Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Comemorari
1 aprilie

1988: Augustin Z. N. Pop, folclorist, istoric literar român, eminescolog (n. 1910)

Augustin Z. N. Pop, 30 aug. 1910 – 1 aprilie 1988, născut la București, istoric literar.

A fost fiul familiei Zamfir și al Floarei Pop (născută Marinescu). Tatăl lui era de profesie preot.

A studiat la București, unde în 1931 a absolvit cu succes Facultatea de Litere și Filosofie. A profesat până în 1953 în sistemul preuniversitar, iar din 1955 a devenit angajat pentru 4 ani cercetător principal la Biblioteca Academiei Române.

A continuat cariera universitară, ajungând profesor și îndeplinind, la Institutul Pedagogic din Pitești, funcția de decan al Facultății de Filologie (1966-1968) și ulterior pe aceea de rector (1968-1971). Și-a susținut în 1968 teza de doctorat la Universitatea din Cluj, iar în 1970 a primit și titlul de doctor docent.

A debutat în 1929 la revista „Sepia”. Colaborează de-a lungul anilor la „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Tomis”, „Transilvania”, „Ramuri” etc. Și-a semnat articolele și lucrările de specialitate cu A. Pop, Augustin Pop, Aug. Pop, Olga Profir, Antioh Profir, Elsa Brețeanu.

Opere principale: Neamul mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, 1938; Contribuții eminesciene, I-II, 1938-1940; Biografia mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, 1940; Glosări la opera mitropolitului Dosoftei,  1943; G.T. Kirileanu, 1956; Catalogul corespondenței lui Mihail Kogălniceanu, 1960; Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, 1962; Contribuții la biografia lui Bălcescu, 1963; Din istoria culturii argeșene, 1965; Mărturii. Eminescu – Veronica Micle, 1967; Liviu Rebreanu, 1967; Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, , 1969; Scriitorii argeșeni și copiii, 1970; Întregiri la biografia lui I. Eliade Rădulescu, 1972; Ovid Densusianu. Fișier, 1973; Pe urmele lui Mihai Eminescu…,  1978; Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu…, 1979; Pe urmele Veronicăi Micle…, 1981; Întregiri documentare la biografia lui Eminescu, 1983; Mărturia documentelor de la vechile tiparnițe românești la Nicolae Labiș, 1985; Caleidoscop eminescian, 1987.

1947: George al II-lea al Greciei (n. 1890)

1962: Camil Ressu, pictor român (n. 1880)

Camil Ressu, 28 ian. 1880 – 1 apr. 1962, născut la Galaţi, pictor aromân, la origini fiind din regiunea Epir (nord-vestul Greciei).

În 1887 se înscrie la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, avându-l ca profesor pe G.D.  Mirea. Îşi continuă studiile la Iaşi cu pictorul Gheorghe Popovici.

În 1902 termină studiile la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi, obţinând medalia de argint, şi pleacă în acelaşi an să se perfecţioneze în străinătate. Se opreşte două luni la München, vizitând muzeele din oraș, după care se duce la Paris şi se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu şi Ion Theodorescu-Sion.

În 1908 revine în ţară şi, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicaţiile Furnica, Facla şi Adevărul. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România.

Participă pentru prima dată în 1910 la expoziţia Tinerimii Artistice cu peisaje şi compoziţii pe teme rustice.

În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la ţară, iar în anul următor, la Tinerimea Artistică, portretul de grup Terasa Oteteleşanu, cu şapte figuri ale boemei literare, muzicale şi plastice.

În 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti. În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu şi cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea şi Oscar Han, înfiinţează asociaţia Arta Română la Iaşi.

A fost profesor şi rector al Academiei de Belle-Arte din Bucureşti până în anul 1941. Din 1950 a fost preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici, reluându-şi şi activitatea de profesor la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu. În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului şi devine membru al Academiei Române.

1968: Lev Landau, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (n. 1908)

1976: Max Ernst, sculptor german (n. 1891)

1978: Mihail Straje, autor român (n. 1901)

2003: Mihai Mereuță, actor român de teatru și film (n. 1924)

2004: Valentin Păunescu, ziarist român (n. 1933)

2008: Sabin Bălașa, pictor, regizor și scriitor român (n. 1932)

Sabin Bălaşa, 17 iun. 1932 – 1 apr. 2008, născut la Dobriceni, jud. Olt, pictor român.

A absolvit Institutul de Artă din Bucureşti și s-a perfecţionat la Sienna şi Perugia.

Adept al unei neorenaşteri româneşti, a pictat frescă (holul Universităţii din Iaşi) şi uleiuri care cultivă integrarea personajelor istorice (fondatorii: Decebal, Traian, Ştefan cel Mare, paşoptiştii, Eminescu) într-o modernitate cosmică.

Premii şi distincţii: Gold Medal, European Painting Competition, Pescara, 1965; Silver Pelican, International Animations Film Festival, Mamaia, Romania 1966; Accademico d’Italia con Medaglia d’Oro, Salsomaggiore, Italia 1980; Diploma Maestro di Pittara Honoris Causa, Seminario Internationale d’Arte Moderne e Contemporanae, Salsomaggiore, 1982; Gold Medal of International Parlament of USA, 1982; Accademico delle Nazioni, Salsomaggiore, 1983; Chavalier of the Arts, Accademia Bedriacense, Calvarone, Italia, 1985; Palma d’Oro d’Europa, Accademia Europa, 1986; Albert Einstein Bronze Medal, International Academy Foundation, USA, 1989.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.