Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Alte evenimente
1 ianuarie

1 ianuarie: Ziua Mondială a Păcii, proclamată de Vatican în anul 1982 – World Day of Peace

La începutul fiecărui an, cu prilejul acestei zile, Suveranul Pontif adresează un mesaj de pace credincioșilor.

Ziua Mondială a Păcii este o zi stabilită la inițiativa Bisericii Romano-Catolice, în 1968, în favoarea păcii mondiale.

În această zi, Papa abordează frecvent probleme sociale și de mediu, ca în 2005:

„Deoarece binele păcii este strâns legat de dezvoltarea tuturor popoarelor, este necesar să se țină seama de implicațiile etice ale utilizării bunurilor pământului. Conciliul de la Vatican II a reamintit în mod corespunzător că „Dumnezeu a destinat pământul și tot ce conține pentru folosința tuturor oamenilor și a tuturor popoarelor, astfel încât bunurile create să fie puse din abundență la dispoziția tuturor, într-o manieră echitabilă, sub îndrumarea dreptății, a cărei însoțitoare este caritatea.”

Papa Francisc a abordat, de asemenea, în 2014 necesitatea fraternității, „temelia și drumul păcii”.

Istoric

Pe 1 septembrie 1964, Raoul Follereau, fondatorul acțiunii care lupta împotriva leprei și sărăciei și promova accesul la educație, i-a scris o scrisoare domnului U Thant, pe atunci secretar general al Națiunilor Unite, cerându-i „ca toate națiunile prezente la ONU să decidă ca în fiecare an, cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii, să deducă din bugetele respective costul unei zile de înarmare și să pună sumele respective în comun pentru a lupta împotriva foametei, a cartierelor sărace și a marilor boli endemice care decimează omenirea ( …) ”. Papa Paul al VI-lea a transmis acest apel în timpul unei vizite în India, la Bombay, pe data de 4 decembrie a aceluiași an.

În urma unei petiții organizate de Raoul Follereau, între 1964 și 1969, ONU a primit semnăturile a trei milioane de tineri din 125 de țări care susțineau această inițiativă.

Cu ocazia acestei campanii, prima zi mondială a păcii a fost instituită de Papa Francisc pe 1 ianuarie 1968.

Pe 1 ianuarie 2012 a avut loc a 45-a Zi Mondială a Păcii. Tema a fost „Educarea tinerilor pentru dreptate și pace”. Biserica privește tinerii cu speranță, are încredere în ei și îi încurajează să caute adevărul, să apere binele comun, să aibă perspective deschise asupra lumii și ochi capabili să vadă lucruri noi…

Pe 1 ianuarie 2016, a avut loc cea de-a 49-a Zi Mondială a Păcii cu tema „Câștigă lupta împotriva indiferenței și câștigă pacea” decisă de Papa Francisc.

În 2020, tema a fost „Pace, o cale a speranței: dialog, reconciliere și conversie ecologică”. Direcțiile dezvoltate: Împotriva unei păci iluzorii, bazată pe neîncrederea și frica față de celălalt; Realizarea păcii, un proces îndelungat și susținut de fraternitate; Găsește puterea de a ierta; cu referire la Sinodul asupra Amazoniei: dezvoltarea de noi relații între oameni și cu țara; Răbdarea și încrederea ca suport; Primește iertare de la Domnul pentru a deveni un pacificator.

***

MESAJUL SFINȚIEI SALE PAPA FRANCISC

pentru

A 56-a ZI MONDIALĂ A PĂCII

1 IANUARIE 2023

Nimeni nu poate fi salvat singur.

Luptăm împreună cu Covid-19, pornind împreună pe căile păcii.

1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,

2.Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.

(Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, 5, 1-2).

