.  Dar, de putin timp, știința preferă metafora ecloziunii universului, acesta fiind asociat oului cosmic. La nivel simbolic, astrofizica justifică această alegere, deoarece universul are într-adevăr forma unui ou, în reprezentarea cea mai apropiata care i s-a putut da.

Modelul Universului vizibil

Semne subtile ale unui univers distorsionat sunt prezente în harta furnizata de sonda spatiala WMAP, reprezentand  radiația cosmica de fond (radiatia remanenta, rămasa dupa Big Bang)

[Sonda spatiala Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP), denumită și Explorer 80, a fost o misiune americana lansata pe data de 30 iunie 2001. Misiunea WMAP a fost continuarea misiunii spațiale COBE. Aceasta a fost destinata studiului anizotropiei (anizotropie: care nu are aceleasi proprietati fizice in toate directiile) radiației cosmice de fond. Numele initial al sondei  spatiale a fost Microwave Anisotropy Probe (MAP), dar a fost redenumita în onoarea astronomului  american David Wilkinson.

Scopul misiunii a fost cartografierea, cu cea mai mare precizie posibila, a fluctuațiilor de temperatură ale radiației termice cosmice și polarizarea acesteia.  Aceste informații sunt esențiale pentru cosmologie, deoarece permit reconstituirea cu mare precizie a conținutului material al universului. Măsurătorile WMAP au jucat un rol-cheie în stabilirea actualului Model Standard al Cosmologiei. Datele WMAP se potrivesc foarte bine unui univers dominat de energia întunecată sub forma unei constante cosmologice.]

Miturile care se referă la originea universului pot fi integrate fie în cosmogonii care relateaza nașterea (originea) si evolutia lumii (universului), fie în teogonii care relateaza miturile despre originea si genealogia generațiilor de zei.

In toate cazurile, prima etapa este haosul, vidul  primordial, neantul, in care totul preexista in stare latenta.  Rămâne ca acesta să fie pus in ordine, in armonie, pentru a obtine Universul și legile care il guvernează.  Aici intervine conceptul de Divin, existand unul sau mai multi zei care sunt la originea Universului.

In structura numeroaselor cosmogonii, oul succede în general  haosul, ca un prim principiu de organizare.  Chiar daca oul nu este niciodata primul, totusi el simbolizează germenele primelor  diferențieri: oul  cosmic conține atât cerul, cat și pământul, apele inferioare si superioare etc. …

Oul apare, de asemenea, ca un simbol al reînnoirii periodice a naturii, el simbolizează renașterea și repetiția, precum si Big-Bang-ul și mișcarea sa concentrică!

Oul cosmic, considerat ca fiind cel ce conține germenele din care totul se va dezvolta,  este un simbol universal  ce se află in prim planul cosmogoniilor din diverse  mitologii, atat indo-europene și africane, cat și în creștinismul primitiv. De exemplu, dacă “sistemul” celtic este de structura indo-europeană și dezvăluie multe aspecte comune cu Brahmanismul din India și cu Vedismul din Vechea Persie, rădăcinile sale profunde și misterioase, oferă, de asemenea,  paralele izbitoare cu mitologia egipteană și tradiția încă prezenta in triburile Dogon și Bambara din Mali.

Astfel, oul cosmic se regăsește în tradițiile celtice, grecesti, egiptene, feniciene, canaanite, tibetane, hinduse, vietnameze, chineze, japoneze, siberiene sau indoneziene, dar și în creștinismul primitiv și printre cabalisti.

Oul cosmic – mituri si simboluri

Mitul creatiei reprezinta o naratiune simbolica despre crearea si organizarea lumii, asa cum este ea inteleasa intr-o anumita traditie. Nu toate miturile despre creatie includ un creator, desi este des intalnita o zeitate creatoare suprema care ar exista anterior creatiei. Miturile in care lumea se formeaza treptat subliniaza puterea latenta a pamantului.

In alte mituri despre creatie, lumea este progenitura unor parinti primitivi, deriva dintr-un ou cosmic, sau este scoasa la suprafata din ape primordiale de un animal sau de un diavol. Oamenii sunt adusi pe pamant de un zeu sau sunt scosi din adancurile pamantului, dintr-o roca sau dintr-un copac. Exista, adeseori, trei momente ale creatiei: creatia fiintelor primordiale sau a zeilor, a urmasilor umani care sunt, de obicei, semidivini si a oamenilor.

Asa cum se spune in cântul XVI din Iliada, inainte de orice altceva, exista o putere teribilă care prevaleaza chiar si asupra zeilor: Noaptea. Din abisurile Noptii (identificata cu Timpul, despre care Pindar spunea că este “Stapanul zeilor) a irumpt oul cosmic; din bezna absoluta, s-a ivit acest obiect informal, dur, imaculat. Vântul, invizibil si curgator ca si Timpul, se afla la originea acestei apariții, a acestei materializari primordiale. Noaptea și Vântul, implacabile, impalpabile, fara  a se uni, deoarece sunt deja contopite în esența lor care este absența (inconsistenta) absolută, au conceput si au dat nastere unei plenitudini solide, oul cosmic, din care Eros va iesi la randul sau.

Extras dintr-una dintre cărțile sacre ale Indiei, Mahabharata, una dintre cele doua epopei ale Indiei antice (alaturi de Ramayana), scrisa in limba sanscrita:

“… Acest spatiu este infinit, locuit de preafericiti si de zei; aceasta are tot felul de salasuri plăcute, iar hotarele sale sunt inaccesibile. Nici Luna, nici Soarele nu se arata deasupra sau dedesubtul acestor locuri, zeii sunt propria lor lumina, ei strălucesc ca cerul și lumineaza ca focul. Ei nici atat nu văd hotarele boltii ceresti si ale imensei sale intinderi pentru ca aceasta este greu accesibila, fiind, de asemenea, infinita. Dar în sus, mereu și mereu mai sus, acest univers, pe care nici chiar zeii nu il pot măsura, este plin de fiinte luminoase si radioase.”

