Aniversari 1 septembrie
1940: Annie Ernaux, pe numele real Annie Duchesne, autoare franceză, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2022
Annie Ernaux, scriitoare născută Annie Duchesne la 1 septembrie 1940 la Lillebonne.
Annie Ernaux și-a petrecut copilăria și tinerețea în Yvetot, rue de l’École. Născută într-un mediu social modest, din părinți care au fost mai întâi muncitori, apoi mici comercianți, Annie Ernaux a studiat la Universitatea din Rouen.
A devenit succesiv profesoară de școală primară, profesoară atestată, apoi licențiată în literatură modernă. La începutul anilor 1970, a predat la colegiul Evire din Annecy, apoi la Pontoise, înainte de a se alătura Centrului Național de Educație la Distanță.
A debutat în literatură în 1974 cu Dulapurile goale (Les Armoires vides), un roman autobiografic. În 1984, a câștigat premiul Renaudot pentru una dintre lucrările sale autobiografice, Locul (La Place).
Anii (Les Années) o vastă frescă care se întinde din perioada postbelică până în zilele noastre, publicată în 2008, a fost distinsă cu premiul Marguerite Duras în 2008, premiul François Mauriac în 2008, premiul pentru limba franceză în 2008 și premiul cititorilor jurnalului Le Télégramme în 2009.
În 2011, Annie Ernaux a publicat Cealaltă fiică (L’Autre fille), o scrisoare adresată surorii sale, care a murit înainte de a se naște, precum și Atelierul negru (L’Atelier noir), care reunește diferite caiete de scris alcătuite din note, planuri și reflecții legate de redactarea operelor sale. În același an, în colecția „Quarto” a apărut o antologie intitulată A scrie viața (Écrire la vie). Aceasta reunește majoritatea scrierilor autobiografice ale autoarei și oferă un caiet de o sută de pagini, alcătuit din fotografii și fragmente din jurnalul său inedit.
În plus, a fost instituit un premiu literar care îi poartă numele: Premiul Annie Ernaux. În 2022, a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Dacă autobiografia este considerată ruda săracă a literaturii, Annie Ernaux intenționează să-i redea reputația. De la primul ei roman Dulapurile goale (Les Armoires vides) în 1974, această scriitoare, licențiată în literatură și provenită din mediul muncitoresc, nu a încetat niciodată să vorbească despre viața sa, despre ea însăși și, mai ales, despre emoțiile sale.
Adeseori acuzată de lipsă de pudoare, ea neagă total explicând că exhibiționistul se ascunde în speranța de a fi prins în flagrant. Annie Ernaux, care nu ascunde nimic, se justifică cu un simplu „S-a întâmplat”, chiar dacă este conștientă de tendința ei de a vrea să scrie cărți „care fac insuportabilă privirea celorlalți…” Din acest paradox izvorăște scrisul lui Annie Ernaux, dezbrăcat de orice înfrumusețare: verbul izbucnește în toată asprimea lui. Nu pentru a se singulariza, ci pentru a exprima rănile interioare, ale dificultății de a depăși decalajul dintre originile sale și iubirile sale literare, ale relațiilor sale pasionale și complexe cu bărbații și dragostea în general, ale bolii Alzheimer a mamei, ale avortului său ilegal cu mult înaintea legii Veil în romanul Rușinea (La Honte)…
Nu a încetat niciodată să scrie și a publicat recent romanul Anii (Les Années).
Obținând Premiul Renaudot, în 1984, pentru romanul Locul (La Place), Annie Ernaux deranjează, enervează, fascinează, dar nu cedează niciodată sirenelor afacerilor care domină atât de mult legile pieței literare. Pe scurt, o femeie și o scriitoare autentică.
1588: Henric al II-lea, Prinț de Condé (d. 1646)
1711: Willem al IV-lea, Prinț de Orania (d. 1759)
1854: Engelbert Humperdinck, compozitor german (d. 1921)
1862: Lazăr Edeleanu, chimist român (d. 1941)
1862: Inazo Nitobé, economist, autor, diplomat japonez (d. 1933)
1875: Edgar Rice Burroughs, romancier american (d. 1950)
1877: Francis William Aston, chimist și fizician englez, deținător al Premiului Nobel (d. 1945)
1878: Prințesa Alexandra de Edinburgh și Saxa-Coburg și Gotha, sora reginei Maria a României (d. 1942)
1910: Olga Necrasov, antropolog rus (d. 2000)
1910: Jack Hawkins, actor britanic (d. 1973)
1925: Roy Jay Glauber, fizician american
1930: Michel Serres, filosof, teoretician și scriitor francez (d. 2019)
Michel Serres, 1 sept. 1930 – 1 iunie 2019, filozof și istoric al științei francez. Membru al Academiei Franceze și al Academiei Europene de Științe și Arte, a publicat în calitate de profesor-cercetător lucrări de autoritate despre istoria științei, filosofia științei și epistemologie.
Familia
De origine gasconă, născut la Algen, a fost fiul lui Jean, zis Valmy Serres, barcagiu pe râul Garonne. A primit o educație catolică și a practicat cercetarea în cadrul Cercetașilor din Franța, care l-a totemizat ca „Vulpoiul entuziast”.
A fost tatăl a patru copii, dintre care Jean-François Serres, delegat general al asociației Petits Frères des pauvres (Micii Frați ai Sărmanilor).