1.Cu aceste cuvinte, Apostolul Pavel a încurajat comunitatea din Tesalonic să rămână statornică, cu inimile și picioarele ferm plantate și privirea ațintită asupra lumii din jurul lor și evenimentelor istoriei, chiar dacă așteptau revenirea Domnului. Când evenimentele tragice par să ne copleșească viața și ne simțim cufundați într-un vârtej întunecat și dificil de nedreptate și suferință, suntem, de asemenea, chemați să ne păstrăm inima deschisă spre speranță și să ne încredem în Dumnezeu, care se face prezent, ne însoțește cu afecțiune, ne susține în oboseală și, mai presus de toate, ne ghidează calea. De aceea, Sfântul Pavel îndeamnă constant comunitatea să fie vigilentă, căutând binele, dreptatea și adevărul: „6.De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji.” (5, 6). Cuvintele lui sunt o invitație de a rămâne vigilenți și de a nu se retrage în frică, întristare sau resemnare, sau de a ceda confuziei sau descurajării. În schimb, ar trebui să fim ca santinelele care veghează și gata să întrezărim prima lumină a zorilor, chiar și la cea mai întunecată oră.

2.Covid-19 ne-a cufundat într-o noapte întunecată. Ne-a destabilizat viața de zi cu zi, ne-a bulversat planurile și obiceiurile și a perturbat liniștea aparentă chiar și a celor mai bogate societăți. A generat dezorientare și suferință și a provocat moartea unui număr mare de frați și surori.

În mijlocul unui vârtej de provocări neașteptate și confruntându-se cu o situație confuză chiar și din punct de vedere științific, lucrătorii din domeniul sănătății din lume s-au mobilizat pentru a alina suferința imensă și pentru a căuta posibile remedii. În același timp, autoritățile politice au fost nevoite să ia măsuri pentru organizarea și gestionarea eforturilor de răspuns la urgență.

Pe lângă aspectele sale fizice, Covid-19 a dus la o stare generală de rău la mulți indivizi și familii; perioadele lungi de izolare și diferitele restricții ale libertății au contribuit la această stare de rău, cu efecte semnificative pe termen lung.

Nici nu putem trece cu vederea fracturile din ordinea noastră socială și economică cărora ne-a expus pandemia și contradicțiile și inegalitățile pe care le-a adus în prim-plan. A amenințat siguranța locului de muncă al multor persoane și a agravat problema din ce în ce mai mare a singurătății în societățile noastre, în special celor săraci și celor nevoiași. Nu trebuie decât să ne gândim la milioanele de lucrători informali din multe părți ale lumii rămași fără loc de muncă și fără niciun sprijin în timpul izolării.

Doar rareori indivizii și societățile realizează progrese în condiții care generează astfel de sentimente de descurajare și amărăciune, care slăbesc eforturile de asigurare a păcii provocând în același timp conflicte sociale, frustrare și diverse forme de violență. Într-adevăr, pandemia pare să fi bulversat chiar și cele mai pașnice părți ale lumii noastre și să le fi expus la numeroase de forme de fragilitate.

3.Trei ani mai târziu, este momentul potrivit să ne punem întrebări, să învățăm, să creștem și să ne lăsăm transformați ca indivizi și comunități; acesta este un moment privilegiat de pregătire pentru „ziua Domnului”. Am observat deja de mai multe ori că nu ieșim niciodată la fel din vremuri de criză: ieșim fie mai bine, fie mai rău. Astăzi suntem întrebați: Ce am învățat din pandemie? Ce noi căi ar trebui să urmăm pentru a lepăda cătușele vechilor noastre obiceiuri, pentru a fi mai bine pregătiți, pentru a îndrăzni lucruri noi? Ce semne de viață și de speranță putem vedea, pentru a ne ajuta să mergem mai departe și să încercăm să facem lumea noastră un loc mai bun?

Cu siguranță, după ce am experimentat direct fragilitatea propriei noastre vieți și a lumii din jurul nostru, putem spune că cea mai mare lecție pe care am învățat-o de la Covid-19 a fost conștientizarea că avem cu toții nevoie unii de alții. Că cea mai mare comoară a noastră și totuși cea mai fragilă este umanitatea noastră comună ca frați și surori, copii ai lui Dumnezeu. Și că niciunul dintre noi nu poate fi salvat singur. În consecință, avem nevoie urgent să ne unim împreună în căutarea și promovarea valorilor universale care pot ghida creșterea acestei fraternități umane. Am mai aflat că încrederea pe care am pus-o în progres, tehnologie și efectele globalizării a fost nu numai excesivă, ci s-a transformat într-o beție individualistă și idolatrică, compromițând însăși promisiunea dreptății, armoniei și păcii pe care le căutam cu atâta ardoare. În lumea noastră în care totul are loc într-un ritm rapid, problemele răspândite ale inegalității, nedreptății, sărăciei și marginalizării continuă să alimenteze tulburările și conflictele și să genereze violență și chiar războaie.