Motivul oului cosmic

Oul cosmic sau oul lumii este un motiv mitologic prezent în relatarea creatiei in numeroase culturi și civilizații. De obicei, oul lumii este un fel de început, astfel ca universul sau o fiinta primordiala vine în existență prin “incubația” unui ou, depus uneori pe luciul apelor primordiale ale Pamantului.

Oul cosmic intre legenda si stiinta

In toate legendele, creația este sinonima cu diferențierea, separarea, explozia unei unitati primordiale, descrisa ca o formă ovoidala. Albert Einstein, autor al “teoriei relativității”, a conceput, la începutul secolului XX, un univers curbat, finit și închis ca un ou.

Peste tot in lume, tradiția prezinta starea originară, haosul, ca un ou, înauntrul caruia cerul și pământul se afla reunite. Această plenitudine sferică conține o pluralitate infinită de vieți (lumea), dispunandu-se unele fata de altele într-o mișcare spiralata pornind din centrul principiului absolut. Apoi, oul a generat lumea prin explozie sau spargere.

Această credință se alătura tezei științifice a Big Bang-ului sau crearea universului prin explozia unui centru de condensare extremă, conținand toate principiile in stare latenta.

Edwin Hubble a descoperit, prin intermediul celebrului observator astronomic de pe Muntele Wilson (California), faptul că toate galaxiile se îndepărtează unele de altele cu viteze fantastice. Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia că, dacă universul se afla intr-o expansiune crescanda, inseamna că inițial a existat o explozie pornind dintr-un “punct de singularitate”, un atom primitiv de o densitate inimaginabila. Se pare că această explozie, pe care oamenii de stiinta au imaginat-o ca pe un eveniment haotic si pur intamplator, a fost mai degrabă o programare extrem de inteligenta…

Simbolurile oului cosmic

Nașterea lumii dintr-un ou este o idee comună la celți, greci, egipteni, fenicieni, canaaniți, tibetani, hindusi, vietnamezi, caldeeni, chinezi, japonezi, la populațiile siberiene și indoneziene. Acest mit este regăsit printre grupurile etnice Dogon si Bambara din Mali, in Congo, la incași, in Finlanda și Suedia. In structura tuturor cosmogoniilor, oul succede haosul, ca un prim principiu de organizare și simbolizeaza germenele primelor diferențieri.

Șarpele a fost frecvent asociat cu oul originar. Reptila l-a fecundat sau l-a protejat, intruchipand elementul revelator al germinarii oului. Aceasta simboliza forta creatoare a universului încolăcita pe sine, inlantuindu-si oul, amenințând viața cu muscatura sa otravitoare, aducatoare de moarte, si renascand din ea insasi.

Toate ființele vii isi încep existența într-un ou sau intr-un element de formă sferica: planta, într-o sămânță; peștele, reptila, insecta, păsărea, într-un ou; omul și mamiferele, într-o celulă ovoidala rezultata din fuziunea celor două celule originare tată / mama. Sfera și oul, prin forma lor plina, rotunda, feminina, simbolizeaza puritatea, plenitudinea (integritatea), uterul, gestația, punctul originar de la care emană totul.

In universul infinitului mic (atomic) și in infinitul mare (spațiul), totul este curbat, fiind alcatuit din cercuri, spirale și sfere: planete, stele, galaxii; miscarea de  rotație: elipse, cicluri.

Prin intermediul unei estetici perfecte, Unitatea lui Dumnezeu este revelata în toată splendoarea maternitatii sale: armonia curbelor, seninătatea starii de a fi, echilibrul tensiunilor. Funcția oului este ciclică și poate fi legata de miscarea alternanta si sinusoidala a șarpelui.

Mitologia indiana

In India, conform Upanisadelor Chandogya, oul s-a nascut din Non-Fiinta si aceasta a generat elementele: “La început, nu era decat Non-Fiinta. Apoi, a aparut Fiinta. Aceasta a crescut și s-a transformat într-un ou perfect rotund.  Oul s-a odihnit un an întreg, apoi s-a divizat. Au aparut doua parti de coaja: una de argint si una de aur. Din cea de argint a aparut Pamantul, din cea de aur a aparut Cerul. Din ceea ce a fost membrana exterioară, au aparut muntii. Din ceea ce a fost membrana interioara au aparut norii si ceata; din ceea ce au fost venele, au aparut raurile; din ceea ce a fost apa vezicii, a aparut oceanul.” (Soum, 354)

Oul cosmic divizat

In mitologia hindusă, oul cosmic, forma preexistențială a lui Brahma, definește planul spiritual dincolo de Fiinta și Non-Ființă (cunoscut și necunoscut), la fel ca în tradiția Dogona in care marele zeu separă oul în două părți, cerul și pământul.  Fiind si zeul vietii, omul primordial, în aceste mitologii tradiționale, este sacrificat de zei pentru a crea o lume nouă.

Vishnu, zeul creator, din mitologia hindusa, se odihnea la sfârșitul fiecarei lumi create pe șarpele Ananta sau Vasuki, care plutea pe oceanul primordial si ale cărui inele inconjurau baza coloanei care forma axa lumii sau “oul cosmic”.