Formarea
A fost admis, în 1949, la Academia Navală din Brest, de la care a demisionat la scurt timp după aceea, pentru a se pregăti, într-un liceu parizian, pentru examenul la École normale supérieure, unde a fost admis în 1952.
A susținut licența pentru învățământ superior pe tema structurilor algebrice și topologice împreună cu Gaston Bachelard, apoi a fost admis, al 2-lea, ex aequo (în paralel, la egalitate), la licența în filosofie în 1955. Între 1956 și 1958, și-a făcut serviciul militar ca ofițer în Marina Națională Franceză, unde a luat parte la războiul Canalului de Suez.
Parcurs
Michel Serres a avut o carieră academică, ca profesor universitar, mai întâi la Universitatea Blaise-Pascal, unde i-a întâlnit pe Michel Foucault și Jules Vuillemin. Aceștia își confruntau, în mod regulat, ideile și punctele de vedere cu privire la temele care vor lua formă în cartea Cuvintele și lucrurile (Les Mots et les Choses).
Apoi a fost numit la Universitatea Paris-VIII, unde a predat filosofia la Clermont-Ferrand, Vincennes, pentru scurt timp, la Centrul Universitar Experimental din Vincennes.
În 1968, a susținut o teză de doctorat în litere, intitulată Sistemul lui Leibniz și modelele sale matematice (Le Système de Leibniz et ses models mathematiques), iar în 1969 a fost numit profesor de istoria științei la Universitatea din Paris 1 Pantheon-Sorbonne.
A predat și în Statele Unite, mai întâi la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, la invitația lui René Girard, apoi l-a urmat pe acesta din urmă la Universitatea Stanford din California, unde a fost numit profesor în 1984.
Pe 29 martie 1990, a fost ales membru al Academiei Franceze, unde a ocupat fotoliul nr. 18, deținut anterior de Edgar Faure. A fost primit în Academia Franceză pe 31 ianuarie 1991 de Bertrand Poirot-Delpech.
În 1984, a fondat și a condus Corpusul de lucrări de filosofie în limba franceză, publicat la Editura Fayard. A sponsorizat biblioteca universitară a Școlii centrale din Lyon.
În anii 1980, a apărut în câteva filme ale regizorului Pierre Perrault din Quebec.
În 1994, a fost numit președinte al Comitetului științific al canalului de televiziune pentru popularizarea cunoașterii, France 5, lansat de politicianul francez, membru al Parlamentului European, Jean-Marie Cavada, în urma unei decizii a guvernului Édouard Balladur.
Filosoful s-a angajat pe un drum cu adevărat literar și artistic în aprilie 2008, când a coordonat o lucrare-spectacol pentru orașul francez Le Mans. Tema era conservarea patrimoniului, a catedralei, a vechiului oraș Le Mans și a bestiarului roman reprezentat pe zidul galo-roman din oraș. Reprezentația unică a avut loc pe 11 mai.
Michel Serres a participat, în fiecare duminică, din 2004 până în 2018, la rubrica France Info, Le Sens de l’info, cu Michel Polacco.
Era entuziasmat de Wikipedia, ca loc de colectare gratuită a cunoștințelor, o entitate „neguvernată de experți” a cunoștințelor partajate.
Lucrările sale se remarcă prin discutarea unor subiecte precum moartea, îngerii și timpul. Acestea teme s-au făcut remarcate prin încorporarea prozei și a perspectivelor cu mai multe fațete.
În numeroasele sale lucrări, era interesat, printre altele, de istoria științei („Hermes”, 1969-1980). Filozofia sa, adresându-se atât sensibilității, cât și inteligenței conceptuale, căuta posibile joncțiuni între științele exacte și științele sociale.
Deși un epistemolog riguros, a fost, totuși, preocupat de educație și popularizarea cunoștințelor. Este autorul Treimii educate, precum și al unui număr mare de cărți care vizează popularizarea cunoștințelor științifice.
A publicat, în special ca profesor-cercetător, lucrări de autoritate despre istoria științei, filosofia științei și epistemologie.
A fost ales membru al Academiei Franceze în 1990, al Academiei Europene de Științe și Arte și i-a fost conferit Ordinul Legiunii de Onoare în rang de Comandor.
Michel Serres a murit pe 1 iunie 2019, la vârsta de 88 de ani, în arondismentul 14 din Paris. Ceremonia a avut loc în catedrala din Algen pe 8 iunie 2019 și a fost înmormântat în aceeași zi în cimitirul din Gaillard. Soția sa, Suzanne, a murit pe 1 noiembrie 2019.
1937: Allen Jones, artist englez
1944: Leonard Slatkin, dirijor american
1945: Mustafa Balel, romancier, nuvelist și traducător turc
1946: Barry Gibb, cântăreț englez (Bee Gees)
1947: Ion Mircea, poet român
1949: Luminița Gheorghiu, actriță română
1949: Elena Albu, actriță română (d. 2003)
1950: Mihail Efimovici Fradkov, politician rus
1951: Nicu Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu (d. 1996)
1957: Gloria Estefan, cântăreață și compozitoare americano-cubaneză
1986: Stella Mwangi, cântăreață kenyano-norvegiană
1989: Bill și Tom Kaulitz, gemenii formației Tokio Hotel
1996: Zendaya Coleman, (cunoscută drept Zendaya), actriță și cântăreață americană
1997: Jeon Jung-kook , cântăreț si compozitor sud coreean,membru al trupei sud coreene Bangtan Boys