Comemorari 1 noiembrie
1903: Theodor Mommsen, istoric și jurist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1817)
Theodor Mommsen a fost un erudit clasic german, istoric, jurist, jurnalist, politician și arheolog. A fost unul dintre cei mai mari clasiciști ai secolului al XIX-lea. Opera sa cu privire la istoria romană este încă de o importanță fundamentală pentru cercetarea contemporană.
A primit Premiul Nobel pentru Literatură, în 1902, pentru că era „cel mai mare maestru în viață al artei scrierii istorice, cu referire specială la opera sa monumentală, O istorie a Romei”, după ce a fost nominalizat de 18 membri ai Academiei de Științe din Prusia. A fost, de asemenea, un proeminent om politic german, ca membru al parlamentelor Prusiei și Germaniei. Lucrările sale asupra dreptului roman și asupra legii obligațiilor au avut un impact semnificativ asupra codului civil german.
După ce a studiat dreptul, a făcut cercetări în Italia în domeniul epigrafiei (studiul și interpretarea inscripțiilor). În 1848 a devenit profesor de drept la Leipzig, însă a fost curând demis pentru participarea sa la activitățile politice liberale. Mai târziu, a lucrat ca profesor în alte orașe.
A fost preocupat de politică toată viața. Lucrarea sa de căpătâi este Istoria Romei, 4 vol., 1854-1856, 1885.
A editat Corpus Inscriptiorum Latinarum (din 1863), o colecție exhaustivă de inscripții latine ce au contribuit semnificativ la înțelegerea vieții anticilor.
Cartea Dreptul constituțional roman, 3 vol., 1871-1888, reprezintă prima codificare a dreptului roman.
Contribuția sa științifică de-a lungul vieții a fost uriașă, numărul publicațiilor ajungând până la o mie. În 1902, a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
955: Henric I de Bavaria (n. 921)
1700: Carol al II-lea al Spaniei (n. 1661)
1818: Marie-Gabrielle Capet, pictoriță franceză (d. 1761)
1860: Charlotte a Prusiei soția Țarului Nicolae I al Rusiei (n. 1798)
1888: Nikolai Mihailovici Prjevalski, geograf rus (n. 1838)
1894: Țarul Alexandru III al Rusiei (n. 1845)
1907: Alfred Jarry, dramaturg și prozator, precursor al suprarealismului (n. 1873 )
Opera sa literară, care se înscrie în domeniul absurdului, grotescului, este considerată ca precursoare a suprarealismului.
În diversitatea și contradicțiile sale, opera lui Jarry depășește simbolismul în care este parțial înrădăcinată: erudită și primitivă, ezoterică și cu accente de farsă, este esențial subversivă și deschide mai multe căi către arta secolului XX (suprrealism, teatru al absurdului, Oulipo etc.).
După o copilărie bretonă la Laval și Saint-Brieuc, Jarry a studiat la liceul din Rennes (1888-1891), întâlnind deja legendara figură a profesorului de fizică, domnul Félix Hébert, cunoscut drept Părintele Hébé, țintă privilegiată a mai multor generații de şcolari.
Gustul teatrului îl obseda deja pe tânărul Jarry, creând teatrul de marionete al familiei (cunoscut sub numele de teatrul Phynances) Polonii, un text compus de colegii săi, frații Morin, care au contribuit ei înșiși la dezvoltarea unei epopei colective, cu mai multe episoade, caricaturizându-și profesorul sub diverse nume. Turnată pe modelul tragediei shakespeariane, piesa parodiază scenele obligatorii ale teatrului clasic, mărturisind în mod amuzant diversiuni ale elevilor culturii școlare a vremii. Din acest moment are loc curiosul fenomen de captare și identificare, iar personajul lui Ubu va străbate de acum înainte opera și viața lui Jarry.
Prima diversiune a destinului promisă elevului talentat a fost eșecul său la École Normale Supérieure în 1891. Preferând să-și satisfacă dorința de a se autodepăși în literatură, a abordat cercurile simboliste, legându-se în special de echipa de la Mercure de France: scriitoarea Rachilde și soțul ei Vallette, care aveau să îi devină prieteni loiali; Remy de Gourmont, a cărui influență asupra tânărului poet va fi mare, și cu care va fonda revista Ymagier, înainte de a se confunda cu cel care a fost poate un model prea copleșitor.