Vishnu, odihnindu-se pe sarpele Ananta, la suprafata Oceanului originar,

in timp ce din ombilicul sau creste un lotus in care sta asezat Brahma

In tradiția Vedelor (texte poetice sacre ale vechii Indii), șarpele simbolizeaza haosul inconjurand lumea primitiva cu inelele sale monstruoase, precum șarpele Midgard din cosmogonia germana al cărui nume în limba islandeză desemneaza “centrul lumii” (in mitologia nordică, Midgard este tărâmul oamenilor, traducându-se prin “lumea de mijloc”, deoarece se află în mijlocul copacului Yggdrasil, Arborele lumii).

Scrierile în sanscrită și Vedanta

Cele mai vechi texte ce evocă un “Cosmos în formă de ou” sunt scrierile în sanscrită. Brahma, în sanscrită, înseamnă “cel mai mare” sau “universul/cosmosul”, iar anda/andam înseamnă Ou. Deci, Brahmanda înseamnă “Cel mai mare Ou”, semnificand viata din care s-a nascut Universul.

Brahmanda Purana (Istoria Universului) relateaza originea Universului așa cum a fost dezvaluita in detaliu de către Brahma. La început, a fost un ou de aur, și prapanca (Universul cu energiile sale) care s-a format din el.

Rig Veda (colectie de imnuri sacre ale Indiei antice) utilizează un nume similar pentru originea Universului: Hiranyagarbha, însemnând literalmente  “fatul/foetus-ul de aur” sau “uterul de aur” “matricea de aur”, “oul de aur”, embrionul, germenele universal, care este sursa creatiei Universului sau Cosmosului în filosofia indiană. Hiranyagarbha este numele zeului creator Brahma care in hinduism s-a nascut dintr-un ou de aur.

In Vedanta, acest termen este sinonim cu “mahat” sau Buddhi, termen sanscrit care simbolizeaza in filosofia indiana un aspect al inteligentei, superior inteligentei rationale (capacitatea inteligentei legata de reflexie si discernere).

Upanishadele il numesc Sufletul Universului sau Brahman si indica faptul ca Hiranyagarbha a plutit in jur de un an în vidul si bezna non-existentei și apoi s-a rupt in doua jumatati care au format Svarga/Dyaus Pitar (Cerul) si Prithvi (Pământul). Această poveste există în aproape toate culturile antice.

In hinduismul Puranic clasic, Hiranyagarbha este numele lui Brahma, numit astfel deoarece s-a  născut dintr-un ou de aur.

O carte sacră a Indiei, Minokhired Pehivi, evocă oul celest în aceste cuvinte: “Cerul și Pământul sunt făcute asemenea unui ou de pasăre. Cerul de deasupra și de dedesubtul Pamantului a fost făcut de Ahura Mazda la fel ca un ou. Pământul in cer este ca un galbenus de ou”. Oul a fost clocit pe suprafața apelor primordiale de gâsca Hamsa, cum i se spune în India, reprezentând Spiritul, Suflul divin. Apoi, s-a separat în două jumătăți pentru a da naștere Cerului și Pământului.

In mod similar, in Brahmânda Purana (Povestea Universului) hindusa, oul se separa în două semisfere de aur și argint. Energia divină, infinită si creatoare, scufunda o sămânța în apă, astfel încât aceasta sa genereze creația. Aceasta samanta se transformă într-un ou de aur uriaș. După ce a ajuns la termen, la suprafața apei, timp de o mie de ani, oul s-a divizat in doua jumatati, dezvăluindu-l pe zeul Brahma care a creat cele sapte etaje ale lumii superioare din jumatatea din partea superioara și șapte etaje ale lumii inferioare din cealalta jumatate.

Mitologia chineză

In tradiția chineză, înainte de a se separa cerul de pământ, haosul arata ca un ou de găină. După 18 000 de ani (număr care simbolizează o perioadă nedeterminată), oul-haos s-a deschis: elementele grele au format Pământul (Yin), elementele usoare si pure au format Cerul (Yang).

Oul cosmic – Yin si Yang

Pe de alta parte, scoala Houen-T’ien, concepe lumea ca pe un ou uriaș, în poziție verticală. Cerul și stelele formeaza partea interioară și superioară a cojii, iar pământul este galbenusul plutind în mijlocul oceanului primordial care umple partea de jos a oului.

In mitul lui Pangu, creat de calugarii taoisti, cu sute de ani inaintea lui Lao Tzu, la inceput, universul era un ou. Un zeu numit Pangu, născut în acest ou, l-a spart in doua jumatati: partea superioară a devenit Cerul, iar partea inferioara a devenit Pământul. Când acest zeu a crescut, corpul sau devenind gigantic, Cerul si Pamantul s-au extins si s-au separat din nou. La moartea lui Pangu, corpul său a devenit lumea si oamenii de pe Pamant.

Pangu

Eroii chinezi s-au nascut din ouă fecundate de soare sau prin ingestia de ouă de păsări de către mamele lor: “In vremurile cand Cerul si Pamantul erau un haos ce semana cu un ou, P’an-kou s-a nascut din acesta, locuind acolo timp de optsprezece mii de ani. Treptat, el a separat elementele lumii: Pământul de Cer, dar si lumina de întuneric, umedul de  uscat, yin si yang… care erau toate strans unite in interiorul oului”.

In Shintoism, oul primordial se separă într-o jumătate usoara (Cerul) și o jumătate mai densa (Pământul). Cerul este usor ca albusul care il înconjoară, iar Pământul este dens ca gălbenușul coagulat.