Pandemia a adus toate acestea în prim-plan, dar a avut și efectele sale pozitive. Acestea includ o reîntoarcere la smerenie, o regândire a anumitor excese consumeriste și un sentiment reînnoit de solidaritate care ne-a făcut mai sensibili la suferința celorlalți și mai receptivi la nevoile lor. Ne putem gândi și la eforturile, care în unele cazuri s-au dovedit cu adevărat eroice, depuse de toți acei oameni care au muncit neobosit pentru a-i ajuta pe toți să iasă cât mai bine din criză și din frământările ei.

Această experiență ne-a făcut și mai conștienți de necesitatea tuturor, inclusiv a popoarelor și a națiunilor, de a restabili cuvântul „împreună” într-un loc central. Căci împreună, în fraternitate și solidaritate, construim pacea, asigurăm dreptatea și ieșim din cele mai mari dezastre. Într-adevăr, cele mai eficiente răspunsuri la pandemie au venit din partea grupurilor sociale, instituțiilor publice și private și organizațiilor internaționale care și-au lăsat deoparte interesele particulare și și-au unit forțele pentru a face față provocărilor. Doar pacea care vine dintr-o iubire fraternă și dezinteresată ne poate ajuta să depășim crizele personale, societale și globale.

4.Chiar și așa, chiar în momentul în care am îndrăznit să sperăm că cele mai negre ore ale pandemiei de Covid-19 s-au încheiat, un nou dezastru teribil s-a abătut asupra umanității. Am asistat la atacul unui alt flagel: un alt război, într-o oarecare măsură ca cel al Covid-19, dar condus de decizii umane culpabile. Războiul din Ucraina face victime nevinovate și răspândește insecuritatea, nu numai în rândul celor direct afectați, ci într-un mod larg și nediscriminatoriu pentru toată lumea, și pentru cei care, chiar și la mii de kilometri, suferă efectele sale colaterale – să ne gândim doar la penuria de cereale și prețul combustibilului.

În mod clar, aceasta nu este epoca post-Covid la care am sperat sau ne așteptam. Acest război, împreună cu toate celelalte conflicte de pe glob, reprezintă un regres pentru întreaga umanitate și nu doar pentru părțile direct implicate. Deși s-a găsit un vaccin pentru Covid-19, soluții potrivite nu au fost încă găsite pentru război. Cu siguranță, virusul războiului este mai greu de învins decât virusurile care ne compromit trupurile, pentru că nu vine din exteriorul nostru, ci din interiorul inimii umane corupte de păcat (cf. Evanghelia după Marcu 7, 17-23).

5.Atunci ce ni se cere? În primul rând, să ne lăsăm inimile schimbate prin experiența crizei, să-L lăsăm pe Dumnezeu, în acest moment al istoriei, să ne transforme criteriile obișnuite de a privi lumea din jurul nostru. Nu ne mai putem gândi exclusiv să creăm spațiu pentru interesele noastre personale sau naționale; în schimb, trebuie să gândim în termeni de bine comun, recunoscând că aparținem unei comunități mai mari și deschizându-ne mințile și inimile către fraternitatea umană universală. Nu putem continua să ne concentrăm pur și simplu pe a ne conserva pe noi înșine; mai degrabă, a sosit timpul ca noi toți să ne străduim să ne vindecăm societatea și planeta noastră, să punem bazele unei lumi mai drepte și mai pașnice și să ne angajăm serios să urmărim un bine care este cu adevărat comun.