Din această perioadă datează Clipe de nisip, Memorial (Les Minutes de sable. Mémorial), publicat de Mercure de France, în 1894, o colecție de poezii în proză subtile și erudite, de o simbolistică decadentă între care contrastează însă o primă piesă din Ubu intitulată „Guignol” ca și Cezar Anticrist (César-Antichrist), 1895.
Precursor al suprarealismului și al teatrului absurdului, Alfred Jarry a creat personajul Ubu, pe când era încă elev la liceu în Rennes. Inspirat de domnul Hébert, unul dintre profesorii săi, această figură cheie din piesa Ubu rege (Ubu roi) și continuările sale Ubu înlănțuit (Ubu enchaînées), Ubu încornorat (Ubu cocu) etc. întruchipează tirania împinsă la prostia extremă.
Apropiat de Marcel Schwob, Alfred Valette și soția sa Rachilde, Jarry a colaborat cu Revue Blanche și Mercure de France.
Lucrările provocatoare ale lui Jarry au declanșat controverse aprinse, în special în timpul unui spectacol la Théâtre de l’Œuvre în 1896.
Scriitorul a scris poezie simbolistă cu lucrări precum Cezar Anticrist și romane precum Les Jours et les Nuits (Zile șI nopți) și Supervirilul (Le Surmâle).
Jarry a creat patafizica, definită în Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician (Gestes et opinions du docteur Faustroll, pataphysicien), roman care conține un comic de calitate, rezultat din contradicția dintre logică și extravaganță.
Identificându-se cu personajul său și făcând să triumfe principiul plăcerii asupra principiului realității, Jarry a trăit după bunul plac cu cele trei atribute ale sale: bicicleta, revolverul și absintul. Jarry le va sacrifica acestora respectabilitatea și confortul. Într-o colibă mică, în apropierea unui râu, alături de un divan, cărțile lui formau cea mai mare parte din bibliotecă.
Epuizat, bolnav, hărțuit de creditorii săi, Jarry a murit de meningită tuberculoasă pe 1 noiembrie 1907, la spitalul Charité din Paris.
1918: Ionel Nicolae Romanescu, aviator român (n. 1895)
1944: Charles Diehl, istoric francez (n. 1859)
1955: Dale Carnegie, autor american (n. 1888)
1968: Georgios Papandreou, prim-ministru grec (n. 1888)
1969: Ion Bărbulescu, pictor român (n. 1887)
1972: Ezra Pound, poet american, fondatorul imagismului (n. 1885)
Pound a urmat Colegiul Hamilton și Universitatea din Pennsylvania, unde a studiat diverse limbi. În 1908, a plecat spre Europa, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.
În scurt timp s-a impus drept un lider al imagismului și a avut o influență covârșitoare în lirica anglo-americană, ajutând la promovarea unor scriitori precum William Butler Yeats, James Joyce, Ernest Hemingway, Robert Frost, D. H. Lawrence și T. S. Eliot, căruia i-a editat în mod strălucit poemul Tărâmul pierdut.
După Primul Război Mondial, a publicat două dintre cele mai importante poeme ale sale, Omagiu lui Sextus Propertius, 1918, Hugh Selwyn Mauberly, 1920.
A început să publice Cantos, o încercare de înșiruire de poeme epice, proiect care avea să rămână preocuparea sa poetică majoră de-a lungul vieții.
Odată cu Marea Depresiune a manifestat un interes din ce mai mare pentru istorie și economie, a devenit obsedat de reforma monetară și și-a declarat admirația pentru Benito Mussolini.
În Al Doilea Război Mondial a realizat o serie de transmisiuni radio profasciste, motiv pentru care, în 1945, a fost acuzat de trădare și reținut de forțele americane.
Inițial, a fost dus la Pisa. The Pisan Cantos, 1948, Premiul Bollingen, scrise în această perioadă sunt foarte emoționante. A fost ținut într-un spital american de boli nervoase până în 1958, când s-a întors în Italia.
Volumul The Cantos, 1970, adună cele 117 cântece complete ale sale.
1982: King Vidor, regizor, producător de film și scenarist american (n. 1894)
1989: Mihaela Runceanu, solistă română de muzică ușoară (n. 1955)
1993: Severo Ochoa, biochimist spaniol, laureat Nobel (n. 1905)