Mitologia tibetana

Legenda tibetana a creatiei lumii este un mit a cărui caracteristică este aceea ca exista putine surse disponibile pe aceasta tema. Intr-adevar, principala sa sursă este o carte care nu a fost încă publicată, „Langs poti bse-ru”, accesibilă sub forma de citate în „Cronica celui de-al cincilea Dalai-Lama” (secolul al XVIII-lea), și „Istoria”, de Sumpa Mkhan-Po (secolul XVIII).

Conform miturilor tibetane, desi nu este pasul primordial, oul este totusi la originea unei lungi genealogii a oamenilor. Din esența celor cinci elemente primordiale, s-a format un ou mare si rotund. In exterior se afla stanca alba a zeilor. In interior, se afla un vartej, în partea lichida a oului, în mijloc, cele șase specii ale ființelor vii. Din galbenus s-au format optsprezece ouă. Dintre acestea, la cel din mijloc albusul s-a separat de galbenus. Acestui ou i-au aparut brate si picioare si cele cinci organe de simt. Acesta era primul Om, pe nume Ye-smon, prescurtarea de la Yid-la-smon, ce înseamnă “care îndeplineste toate dorințele”. Asa au aparut barbatii si femeile.

Acest mit este interesant deoarece, spre deosebire de alte mitologii din lume, zeii nu au decat o importanta secundară. Omul are același loc in crearea lumii ca si zeii, chiar dacă acest Om este aproape echivalentul unui zeu in această credință. In plus, se vede în această alegorie, împletirea a două mituri diferite ale creației. Cel al oului cosmic, care reprezinta totul, fara indoiala  moștenit din influența chineză, și cel al Omului primordial, care provine, probabil, din India.

Mitologia egipteana

Pentru egipteni, sub acțiunea unui demiurg (divinitate sau principiu creator al universului), o movilă s-a ivit din Nun (zeul apelor, ce personifica oceanul primordial) si pe aceasta a fost  depus un ou. Din acest ou, s-a ivit un zeu care a organizat haosul, dand naștere ființelor diferențiate.

Dar Egiptul antic avea diverse cosmogonii. Conform celei din Hermopolis, oul primordial nu era alta decat zeita Qerehet, ce patroneaza forțele vitale ale speciei umane. Zeita Qerehet, “matricea” sau “sanul”, este reprezentata de obicei sub forma unei cobre sau a unui șarpe, ea fiind zeița-șarpe în mitologia egipteană. Qerehet întruchipează începutul timpului la egipteni, oul primordial și șarpele, este patroana forțelor vitale și a speciei umane pe Pământ, creeaza toate ființele si le protejeaza corpurile.

[Hermopolis înseamnă “orașul lui Hermes”, în limba greacă. Grecii i-au dat acest nume pentru că era un centru major al cultului zeului Thoth pe care ei il asociau cu zeul lor, Hermes, dar egiptenii il numeau Khmunu (“Orașul celor Opt”).]

Potrivit primei versiuni a mitului Ogdoad din Hermopolis, Calea Lactee a iesit din apele primordiale sub forma unei movile de grohotisuri (detritus, bucati de roca), care va fi identificata cu zeita Hathor (zeița cerului, a soarelui, a lunii etc.). Ra se afla într-un ou depus pe aceasta movila de o pasare celesta. Intr-o versiune anterioară a acestui mit, pasărea era o gâscă cosmica. Mai târziu, după aparitia cultului lui Thoth, oul este prezentat ca fiind un cadou oferit de Thoth si depus de un ibis, pasărea careia ii era asociat Thoth.

Ogdoad din Hermopolis: Ogdoad era un grup de opt zeitati. Cele mai importante si mai cunoscute Ogdoad erau legate de Hermopolis si simbolizau starea lumii inaintea creatiei. Aceste opt zeitati erau venerate in orasul Hermopolis, in timpul Vechiului Regat si a celei de-a treia din cele sase dinastii, intre 2686-2134 i.e.n. Grupul de zeitati a aparut din apele inghetate, fiind format din patru perechi femeie-barbat, patru zei si sotiile lor, fiecare pereche reprezentand aspectele masculine si feminine ale celor patru forte creatoare sau originile. Nun si Naunet reprezentau apele primordiale; Heh si Hauhet reprezentau eternitatea; Kuk si Kauket reprezentau intunericul; Amun si Amaunet reprezentau aerul sau ceea ce este ascuns, nevazut. Zeii erau descrisi cu capete de broaste, iar zeitele cu capete de serpi. Numai Amun era considerat mai mult decat o forta primordiala, in timp ce Nun era doar o reprezentare a apelor, oceanul primordial care precede existența lumii.

Mitologia greaca

Grecii antici, ca si egiptenii isi imaginau că toate forțele naturii au fost concentrate într-un germene primitiv apărut sub forma unui ou.

Deși puțin cunoscut, mitul oului cosmic grecesc este unul dintre miturile originare cele mai clare, și mai ales din sursele cele mai sigure.

La început, Eurynome (Oceanida, sau fiica Oceanului la greci) s-a ivit din Haos. După separarea Marii de Cer, ea dansa pe valuri. Apoi, l-a capturat pe Vântul de Nord și rulandu-l intre mâinile ei, a dat viață lui Orphion, Marele Sarpe. Orphion, invadat de dorința, s-a imperecheat cu dansatoarea care, apoi, a luat forma unui porumbel și a inceput sa cloceasca pe valuri. La timpul cuvenit, ea a ouat oul universal. Orphion s-a înfășurat în jurul acestui ou sferic de șapte ori.

 

Sarpele Orphion

Văzuta prin forma sa, sfera, la greci, reprezenta plenitudinea, totalitatea. Asa cum vor afirma multi filosofi greci, printre care Platon si Aristotel, sfera reprezinta perfecțiunea deoarece ea conține totul, si cum ar putea totalitatea să nu fie perfectă? Din acest ou a apărut atunci tot ce există: Soarele, Luna, planetele, stelele, pământul cu munții săi, râurile, copacii, plantele și toate creaturile vii.