Pentru a face acest lucru și pentru a trăi o viață mai bună după urgența Covid-19, nu putem ignora un fapt fundamental, și anume că numeroasele crize morale, sociale, politice și economice pe care le trăim sunt toate interconectate și ceea ce vedem ca probleme izolate sunt de fapt cauze și efecte interdependente. În consecință, suntem chemați să ne confruntăm cu provocările lumii noastre într-un spirit de responsabilitate și compasiune. Trebuie să revizuim problema asigurării sănătății publice pentru toți. Trebuie să promovăm acțiuni care întăresc pacea și pun capăt conflictelor și războaielor care continuă să genereze sărăcia și moartea. Trebuie să ne alăturăm urgent pentru îngrijirea casei noastre comune și pentru a implementa măsuri clare și eficiente pentru combaterea schimbărilor climatice. Trebuie să luptăm cu virusul inegalității și să asigurăm hrană și muncă demnă pentru toți, sprijinind pe cei cărora le lipsește chiar și un salariu minim și se află în mare dificultate. Fenomenul scandalos al popoarelor întregi care mor de foame rămâne o rană deschisă. De asemenea, trebuie să dezvoltăm politici adecvate pentru primirea și integrarea migranților și a celor pe care societățile noastre îi resping. Numai răspunzând cu generozitate acestor situații, cu un altruism inspirat de iubirea infinită și milostivă a lui Dumnezeu, vom putea construi o lume nouă și vom contribui la extinderea împărăției sale, care este o împărăție a iubirii, dreptății și păcii.

Împărtășind aceste reflecții, sper că în Noul An care vine să putem călători împreună, punând în valoare lecțiile pe care istoria trebuie să ne învețe. Aduc cele mai bune urări șefilor de stat și de guvern, șefilor organizațiilor internaționale și liderilor diferitelor religii. Tuturor bărbaților și femeilor de bunăvoință îmi exprim încrederea în rugăciune ca, în calitate de artizani ai păcii, să lucreze, zi de zi, pentru ca acest an să fie un an bun! Fie ca Maria Neprihănită, Mama lui Isus și Regina păcii, să mijlocească pentru noi și pentru întreaga lume.

De la Vatican, 8 decembrie 2022

Francisc

© CCC

47: Cezar o intalneste pe Cleopatra

Dupa ce l-a infrant pe Pompei, Iulius Cezar il urmăreşte pe acesta care fugise spre Egipt şi afla despre asasinarea sa de către un ofițer în serviciul regelui Ptolemeu al XIII-lea

Urmărindu-l pe Pompei în Alexandria, Cezar își instaleaza tabăra armatei sale si se  implica în războiul civil alexandrin dintre Ptolemeu și sora, soția și regina alături de care conducea faraonul, Cleopatra a VII-a. Poate că alianța lui Cezar cu Cleopatra a fost un rezultat al implicarii lui Ptolemeu în uciderea lui Pompei.

Se relatează că Cezar ar fi plâns la vederea capului lui Pompei, care i-a fost oferit de către șambelanul lui Ptolemeu, Pothinus, ca dar. Oricare ar fi fost circumstantele, Cezar, sedus de regina egipteana, înfrânge forțele lui Ptolemeu și o instalează pe Cleopatra ca domnitor, alături de care își va crește singurul său fiu biologic despre care se știe, Ptolemeu al XV-lea Cezar, cunoscut mai bine sub numele de „Caesarion”. Cezar și Cleopatra nu s-au căsătorit niciodată.

45 î.Hr.: Intră în vigoare calendarul iulian.

404: Are loc la Roma ultima competiție cunoscută de gladiatori.

Luptele aveau loc într-un amfiteatru şi puteau dura toată ziua. În Roma, gladiatorii, inainte de inceperea luptelor, defilau prin fata lojei imperiale si salutau împăratul cu fraza rituala: “Ave Caesar (imperator), morituri te salutant!” care înseamnă “Slava tie, imparate, cei care se duc la moarte, te saluta!” Confruntarile aveau loc intr-o atmosfera adesea pasionata şi, in general, spectatorii faceau pariuri. Soarta celui invins, în cazul în care nu era ucis, era decisa de publicul amfiteatrelor sau arenelor de lupta: culcat pe spate, el isi ridica mâna stângă, implorand mila. Publicul isi exprima dorinta de a il lasa in viata pe gladiatorul invins, ridicand degetul mare in sus si dorinta de a fi omorat de gladiatorul victorios, lasand degetul mare in jos.

