Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "vioara"

Tu ești ca o vioară în care sunt închise toate cântarile, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu.

(Sărmanul Dionis)

Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.

(Gânduri albe)

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.

Când bate vântul peste deltă, trestiile

Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foșnesc.

 

N-am să vă spun pe cine aștept, dar aștept.

Inima n-are aripi, dar deseori zboară.

Toate cântecele lumii, toate, s-o știti,

Încap într-un flaut, într-o vioară.

 

Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?

Mă strigă din patru părți zările.

Munții cu păduri cu tot mor sufocați

Și-n curând o să moară sufocate și mările.

 

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,

Crângurile sunt pline de flori și de iarbă

Și de arbori plăpânzi care cresc.

(N-am să vă spun)

Am uitat demult cum arăţi,

Dar poate ochii îţi erau albăstrii,

Părul aprins ca pădurile toamna,

Mâinile mici şi viorii.

 

Am uitat demult cum vorbeşti,

Dar parcă aveai glasul scăzut;

Mai aud, ca prin vis, o vioară

Îngânând în trecut.

 

Am uitat cu totul de tine,

Doar un nume rotund mi-amintesc.

Doar obrazul, prea tânăr, pufos

Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.

 

Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă

Dac-ai murit, dacă trăieşti…

Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.

Creşti din zăpezi şi mătasă.

(Elegie)

Viori sunt femeile,

tremur în palme răsfrânt.

Le slăvesc şi le cânt

pentru sfârşitul de drum

ce-l au pe pământ.

Lemn moale, lemn sfânt!

Viori sunt femeile,

vibraţie fără cuvânt,

viori aprinse subt arc

în flăcări şi fum.

(Viori aprinse, femeile)

A fost un trubadur odinioară

Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar

Închisă-n turnul ei de fildeș rar,

Frumoasa lui zăcea ca o comoară.

 

Atunci și-a-ntrupat într-o vioară

Întregul sufletului său amar

Și l-a trimis iubitei sale-n dar,

Lăsându-se de dragul ei să moară.

 

Te-ascult cântând un tainic menuet…

Și-mi pare că fantasticul poet

Și-a-ncredințat vioarei tale rana;

 

Te-ascult cântând cu gândul în trecut

Și-mi pare că suspină castelana

De dorul trubadurului pierdut.

(Unei violoniste)

Iubesc puterea, dar o iubesc ca un artist. O iubesc asa cum un muzician isi iubeste vioara, pentru a scoate din ea sunete, acorduri si armonie.

Sunt colectionar. Îmi plac gândurile vechi, uzate, cu zimți roși ca o monedă antică. Îmi plac sentimentele vechi, parfumate și tari ca un vin de rasă. Îmi plac vorbele vechi, sonore ca o vioară ofilită.

Ma credeti ca ma gandesc la o vioara sacra, cand Spiritul imi vorbeste, si ca eu scriu ceea ce el imi dicteaza?

Limba trebuie sa fie acordata ca o vioara.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.