Acest mit, care datează din anul 3500 î.Hr., este un mit arhaic, preelenic. De asemenea, este si un mit matriarhal, deoarece Eurynome este zeita unica și primordială. Treptat, acest mit a fost înlocuit de miturile zeilor greci, mult mai pline de culoare. De pilda, a fost reprezentat în special de către Hesiod în Teogonia, 116. Mai tarziu, mitul a fost preluat de Orfici.

Miturile orfice

In orfism, lumina (Phanes) joacă un rol primordial in cadrul mitului oului cosmic. In mod similar, în mitologia hindusă, oul cosmic inveleste embrionul de aur, simbol al luminii divine, de asemenea, venerat in Antichitate de către preoții egipteni.

In miturile orfice, la început a fost Cronos, timpul. Din acesta s-au născut Haosul (Infinitul) și Eterul (Finitul), înconjurate de Noaptea primordiala, supranumita “zeița cu aripi negre. Potrivit acestora, Noaptea cu aripi negre a fost curtata de Vântul de Nord, adică de șarpe. Din această întâlnire s-a născut oul de argint, adică Luna, simbol al Vieții, al Unitatii și Perfectiunii, ou pe care Noaptea l-a depus în mijlocul întunericului. Din acest ou gigantic a aparut Phanes, Lumina. Phanes (sau Protogonos/Protogonus: „primul nascut”) a ieșit din ou și, prin unirea cu Noaptea, a creat Universul, dand naștere Cerului, Pământului și lui Zeus. Noaptea locuia cu el într-o peșteră păzită de Rhea. Phanes a creat Pământul, Cerul, Soarele și Luna, dar mama lui, care aparea sub trei forme – noaptea, ordinea si justiția – a condus Universul până la trecerea către o societate patriarhala (Apolodor, I.3.2).

După așa-numita “Teogonie rapsodică” a orficilor, Cronos (Timpul) a creat, din Haos și Eter, Oul Cosmic. Din acesta a ieșit puterea vitală, întruchipată de hermafroditul Phanes (numit și Protogonos sau Ericapaios), care a născut-o pe Nyx (Noaptea), cu care i-a creat apoi pe Gaia, Uranus și pe Cronos (Titanul). Zeus, unul din fiii lui Cronos, l-a îngițit pe Phanes și a dobândit în acest fel puterea asupra întregii lumi. Phanes întrunea în propria ființă atât prinicipiul masculin, Dionysos[23], care însuflețea universul, cât și principiul feminin, Metis, întruchiparea cunoașterii și a luminii.

[Eurynome (Oceanida): zeita tuturor lucrurilor, zeita primordiala. Eurynome era zeita mama si zeita Creatoare suprema. Eurynome era probabil, si zeita Soarelui si a Lunii. Potrivit lui Apollonius din Rhodos, care a scris Argonautica, prima fiinta a fost zeita Eurynome, fiica lui Ocean (sau Oceanus).

Orphion: sarpele primordial sau Sarpele Lumii. Sarpe creat de Eurynome care a rulat intre mainile ei aerul și vânturile într-o ființă vie. In Argonautica, Apollonius din Rhodos a relatat succint Creatia, foarte diferita de cea din Teogonia lui Hesiod, inlocuind pe Uranus si Geea cu Orphion si oceanida Eurynome.

Protogonus (Phanes): zeul Creator. Protogonus (Protogonos) a fost primul zeu care s-a născut din Oul Cosmic, pe care Haos și Eter l-au creat, în funcție de miturile orfice ale Creatiei. Protogonus, adica „Primul nascut” a fost cel care a creat Universul si primul conducător suprem al Universului. Protogonus avea trei nume diferite. Cel mai cunoscut era numele Phanes (zeul cu aripi de aur al luminii și iubirii). Alte nume erau Ericapaeus (Putere) si Metis (Ratiune/Intelepciune). Aceste trei nume diferite reprezintă cele trei aspecte diferite ale puterilor lui Protogonus.

Orfic: mituri orfice: dogme si mituri atribuite lui Orfeu; ou orfic: un fel de emblema a universului; viata orfica: viata inteleapta, condusa de dragostea pentru virtute, asa cum ii era atribuita lui Orfeu; orficii: filosofi pitagoreici ce pretind că au primit de la Orfeu dogma si morala. Acesti filosofi faceau parte din secta  orficilor; orficele: orgiile orfice sau festivalurile lui Bacchus, pentru că Orfeu a murit într-una dintre aceste sărbători, sau, după alții, pentru că el le-a instituit; poeme orfice: poeme atribuite lui Orfeu.]

Mitologia finlandeza

In mitologia finlandeză și in Kalevala (epopee nationala finlandeza), lumea a fost creată din fragmentele unui ou depus de o rață scufundătoare pe genunchiul zeiței aerului, Ilmatar.