Luptele de gladiatori au devenit din ce in ce mai rare, înainte de a fi, în cele din urmă, suprimate de către un edict al împăratului Honorius, în 404 e.n.

438: Intră în vigoare Codexul Teodosian.

630: Profetul Muhammad și armata sa pleacă către Mecca, pe care o va captura fără vărsare de sânge.

753: Romulus intemeiaza orasul Roma

Romulus, legendarul fondator al Romei a fost şi primul rege al romanilor, conform legendei înregistrate de către Plutarh și Livius.

Conform legendei, Roma a fost fondată de către Romulus şi Remus, doi gemeni, fii ai zeului Marte şi ai preotesei Rea Silvia. Iniţial, cei doi bărbaţi nu au ştiut exact unde să plaseze oraşul lor în Lazio. Aşa că au decis să consulte semnele prevestitoare. Pentru aceasta, Romulus a mers pe Dealul Palatin şi Remus, in fata fratelui său, pe Aventine. Remus a văzut şase vulturi in zbor, în timp ce Romulus a văzut 12. Astfel, “cerul” a decis în favoarea colinei Palatine. In disputa asupra locatiei viitorului oras, Romulus l-ar fi ucis pe Remus, numind orasul dupa numele sau, Roma.

Imediat, Romulus a inceput sa traseze conturul zidurilor cetăţii pe locul in care se afla. Intemeind orasul Roma, Romulus şi însoţitorii săi au decis să se stabileasca acolo şi sa-l populeze, dar pentru aceasta, soldatii aveau nevoie de femei, de unde rapirea sabinelor.

După fondarea orașului, Romulus nu doar că a creat Legiuni romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni în noul său oraș prin răpirea femeilor triburilor Sabine vecine, acțiune din care a rezultat mixtura sabinelor și romanilor într-un singur popor. Romulus avea să devină cel mai mare cuceritor al Romei antice, adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei. După moartea sa, a fost deificat ca zeul Quirinus, persoana divină a poporului roman. În zilele noastre, referirile asupra sa îl reprezintă ca fiind o figură legendară.

990: Rusia Kieveană adoptă calendarul iulian.

1432: Moartea lui Alexandru cel Bun în Moldova.

1438: Albert al II-lea de Habsburg este încoronat rege al Ungariei.

1502: Amerigo Vespucci debarcă în zona cunoscută astăzi ca Rio de Janeiro.

1600: Scoția începe să folosească calendarul iulian.

1651: Carol al II-lea este încoronat rege al Scoției.

1673: Începe transportarea regulată a corespondenței între New York și Boston.

1700: Rusia începe să folosească calendarul iulian.

1707: Ioan al V-lea este încoronat rege al Portugaliei.

1738: Exploratorul francez Jean-Baptiste Charles Bouvet de Lozier descoperă Insula Bouvet.

1766: Introducerea nartului (norma zilnică de lucru) în Moldova, prin așezămîntul agrar al lui Grigore al III-lea Ghica.

1775: Alexandru Ipsilanti dă mitropolitului sarcina să elaboreze un raport despre situația învațămîntului în Transilvania, pentru a putea trece la realizarea unor reforme.

1788: Apare prima ediție a The Times al Londrei, anterior publicată ca The Daily Universal Register.

1797: Albany devine capitala New Yorkului, în defavoarea lui New York City.

1801: Adunarea legislativă a Regatului Marii Britanii și Regatului Irlandei se încheie, adoptând crearea Regatului Unit.

1801 Giuseppe Piazzi descoperă primul asteroid cunoscut, 1 Ceres.

Asteroizii, numiți și planete minore sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoriții (care pot avea diametrul de până la circa 10 metri), și nu sunt comete.

