Paştele la catolici

Biserica soră Catolică este cea mai apropiată de Biserica Or­todoxă şi ca doctrină şi în ceea ce priveşte cultul.

Protestanţii au dezbrăcat cultul divin de tot ceea ce trezeşte im­aginaţia şi sentimentul, transformând bisericile mai mult în şcoli, decât în case pentru înariparea sentimentului religios… Dintre sărbători, păstrează Naşterea lui Hristos, Paştele, Inălţarea, Cincizecimea şi duminicile, dar ţinerea sărbătorilor nu este considerată rânduială de către Protestanţi în general.

De aceea vor fi redate aspecte ale cultului romano-catolic, care sunt cu rădăcinile adânc înfipte în trecutul Bisericii.

In Joia Patimilor, dimineaţa, episcopul şi preoţii, adunaţi în biserică, sfinţesc Sfântul Mir cu care se vor unge noii botezaţi la momentul prescris în rânduială lor. Se sfinţeşte de asemenea şi untdelemnul cu care se vor unge bolnavii atunci şi în cursul anului. Este ceea ce se face şi la ortodocşi, când episcopii sfinţesc Sfântul Mir în Joia Patimilor, la Patriarhie, iar preoţii în biserici, dimineaţa fac masluri.

După-amiază are loc în biserică drumul crucii în amin­tirea popasurilor făcute de Hristos când urca cu crucea pe Golgota. Apoi crucea, cu Christul ca statuie, cum se obişnuieşte în această Biserică, este aşezat în mijlocul lăcaşului şi acoperit cu o pânză mov. Tot în după-amiaza acelei zile se oficiaza sfânta Liturghie, la sfârşitul căreia se arată credincioşilor sfânta Ostie, adică pâinea nedospită, devenită prin sfinţire trupul lui Hristos. Credincioşii con­templă misterul şi apoi se împărtăşesc. Şi la Ortodocşi, in cadrul vecerniei, împreună cu Liturghia, se scoate Crucea in mijlocul bisericii.

Vineri nu se oficiaza Liturghie, ca şi la ortodocşi. Este zi de doliu. Incă din ajun altarul a fost despodobit de draperiile şi feţele de masă obişnuite. In biserică se fac citiri din Sfânta Scriptură adec­vate momentului, in după-amiaza zilei se reproduc în biserică, aşa ca la teatru, fragmente din patimile Domnului, cu bărbaţi talen­taţi. Momentele sunt foarte impresionante. In văzul credincioşilor se ia treptat voalul mov de pe Christul răstignit. Credincioşii con­templă cu emoţie pe Dumnezeu-Omul gol şi batjocorit. Apoi toţi trec să i se închine, sărutându-l.

Sâmbăta nu se oficiază Liturghie. Din ajun însă a fost im­provizat un mormânt cu giulgiu şi cele necesare pentru îngropare. Credincioşii trec şi se închină acestui mormânt, care aminteşte de închinarea femeilor mironosiţe. Seara, credincioşii şi preoţii stau de veghe în biserică, aşa cum se mai obişnuieşte în ortodoxie doar la mănăstiri, poate şi pe la unele parohii, citindu-se din Sfânta Scriptură. In noap­tea de Paşti toată lumea merge la biserică.

Paştele sau slujba învierii începe ca şi la ortodocşi din ajun. Preoţii şi credincioşii merg în procesiune la baptisteriu (capelă anexă a unei catedrale catolice, unde se oficiaza botezurile) în amintirea primelor veacuri când avea loc botezul catehumenilor (în creștinismul primitiv, persoană adultă pregătită pentru primirea botezului într-o nouă religie). La această procesiune se poartă crucea şi lumânarea pascală, crucea ca semn al biruinţei lui Hristos asupra morţii, iar luminârea pentru aducerea aminte a norului luminos care îi povăţuia pe evrei în pustiu şi mai ales pentru evocarea lui Hristos, Lumina Lumii.

In multe biserici, dupa cum zicea un stareţ catolic acum 100 de ani, este obiceiul de a se aduce copiii să primească binecuvântarea de la episcop, eventual preot, amintind de Domnul care a zis: “Lăsaţi copiii să vină ia mine!”

Când se apropie miezul nopţii, se aprinde un foc afară, unde preoţii şi credincioşii ies cu ceremonie, cântând. Se aprinde lumânarea pascală. Preoţii se opresc apoi în faţa uşilor bisericii, care sunt zăvorâte. Unul dintre preoţi strigă stihul din psalm: “Ridicaţi boieri porţile voastre ca să intre Impăratul slavei!” Alt preot dinăuntru întreabă: “Cine este acesta Impăratul slavei?”, iar preotul de afară răspunde: “Domnul puterilor, acesta este Impăratul slavei!’ Se repetă de trei ori. Uşile se deschid brusc şi cu zgomot, clerul şi credincioşii intră în biserică intonând cântări. Credincioşii aprind lumânările de la lumânarea pascală, cântând cu toţii: “Hristos a înviat!”, melodia armonizată, specifică şi ortodocşilor.

La baptisteriu se face sfinţirea apei, obicei care la ortodocşi s-a pierdut. Dacă este cineva de botezat, acum se oficiază şi botezul. Cu această apă sfinţită se stropesc credincioşii. Tot această apă se foloseşte şi la botezurile care se ivesc în săptămâna Luminată.

La sfârşitul Liturghiei se împărtăşesc credincioşii şi se binecuvântează ofrandele, aceleaşi ca şi la bisericile romaneşti ortodoxe: pască, ouă roşii, cozonaci… Sunt şi alte obiceiuri specifice sau similare cu ale ortodocşilor, deoarece amândouă Bisericile au un izvor comun, cea apuseană făcand unele adaptări im­puse de condiţiile locale.

Comments

Share |

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.