In Finlanda, o legendă relateaza ca înainte de nașterea timpului, o Fecioara, zeita apelor, dezvăluie genunchiul la suprafața apelor primordiale. O rata, stapana aerului, a depus pe acesta 7 oua, din care 6 erau de aur și unul de fier. Apoi, Fecioara si-a retras genunchiul in apa și ouăle s-au spart în ocean. Diverse bucati s-au transformat în cer, soare, luna…

Toate bucatile rezultate s-au transformat in lucruri bune și utile:

partea de jos a cojii de ou a format cerul sublim,

partea de sus a galbenusului a devenit soarele cu razele sale,

partea de sus a albusului a devenit luna strălucitoare:

toate ramasitele colorate ale cojii au devenit stele pe cer,

toate bucatile de culoare inchisa ale cojii au devenit un nor…

Alte mituri

Există multe alte mituri legate de oul cosmic, dar acestea nu pot fi toate  dezvoltate, atât din lipsa surselor de încredere, cat și din cauza faptului că legătura lor cu sfera nu este întotdeauna clara. Cu toate acestea, pot fi evocate succint unele mituri semnificative, desi a trebuit sa fie facuta o alegere cu privire la miturile abordate și la versiunile prezentate, pentru ca intr-adevar, pentru unele dintre ele, numărul de variante ale aceluiași mit este impresionant.

In miturile celtice, sarpele cu cap de berbec s-a înfășurat în jurul oului primordial ouat de marea  Zeita și l-a fecundat.

In mitologia druidica (druid: preot la vechii celti), urchinul sau ariciul de mare este simbolul forțelor vitale, iar mitul oului de șarpe relatează crearea universului dintr-un ou adus la viața de serpii care l-au conceput (oamenii de știință cunosc acum acest fenomen surprinzător în care numerosi serpi masculi se infasoara in jurul reginei-mamă și o fecundeaza).

Conform aztecilor (amerindieni din Mexic), Huira Cocha, zeul suprem, adesea reprezentat el insusi sub forma unei sfere, asimilate Soarelui, a trimis pentru popularea Pamantului, trei ouă: un ou de aur, unul de argint și unul de arama. Din oul de aur au iesit regii și nobilii; din oul de argint au iesit femeile; din oul de arama a iesit poporul. O variantă a acestei povești spune ca aceste ouă ar fi căzut din cer după potop.

La incași (amerindieni din Peru, Bolivia), Marele Templu Inca, Coricancha (Templul Soarelui) din Cuzco, avea drept ornament principal o placa de aur de forma ovala, flancată de efigiile lunii și ale soarelui. Lehman Nitsche vedea in aceasta reprezentarea divinității supreme a incasilor, Huiracocha, sub forma oului cosmic, invocând în susținerea tezei sale mai multe mituri cosmologice colectate în Peru de către spanioli.

Astfel, un mit cosmologic cules în Peru de către primii cronicari spanioli dezvăluie faptul ca eroul creator i-a cerut tatălui sau, Soarele, sa creeze oamenii pentru a popula pământul. Acesta a trimis pe pământ trei ouă. Din primul, un ou de aur, au aparut nobilii, din al doilea, de argint, au iesit soțiile lor, iar din al treilea, de arama, a aparut populatia Inca.

Intr-o alta variantă, aceleași trei ouă au cazut din cer, după potop.

O legenda polineziana arată că la început a fost Taaroa, Unicul. Acesta era propriul său creator și locuia singur în cochilia lui. Aceasta cochilie semana cu un ou ce se rotea în spațiul infinit, fara cer, fara pământ, fara luna, fara soare, fara stele. Satul de plictiseală, zeul si-a spart cochilia. Incepand de atunci, a realizat marea temelie a lumii. Universul sau era organizat in platforme suprapuse unele peste altele. O gaură facuta in fiecare dintre ele permitea dezvoltarea cunoașterii.

La aborigenii din Australia, Zeul șarpe de mare, închis inițial într-un ou, a spart coaja acestuia. Bucatile de coaja au format insulele, în timp ce mișcările târâtoare ale corpului său au creat cutele scoarței pământului, iar curbele au creat râurile, fulgerele și curcubeele.

La canaaniți (fenicieni, pe coasta Libanului, Siriei și nordul Israelului), conform tradiției canaaneene, Mochus  (protofilosof fenician) pune la originea lumii eterul si aerul din care s-a nascut Oulômos (Infinitul). Oulômos creează oul cosmic și pe Chansôr (zeul meșteșugar). Chansôr deschide oul cosmic în două și formeaza cerul și pământul din cele doua jumatati.

Mitologia africana

In Congo, oul reprezenta lumea si perfectiunea. Galbenusul reprezenta partea feminină, iar albusul, partea masculina (lichidul seminal). Unele triburi credeau că omul trebuie să se străduiască să “arate ca un ou”.

Pentru triburile bantu, Likuba și Likula din Congo, oul este o imagine a lumii și a perfecțiunii. Galbenusul reprezintă femininul (menstra), iar albusul, masculinul (lichidul seminal). Coaja sa, al carei interior este izolat de o membrana, reprezinta Soarele iesit din coaja oului cosmic. De asemenea, triburile Likuba și Likula spun că Omul trebuie sa încerce să semene cu un ou.

Pentru triburile Bambara din Mali, oul cosmic reprezinta Spiritul primordial, produs in centrul vibrației sonore de rotirea acesteia.  Astfel, acest ou se formeaza, se concentreaza și, treptat, se separa de vibrații, se umfla, se ridica si se sparge, lasand sa cada cele douăzeci și două de elemente fundamentale formate in interior.

Mitologia tribului Bambara (Coasta de Fildeş) consideră pe Amma şi zeu creator al lumii, dar şi zeul apelor primordiale sau al apei în general. Impulsul cinetic al lui Amma e comparabil cu prima învârtire a roţii timpului kalacakra; cakra) de către Brahma, iar destinul lui Yurugu, cu damnaţiunea lui Lucifer.

Pentru triburile Dogonilor din Mali, Amma este divinitatea supremă, creatoare a lumii în mitologia acestora. Actul creatiei este o formă stranie şi rară de cosmogonie cinetică.

