Comemorari 1 mai
1978: Aram Ilici Haciaturian, compozitor si dirijor rus, de naționalitate armeană (n. 1903)
S-a născut în Tbilisi, Georgia. La 10 ani a început să studieze la un colegiu comercial. A învățat să cânte la instrumente de suflat (aerofone), devenind apoi membru al orchestrei de fanfară. La 15 ani, impresionat de prima vizită făcută la teatru, s-a hotărât să devină muzician. Susține examenul la Colegiul muzical din Moskova, unde a studiat violoncelul, pianul și compoziția, la vârsta de 19 ani. La conservator compune primele lucrări muzicale (1929-1934), iar ,,Simfonia nr.1″ va fi lucrarea sa de diplomă. A avut ca profesori pe Reinhold Glière si Nikolai Miaskovski. A fost remarcat pe plan international cand Serghei Prokofiev i-a recomandat o piesa pentru un concert la Paris.
Printre primele sale creații se numara: baletul Fericirea, Concertul pentru pian, Concertul pentru vioara, muzica pentru drama Bal mascat. În anii războiului a compus o serie de cântece patriotice, marșuri pentru orchestră de fanfare, baletul “Gayane și Simfonia nr. 2 numită și Simfonia cu clopote, în care sunt redate suferințele oamenilor în anii de război.
Membru activ în Uniunea Compozitorilor, împreună cu Dimitri Șostakovici, a fost criticat de guvern în 1948, pentru “tendințe formaliste”, deși muzica lui a fost întotdeauna conservatoare și accesibilă.
În anii ’50-’60 începe cariera de dirijor, apoi de profesor la Conservatorul din Moskova. Concertează în țară și peste hotare. După moartea lui Stalin, în 1953, a publicat un manifest în care susținea o mai mare libertate artistică.
In 1954 compune baletul “Spartacus”(cu premiera în 1956 la Leningrad). În 1960 compune 4 suite orchestrale în care sunt incluse numerele din balet. Vor urma în anii 60’-’70, 3 sonate și 3 concerte-rapsodii: unul pentru vioara și orchestră, altul pentru violoncel și orchestra, și celălalt pentru pian și orchestră.
Adagio Spartacus și Frigia din baletul Spartacus
A compus balete, creații simfonice, sonate, lucrări pentru pian și vioară, cântece, romanțe, coruri, muzică pentru teatru și film. Dintre piesele sale pentru balet: Mascarada, 1944, Spartacus, 1954 și Gayane, 1943, cu celebrul Dans al săbiilor.
1539: Isabela a Portugaliei, soția regelui Carol Quintul (n. 1503)
1555: Papa Marcel II (Marcello Cervini)
1572: Papa Pius al V-lea (n. 1504)
1888: Allan Edson, pictor peisagist canadian
1899: Ludwig Büchner, fiziolog, medic si filosof german, adept al materialismului radical (n. 1824)
A devenit unul din exponenţii materialismului ştiinţific al secolului al XIX-lea.
1904: Antonín Dvořák, compozitor ceh și european de seamă al secolului al XIX–lea și cel mai important reprezentant al școlii naționale cehe de compoziție (n. 1841)
1904: Wilhelm His, anatomist și embriolog elvețian (n. 1831)
1910: Louis Welden Hawkins, pictor francez (n. 1849)
1934: Paul Zarifopol, critic literar, inițiatorul ediției critice a operelor lui Ion Luca Caragiale (n. 1874)
1945: Joseph Goebbels, ministru nazist cu propaganda (suicid) (n. 1897)
Paul Joseph Goebbels s-a sinucis la Berlin pe 1 mai 1945, impreuna cu sotia sa, Magda, după ce i-a otrăvit pe cei şase copii ai lor. A fost Ministrul Reich-ului cu Educaţia Poporului şi Propaganda în regimul nazist (1933-1945) şi numele său rămâne strâns legat de utilizarea tehnicilor moderne de manipulare a maselor. A devenit sinonimul minciunii şi urii, care sunt capabile sa difuzeze propaganda statelor totalitare. Goebbels a fost un prieten apropiat al lui Hitler şi Himmler, ministrul cel mai puternic şi mai influent al regimului nazist.
1949: Gheorghe Petrașcu, pictor român (n. 1872)
1970: Paul Celan, poet german, de origine română (n. 1920)
1973: Asger Jorn, pictor danez, unul dintre fondatorii uniunii de creație Cobra , apropiat ca inspirație de expresionismul abstract (n. 1914)
1997: Bo Winderberg, regizor suedez (n. 1930)
2000: Steve Reeves, actor devenit faimos în Italia, în anii 60 (n. 1926)
2003: Alexandru Păunescu, arheolog (n. 1931)