Citate de Chilon din Sparta

Firea omului este astfel alcatuita, incat ii vine greu sa judece problemele lui proprii dupa o regula generala, si mereu ii place sa faca exceptii in favoarea lui.

Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.

Ceea ce spui despre tine insuti e intotdeauna poezie.

Mai bine o paguba decat un castig necinstit.

La crainicul de rele vesti, te uiti urat.

Nimic nu e bun sau rau in natura decat in raport cu felul de a vedea si de a simti al fiintelor fata de obiectele cu care sunt in legatura.

Ceea ce e socotit de unii gresit poate fi vazut de altii ca o virtute.

Din slabiciune, oricine se socoate cu mintea lui, un centru-n univers.

Orice fiinta omeneasca e o creatura diferita in fiecare dintre cei care o privesc.

Nu judecam lucrurile decat in legaturile lor tainice cu noi insine.

Fiecare ins, de la cea mai joasa si pana la cea mai inalta treapta sociala, are in jurul sau o mica lume de interese, cu vartejurile si atomii ei stramti.

Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.

Nimic nu e mai greu decat sa judeci dintr-un punct de vedere cu totul diferit de cel din care privesti.

Niciun lucru nu e bun pentru toti, ci numai in raport cu unii; niciun lucru nu e adevarat pentru toti, ci nu­mai in raport cu cine crede astfel: nu exista metoda sau teorie care sa se poata aplica oricui, fara exceptie.

Trebuie sa inveti sa vezi. De vrei sa cunosti bine un lucru, nu te multumi doar cu marturia propriilor tai ochi: cere ajutorul catorva perechi de ochi straini…fiecare om are un fel al lui de a vedea lucrurile, si nu-i in stare sa cuprinda intregul adevar.

Lucrurile sunt dupa felul aceluia care le are; bune pentru cine stie sa se foloseasca de ele, rele pentru acela care le da o proasta intrebuintare.

O clasa invinsa, suprimata de pe arena istoriei, tinde sa identifice destinul ei cu pieirea generala a intregii societati.

Fiecare dintre noi simte nevoia sa-si teoretizeze slabiciunile.

Daca stai sa judeci cu luare-aminte faptele noastre, gasesti intotdeauna in ele felurite neajunsuri, si aceasta pentru ca natura, felurita si ea, il lumineaza pe unul intr-o privinta si pe altul in alta; de aceea, se intampla ca, stiind un ins un lucru pe care celalalt nu-l stie si necunoscand ce anume are de gand celalalt, fiecare isi da seama cu usurinta de greseala semenului sau, dar nu de a sa, si tuturor ni se pare ca suntem foarte intelepti, si poate mai mult tocmai in acele lucruri in care ne vadim mai nebuni.

Omului nu ii este dat sa iasa din sine insusi si sa se examineze la anumite intervale, facand abstractie de senzatia obisnuintei cu sine insusi. Iata ceea ce face ca fiecare din noi sa fie un mai bun critic al altora decat al lui insusi.