Amma a dat primul impuls de mişcare unui haos static; rotindu-se din ce în ce mai repede, cu tot mai multă forţă, haosul a devenit un ou uriaş (oul primordial); apoi, dintr-o jumătate a oului, a ieşit fiinţa Yurugu (Vulpoiul Palid) care a vrut să pună stăpânire pe tot universul, iar din cealaltă jumătate a ieşit fiinţa Yazigi, destinată realizării echilibrului cosmic, întrucât de atunci Yurugu îl urmăreşte pe Yazigi etern.

M. Griaule (Masques Dogons, Paris, 1938): „Cultul cel mai răspândit la toţi dogonii este cel al zeului creator Amma, un zeu depărtat şi imaterial. Deşi e invocat mereu, deşi numele lui ocupă un loc de onoare în toate rugăciunile şi fiecare dogon îi aduce sacrificii pe altarele ce-i sunt consacrate, totuşi Amma rămâne o figură cu totul abstractă.”

Mitul Dogon. “Amma este numele pe care etnia Dogon îl dă Fiinţei Supreme, creatorul tuturor lucrurilor. Cei din triburile Dogon afirmă că el nu se întemeia pe nimic, înţelegând prin aceasta faptul că nimic nu îi era anterior. Oul sferic al lui Amma era perfect închis, alcătuit din patru părţi numite ‘clavicule’ (…) Voind să creeze lumea, Amma s-a servit, în chip de materie, de un element provenit din propria persoană: nişte jeg amestecat cu saliva proprie. Frământându-l cu mâinile, îl modelă, dându-i forma unei seminţe, cea de salcâm, prima dintre toate vegetalele. Această lume s-a distrus şi nimeni nu o cunoaşte (…) În interiorul oului, Amma a trasat jaloanele unei noi lumi. Dar mai întâi, Amma a deschis ochii asupra lumii astfel prefigurate. Ieşit din sânul propriu, ochiul lui devenise o lumină, iluminând universul şi dezvăluind întregul lucrurilor în formare. Amma insuşi era vânt, era un vârtej şi, în această a doua creaţie, primul lucru creat a fost sămânţa de po, cel mai mic lucru cu putinţă (po este conceput ca vânt – n. M. C.) În interiorul acestui po, cel mai mic lucru, se afla un lucru şi mai mic, iar acest lucru era viaţa. Iar viaţa aceasta s-a dezvoltat într-o mişcare volburoasă.”

In alte varianta a mitului Dogon, se relateaza ca Amma Cel Preaînalt a creat un ou si in interiorul lui un zeu în formă de pește (somn), “Nommo”, animal genezic, omolog foetusului (fătului) uman. Acest pește-zeu s-a multiplicat în interiorul oului, rezultand patru perechi de zei și zeițe. Acest sistem cvadripolar formeaza centrul vechiului sistem teocratic si a numeroase tradiții shamanice din Africa de Vest.

In vechiul Dahomey, acest ou contureaza empiric “tartacuta” Mamei Naturi, din partea superioara (capacul) aparand cerul, iar din partea inferioara (bolul), pământul.  Cele patru tartacute mici depuse in interior  ilustreaza cele patru elemente, similare celor patru componente ale ADN-ului, sursa tuturor formelor de viață, si, de asemenea, ale celor patru forțe ale universului (forța gravitationala, forța electromagnetică, forța nucleară tare, forța nucleară slabă)…

Forțelor vitale care acționează în cadrul creației, forțelor de reproducere (ADN-ul  primordial) le sunt date in mod natural forme de animale din vechime și ale vieții acvatice. Pești, șerpi, broaște le simbolizează frecvent în anumite Ogdoad egiptene desemnand in functie de orașe, uneori elemente, alteori zei, dezvăluind analogia dintre primii patru zei și cele patru elemente.

Aceste tradiții bogate și venerabile ale lumii explică geneza lumii pornind de la oul Creatorului si al creatiei, numit oul lui Amma sau “tărtăcuța” Mamei în Africa de Vest, oul de Paște în rândul creștinilor, oul magic, zis si oul șerpilor sau ariciul de mare la druizi.

Oul in alchimie

Traditia alchimista a oului filosofic se refera la ideea de germene, dar la germenele unei vieti  spirituale.

Oul cosmic reprezinta vatra universului, ce conține în coaja sa elementele vitale, precum vasul inchis ermetic ce continea amestecul alchimic. Căldura necesara distilarii pentru obtinerea elixirului era menținuta într-un cuptor alchimic sau athanor (cuptor filosofic ) in care urma sa fie obtinuta piatra filosofala (lapis philosophorum), numita si magnum opus sau opus magnum. Intr-un astfel de cuptor, o substanță putea fi tratata pentru o perioadă prelungită, la o temperatură constantă și precisă. Constructia sa era in formă de turn, iar in interiorul sau se afla un recipient oval (oul filosofal).  Acest recipient conținea substanța care trebuia sa se transforme in piatra filosofală.  Amestecul putea fi distilat pentru a fi utilizat în compoziția elixirului sau supus transmutatiei în aur sau argint… “Din amestecul alchimic trebuia să se nască copilul filosofiei, adică aurul sau înțelepciunea”.

Oul filosofic

Oul detinea un loc importantă in tradiția alchimista. Era numit “Oul filosofic”, vasul în care ii inchideau continutul pentru a-l prepara. Oul simbolizează însăși substanța elixirului (amestec cu proprietati miraculoase; substanță legendară cu ajutorul căreia alchimiștii pretindeau că pot transmuta metalele inferioare în aur) care conținea mercur, sulf și sare, sau albusul, galbenusul și coaja ce conține totul. Oul filosofic reprezenta atât crearea universului, cat și transmutarea metalelor. Alchimistul il considera drept emblema muncii sacre indeplinite, in care contrariile au fuzionat și în cadrul caruia fiinta se reconecta la starea sa androgina originara ce-i oferea nemurirea.

