Citate despre Egoism

Zambetul, curcubeul lacrimilor.

Unii oameni se folosesc bucuros de nefericirea altora.

Batranetea vine cand incepi sa spui: niciodata nu m-am simtit atat de tanar.

Unii oameni vad ca si cum ar avea ochii in varful unei prajini, foarte departe de creierul lor.

Oamenii se nasc egali. Inca de-a doua zi, nu mai sunt.

Un filantrop, stiu ce este; este un om care iubește oamenii. (Jurnal 1893-1898) © CCC

N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.

In negarea egoismului, negatie compatibila cu viata insasi, trebuie sa caute atat estetica cat si morala, ceea ce nu va pieri.

Incearca sa fii “totul” tau. Tine-te in centrul tau insuti.

Sa nu confundam omul destept cu omul de talent.

E mai usor sa fii generos decat sa regreti ca nu ai fost.

Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.

După noi, potopul! Après nous, le déluge! Cuvinte atribuite marchizei de Pompadour și lui Ludovic al XV-lea. Expresie metaforică însemnând că după moartea lor lucrurile (materiale sau metafizice) vor merge prost și că nu îi interesează soarta celorlalți. Exprimă o îmbinare de egoism profund și nepăsare pentru soarta generațiilor viitoare. Cuvintele „După noi, potopul” sunt atribuite doamnei de Pompadour (născută Jeanne-Antoinette Poisson) care voia să-i ridice moralul lui Ludovic al XV-lea, iubitul ei, după Bătălia de la Rossbach, invitându-l să nu se mai gândească la consecințele dramatice ale acestei înfrângeri. Era de fapt un proverb larg răspândit în acea vreme („După mine, potopul. Acest proverb blând și sociabil este deja cel mai răspândit dintre toate printre noi”, scria Mirabeau-tatăl în 1756). Ludovic al XV-lea a rostit frecvent această maximă egoistă sub forma „După mine, potopul”, mai ales când vorbea despre moștenitorul său, viitorul Ludovic al XVI-lea.

***

Bătălia de la Rossbach, din timpul Războiului de Șapte Ani, a avut loc în apropierea satului Rossbach din orașul săsesc Braunsbedra (actualmente în Landul Saxonia-Anhalt, Germania), la 5 noiembrie 1757. Aceasta a avut loc între armata prusacă a Regelui Frederic al II-lea și trupele franco-imperiale ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței și ale reginei Boemiei și Ungariei, Maria Tereza a Austriei. În ciuda unui avantaj numeric semnificativ (41.000 față de 22.000 de oameni), armata franco-imperială, comandată de prințul de Soubise, Charles de Rohan, a fost învinsă, mai ales datorită atacului cavaleriei prusace conduse de generalul von Seydlitz. .

Exista laude care sunt critici. Aproape toate criticile sunt laude.

…rara, scurta bucurie de a simti ca te desavarsesti putin in fiecare an.

Egoismul inspiră atâta dezgust încât noi am inventat politeţea pentru a-l ascunde, dar el străpunge tot ceea ce-l acoperă şi se trădează în orice împrejurare. (Baza moralei, 1840)

Trebuie sa fii nu cel dintai, ci unicul.

E bine ca atunci cand cineva ne imbratiseaza sa ne gandim si la momentul cand ne va palmui.

Umoristul e un om de o buna dispozitie amara.

Oamenii ar trăi extrem de liniştiți dacă aceste două cuvinte, al meu şi al tău, ar fi îndepărtate. © CCC