Nu începi să iubești o femeie până când nu poți concepe speranța – chiar și una foarte slabă și foarte vagă – de a o poseda. Dar dacă ai speranța de a poseda o femeie, este pentru că o crezi capabilă să cedeze, pentru că presupui că își poate uita îndatoririle. Nu o mai respecți. Deci iubirea se bazează pe dispreț.
(Vulturii Capitoliului)
© CCC
Când iubești cu sufletul, lumea inutilă din jurul tău dispare și iubirea ta creează o altă lume nouă.
(Mariana)
© CCC
Era îndrăgostit până peste cap de o tânără la fel de aproape ca mâna lui și la fel de îndepărtată ca o stea, iar pentru moment era suficient să fie acolo unde era ea.
(Aripile războiului)
© CCC
Purtăm fiecare o dragoste-n noi,
dar eu pentru tine şi tu… pentru alta.
şi focul ne mistuie crunt, pe-amândoi,
eu ard pentru tine, tu arzi… pentru alta.
Aştept un cuvânt, aştepţi un cuvânt,
dar eu de la tine şi tu de la alta,
şi braţul în vis ţi-l văd mângâind,
dar tu, în visare, nu vezi decât pe alta…
Şi ce ne rămâne atunci de făcut,
când soarta nu ştie decât să dezbine?
Trăim amândoi, trăim doar iubind,
deşi eu pe tine, tu totuşi pe alta.
(Delir)
Ce viu e-al firii
Chip luminos!
Ce mândru soare,
Ce plai voios!
E-n floare-acum
Orice vlăstar,
Şi glasuri mii
Pe crengi răsar.
De-avânt şi cânt
Tot omu-i plin.
O, câmp, o, cer!
O, râs senin!
O, tu, iubire,
Dalbă splendoare,
Ca-n zori un abur
Pe munţi în zare!
Tu-nfiorezi
Proaspăta glie
Şi-al firii imbold,
Iar lumea re-nvie.
O, dulce fată,
Ce dragă-mi eşti!
Ce calzi ţi-s ochii!
Cât mă iubeşti!
Precum ciocîrliei
Cântare şi-azur,
Iar florii o boltă
Cu aerul pur,
Aşa-mi eşti tu dragă,
Şi-o flacără sunt!
Tu, ce duh tânăr,
Extaz şi avânt
Spre vers şi dansuri
Îmi dăruieşti,
Fii pururi ferice,
Precum mă iubeşti!
(Cântec de mai)
(Traducere Teodor Boşca)
Dragostea și mânia sunt două torțe aprinse
ce inflamează sufletul cu o căldură dureroasă;
rămân în inimă și tulbură mintea,
din cauza lor nici Raţiunea nu se află în siguranţă.
© CCC
Flacăra acestei inimi, soarele acestor ochi,
Viața vieții mele, sufletul sufletului meu,
află că doar o rază de pe chipul tău
poate sparge marmura și arde diamantele.
(Adonis)
© CCC
Ai intrat, întâmplător, într-o viață de care nu eram mândru și din acea zi ceva a început să se schimbe. Am respirat mai bine, am urât mai puține lucruri, am admirat liber ceea ce merita să fie admirat. Înainte de tine, în afara de tine, nu am aderat la nimic. Această forță, de care râdeai uneori, nu a fost niciodată altceva decât o forță solitară, o forță a refuzului. Cu tine am acceptat mai multe lucruri. Am învățat să trăiesc. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care dragostea mea a fost întotdeauna amestecată cu o imensă recunoștință.
(Din corespondența lui Albert Camus către iubita sa, Maria Casarès)
Timp de cincisprezece ani, Albert Camus și Maria Casarès au făcut schimb de scrisori în care transpare toată intensitatea dragostei lor. Între sfâșierea despărțirilor și impulsurile creative, această corespondență evidențiază intimitatea a doi monștri sacri la apogeul artei lor.
© CCC
Dragostea nu se pierde niciodată. Dacă nu este reciprocă, se va revărsa înapoi și va îndulci și purifica inima.
© CCC
Toți suntem o rază de soare pentru cineva… Dar nu știm întotdeauna asta.
(Micul Prinț)
© CCC