Precum șarpele Ouroboros, oul primordial poate fi asemănat cu marele ciclu (roata) al reincarnarilor (Samsara) din Budism, la care este supus fiecare individ pana la eliberarea finală sau Nirvana. Oul reprezinta casa, cuibul confortabil, uterul protector, fiind legat de securitate, de protectie, și de odihnă. Dar pentru a experimenta viața, fiinta trebuie sa-si paraseasca dulcea siguranta, asa cum puiul sparge coaja de ou pentru a iesi la lumina din  carapacea sa…

Ouroboros – sarpele care-si musca coada

Ouroboros este șarpele cosmic (divin) care-si musca coada. Acesta este un vechi cuvant grecesc latinizat, “uroborus” care literal înseamnă “care-si musca coada”. El reprezintă ciclul etern al naturii, simbolul sintagmei “fara început si sfârșit”, al întineririi și al învierii… In alchimie, acesta este un simbol purificator, exprimand unitatea eternă a tuturor lucrurilor, care cuprinde ciclul vieții (nașterea) și moartea. Primului mare alchimist greco-egiptean, Zosimus din Panopolis (care traia in Alexandria in jurul anului 300 e.n.), i se datoreaza urmatoarea formula celebra:

“Unul [este] Totul si prin el Totul si spre el [se intoarce] Totul; și dacă Unul nu conține Totul (întregul), Totul nu este nimic. Unul este șarpele [Ouroboros – șarpele care-si musca coada], cel care poseda “ios”, sau venin [tinctura violeta?, ultima etapa a transmutarii după înnegrire, albire, uneori ingalbenire] după cele doua  tratamente [innegrire și albire?].”

Această formulă este însoțită de diagrama lui Ouroboros. Deci, acesta este unitatea perfectă a  materiei. Haosul aparent, reprezentat de șarpele Ouroboros, conține in stare “nediferențiata” toate posibilitățile, sau Al Cincilea Element conținând în El cele Patru Elemente pe care le  domina.

Potrivit lui Michèle Mertens: “Atestat si in Mesopotamia, Ouroboros se intalneste mai ales în Egipt, și aceasta incepand de foarte mult timp, fiind deja menționat în Textele Piramidelor. Primele reprezentări picturale datează din perioada dinastiei a XVIII-a.  Pentru gnostici, potrivit lui Leisagang, el simbolizează “ciclul oricarei deveniri cu ritmul său dublu: dezvoltarea Unu-lui in Tot si revenirea Totului in Unu.”  Alchimistul Zosimus a fost primul care a facut referire la Ouroboros, acesta servindu-i pentru a simboliza unitatea materiei primordiale.

Textul lui Zosimus poate fi parafrazat după cum urmează: Universul este Unul, deoarece este compus dintr-o substanță unică nediferențiata la origine; din aceasta substanță unică s-a format Universul și in această substanță unica Universul se va dizolva.

Oul de Paste si simbolismul sau

Oul apare ca un simbol al reinnoirii periodice a naturii, evocat in tradiția ouălor de Paști și a ouălor colorate, în multe țări. Acesta ilustrează mitul creației periodice. In paralel cu principiul creației, el simbolizează renașterea, regenerarea și repetarea.

Un obicei din Franta (Provence) consta in a oferi unui nou-născut un ou pentru ca acesta sa devina “bun ca pâinea, sănătos ca sarea, plin (de binecuvântări, de viață, de  daruri), ca un ou”.

Oul a devenit simbolul misterului pascal, în care se produce o gestatie, o transmutatie, pregătirile pentru înviere.

Ouăle de lut găsite în mormintele din Rusia și Suedia au fost interpretate drept embleme ale nemuririi și simboluri ale învierii.

Cosmologia moderna

Pe parcursul anilor 1930 – 1950, oamenii de stiinta moderni au reexplorat conceptul în încercarea de a reconcilia Expansiunea Universului, observată de către Edwin Hubble și prezisa de  Alexander Friedmann din ecuațiile relativității generale a lui Einstein, pornind de la noțiunea de Univers vesnic vechi.

Modelele cosmologice actuale, presupun că în urmă cu 13,7 miliarde de ani intreaga masa a universului a fost comprimată într-o singularitate gravitațională, numita ou cosmic, care s-a extins până la starea sa actuală prin Big Bang.

In 1927, Georges Lemaître a propus ideea conform căreia Cosmosul are drept origine atomul primordial.

La sfârșitul anilor 1940, George Gamow, asistentul lui Ralph Alpher, cercetator în Cosmologie a propus termenul “ylem” pentru a denumi substanța primordiala care a existat între Marele Colaps sau Marea Implozie a Universului precedent și Big Bang-ul Universului nostru.

[Ylem: o formă de materie ipotetica, propusa de sustinatorii teoriei Big Bang, care ar fi existat înainte de formarea elementelor chimice; materia primordiala din care se presupune s-au format elementele de bază în urma exploziei postulate de teoria Big Bang.]

In cosmologie, Marele Colaps sau Marea Implozie (Big Crunch) este unul dintre scenariile posibile ale prabusirii Universului, printr-o fază de contracție ce urmeaza după faza de expansiune. Acesta este un fel de “Big Bang în sens invers”, care reduce Cosmosul la punctul sau de singularitate originar, anuland spatiul si timpul. Astfel, Universul colapsează total, transformându-se într-o singularitate de tipul unei găuri negre, ceea ce inseamna “sfarsitul lumii”.

© CCC

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.