Capodoperele nu sunt nasteri unice si solitare, sunt rezultanta multor ani de gandire in comun, de gandire de catre intregul corp al poporului, astfel ca intreaga experienta a masei se afla indaratul unui singur glas.
Material propriu romanului nu exista; totul e bun pentru roman, orice simtire, orice idee; este folosita orice insusire a gandului sau a sufletului; orice perceptie e binevenita. Si daca ne-am putea inchipui ca arta romanului ar prinde viata si ar veni printre noi, ne-ar pofti fara indoiala sa o frangem si sa o bruftuluim, dar si sa o cinstim si sa o iubim, pentru ca in felul asta tineretea ei ar fi reimprospatata si suveranitatea ei asigurata.
Frumusetea lumii are doua taisuri, una de bucurie, una de suferinta, taind inima in doua.
Fara indoiala ca daca n-am fi inzestrati cu darul uimitor de a avea iluzii, am duce-o mult mai greu.
O capodopera este ceva declarat o data pentru totdeauna, constatat, incheiat, pentru a fi complet in minte, chiar si in subconstient.
Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.
Marea revelatie nu vine, poate, niciodata. In schimb, e inlocuita de mici miracole zilnice, iluminari, chibrituri aprinse pe neasteptate in bezna.
Unul dintre semnele tineretii care trece este nasterea unui simt al tovarasiei fata de celelalte fiinte umane cand ne aflam locul printre acestea.