Numită prima planetă pitică, Ceres a fost descoperită în anul 1801 de către Giuseppe Piazzi, inițial fiind considerată o nouă planetă. A urmat apoi descoperirea altor corpuri cerești similare care, cu echipamentul astronomic de pe vremea aceea, apăreau pe cer doar ca niște puncte luminoase, asemănătoare stelelor, cu un disc planetar foarte mic sau chiar inexistent (totuși, s-au putut deosebi de stele datorită mișcării lor)..

Ceres a fost descoperit în prima zi a secolului al XIX-lea (1 ianuarie 1801) de către părintele Giuseppe Piazzi, astronom şi om religios italian (născut în Ponte în Valtellina în 1746 şi a murit la Napoli în 1826), de la Observatorul din Palermo, pe care l-a infiintat el însuşi cu zece ani mai devreme. Gândindu-se, mai intai, ca a identificat o noua cometa, avea sa înţeleaga rapid, la examinarea orbitei sale, ca noua stea era, de fapt, o mică planetă, pe care el a numit Ceres în cinstea zeului sicilian al agriculturii.

Fiind, din punct de vedere istoric, primul asteroid descoperit, Ceres poartă cu mândrie numarul 1 in nomenclatura. Acesta este, de asemenea, cel mai mare dintre aceste mici corpuri ceresti cu un diametru, estimat la aproape 930 km.

1804: Se încheie dominația franceză în Haiti: Ziua națională a acestui stat.

1808: Importul sclavilor în Statele Unite ale Americii este interzis.

1818: Este publicat romanul Frankenstein sau Prometeusul Modern al lui Mary Shelley.

1832: A început aplicarea Regulamentului Organic în Moldova.

1834: Gheorghe Șincai fondează prima școală de fete din România

1838: Apare, la Brașov, sub direcția lui George Barițiu, revista Foaie literară.

1847: Franz Liszt susține la București al treilea concert, dat la Palat, la invitația lui Vodă Bibescu. Liszt improvizează pe tema unor cântece românești.

1848: Intră în vigoare Convenția dintre Moldova și Muntenia privind desființarea vămii dintre cele două țări, excepție făcând sarea. Se formeaza o singură piață, protejată de un singur cordon vamal.

1855: Apare, la Iași, săptămânal, sub îngrijirea lui V. Alecsandri, România Literară.

Londra, Ontario este incorporat ca oraș.

1860: Se înființează, la Paris, un Birou central de corespondență și redacție care avea menirea de a publica articole favorabile cauzei române.

1860: Apare, la București, “Revista Carpaților“, sub conducerea lui Gheorghe Sion.

1861: Începe Conferința națională românească de la Sibiu, în cadrul căreia s-a cerut recunoașterea politică a națiunii române, independența sa și oficializarea limbii române (1-4 ianuarie).

1861: Porfirio Diaz cucerește Ciudad de México.

1863: Războiul civil american: Intră în vigoare Proclamarea emancipației redactată de către Abraham Lincoln.

1866: Intră în vigoare legea privind introducerea în România a sistemului metric.

1867: A apărut, la Blaj, revista “Archivu pentru filologia și istoria“, editată de Timotei Cipariu, prima revistă românească de filologie.

1868: Apare, la Brașov, până în 1880, și, apoi, la Sibiu, până în 1945, revista “Transilvania“, organ al ASTREI.

1873: Se deschide, la București, prima expoziție de pictură și sculptură organizată de nou înființata “Societate a amicilor bele-artelor“, expoziție la care participă cu 144 de lucrări și Nicolae Grigorescu.

1874: Se înființează la București Banca Marmorosch Blank.

1875: Ia ființă “Societatea Studenților în Medicină din București”.

1878: Apare, la Sibiu, ziarul “Observatorul“, sub conducerea lui George Barițiu.

1880: Ferdinand de Lesseps începe construcția franceză a Canalului Panama.

1887: Regina Victoria este proclamată împărăteasă a Indiei la Delhi.

1892: Insula Ellis se deschide pentru a începe primirea imigranților în Statele Unite.

1893: Japonia începe să folosească calendarul gregorian.

1893: Apare lunar, la Iași, Revista critica–literară (pâna în 1897) sub conducerea lui Aron Densușianu.

1894: Începe folosirea Canalului de vase din Manchester, Anglia.

1894: Apare la Bucureşti revista bilunară Vatra (1 ian. 1894 – aug. 1896), „Foaie ilustrată pentru familie”, director I. L. Caragiale, I. Slavici, G. Coşbuc.

1896: Wilhelm Conrad Röntgen anunță descoperirea razelor X.

1898: New York City anexează teritoriile din comitatele înconjurătoare, creând City of Greater New York. Cele patru comitate inițiale, Manhattan, Brooklyn, Queens și Bronxul, sunt unite la 25 ianuarie în cadrul Insulei Staten pentru a crea orașul modern al celor cinci comitate.

1899: Se încheie dominația spaniolă în Cuba.

1901: Australia devine in mod oficial stat independent

Cele șase colonii autonome (New South Wales, Victoria, South Australia, Tasmania, Western Australia și Queensland) se unesc, formând Commonwealth of Australia, cu statut de dominion în cadrul Imperiului Britanic (din 1907). Provizoriu, capitala a fost stabilită la Melbourne.

1901: Nigeria devine protectorat britanic.

1901: Are loc prima Paradă oficială a pantomimilor.

1907: Apare, la București, de doua ori pe lună, revista literară Convorbiri (după un an Convorbiri critice) condusă de Mihail Dragomirescu

1908: Pentru prima oară, o minge este scăpată în Times Square din New York City, semnificând începutul Anului nou.

1911: Teritoriul de Nord este despărțit de Australia de Sud și transferat în controlul Commonwealth.

1912: Revoluția din anii 1911–1913 înlătura dinastia manciuriana, China proclamându–se republica (R.P.Chineza s–a proclamat la 1 oct. 1949)

1914: La St. Petersburg, Florida, intră în funcțiune prima companie aeriană din lume, St. Petersburg Tampa Airboat Line.

1918: Celebrul actor român Eduard de Max este numit societar al Comediei Franceze.

1925: Înființarea legației române de la Tirana

1927: România ratifică Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice

1934: Insula Alcatraz din San Francisco devine oficial inchisoare federala

1939: Apare, la Iași, sub conducerea lui George Călinescu, revista Jurnalul Literar

1942: Termenul “Naţiunile Unite” a fost folosit pentru prima dată când 26 de naţiuni s-au angajat să continue lupta împotriva puterilor Axei.

1959: Fidel Castro și “revoluționarii” săi preiau conducerea asupra Cubei, alungând regimul condus de Fulgencio Batista.

1975: Schimbarea a § 2 din Bürgerliches Gesetzbuch Deutschlands („Codul civil al Germaniei”), cu reducerea vârstei majoratului în Germania de la 21 la 18 ani.

1977: Disidenții cehoslovaci publică manifestul vizând drepturile și libertățile omului (“Charta 77”)

1983: Internetul vede lumina zilei

Vinton Cerf este considerat unul dintre părinţii fondatori ai Internetului. Pe 1 ianuarie 1983, 400 calculatoare, conectate la ceea ce se numea pe atunci ARPANET, au trecut la protocolul TCP / IP. Acest protocol a permis coexistenţa mai multor reţele. Unul dintre inventatorii protocolului, Vinton Cerf, considera că acesta este momentul nasterii Internetului. Dar, altii erau de alta parere. Unii fixeaza, de fapt, naşterea a reţelei pe 2 septembrie 1969, atunci când două calculatoare conectate printr-un cablu au facut schimb de date pentru prima oara.

1985: SUA se retrag din UNESCO

999: Moneda euro este introdusă ca monedă oficială a Uniunii Europene, în formă electronică (fără bancnote)

2000: Limba arabă devine unica limbă oficială în Tunisia, în detrimentul limbii franceze, utilizată până în acest an pe scară largă în administrația țării

2002: Moneda euro este introdusă în 12 țări din Uniunea Europeană – Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania.

2007: România și Bulgaria devin membre ale Uniunii Europene

2007: Slovenia adoptă oficial moneda unică europeană

2008: Cipru și Malta adoptă oficial moneda unică europeană.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.