Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Comemorari
10 noiembrie

1891: Arthur Rimbaud, poet francez (n. 1854)

Rimbaud este un poet esențial, autor al multor poezii precum Senzație, Boema mea, Corabia beată. Când drumul său l-a traversat pe cel al lui Verlaine, pasiunea i-a condus până la dramă.

Arthur Rimbaud este Poetul prin excelență.

Jean Nicolas Arthur Rimbaud s-a născut pe 20 octombrie 1854 în Charleville-Mézières, în Ardenne. Arthur era al doilea dintre cei cinci copii ai familiei, având un frate și trei surori. Tatăl său, căpitan de infanterie, era adesea absent până când și-a abandonat complet soția și copiii. Mama lui i-a crescut singură, urmând principii stricte.

Tânărul Arthur era un elev strălucit și a câștigat premii literare încă din adolescență. A trecut peste clasa a cincea. Datorită condeiului său talentat, a câștigat diverse premii, inclusiv premiu întâi la Concursul Academic din 1869. Era încă adolescent, dar strălucea prin stilul și maturitatea sa. Tânăr revoltat împotriva ordinii lucrurilor, vedea poezia ca un mijloc de a le face să evolueze.

Poeziile lui Arthur Rimbaud

În 1870, a publicat primul său poem Darurile de Anul Nou ale orfanilor. Un nou profesor, Georges Izambard, a venit să predea la liceul lui Arthur. Mare iubitor de poezie, profesorul l-a introdus în această artă și i-a pus la dispoziție biblioteca personală. Rimbaud a descoperit în special poezia parnasiană. În mai, Arthur a trimis câteva dintre poeziile sale lui Théodore de Banville, pentru a fi publicate în colecția de poezie colectivă a poeților parnasieni, Parnasul contemporan. Dar această încercare a rămas nereușită.

În august, Franța a intrat în război împotriva Prusiei. Arthur, pe atunci de 16 ani, a făcut prima escapadă la Paris, pe 28 august 1870, dar călătorind fără bilet de tren, a ajuns la închisoare. A scris celebrul poem Valea adormită (Le Dormeur du Val). Profesorul său Georges Izambard l-a scos din închisoare. Eliberat la începutul lunii septembrie, a fugit, pentru a doua oară, în Belgia la începutul lunii octombrie. I-a trimis lui Paul Demeny două scrisori numite „de la vizionar”. Într-una dintre ele, își exprimă dorința de a deveni vizionar, printr-o „bulversare prelungă, imensă și rațională a tuturor sensurilor” sau “Poetul devine el însuşi vizionar, întorcând toate înţelesurile cu susul în jos, într-o manieră prelungă şi raţională.”

Arthur Rimbaud și Paul Verlaine

Paul Verlaine, căruia Rimbaud i-a trimis, în 1871, din scrierile sale, a fost uimit și emoționat de versurile tânărului și l-a invitat la Paris: „Vino, dragă suflet mare, te chemăm, te așteptăm”. Rimbaud s-a dus imediat acolo, luând cu el poemul său Corabia beată. Au urmat doi ani de rătăcire și vagabondaj. Locuia la Paris cu Verlaine (el însuși fiind căsătorit și trăind în aceeași locuință cu soția) și duc o viață boemă frecventând barurile din Cartierul Latin. Apoi, cei doi trec prin Bruxelles și Londra. Idila lor se încheie violent. Pe 8 iulie 1873, Verlaine și Rimbaud se ceartă și decid să se despartă. Verlaine, în stare de ebrietate, îl împușcă pe Rimbaud și îl rănește ușor la încheietura mâinii, pe 10 iulie 1873, într-o cameră de hotel din Bruxelles. Verlaine va fi condamnat de justiția belgiană la doi ani de închisoare, pe 8 august 1873.

La scurt timp, Rimbaud finalizează și publică colecția de poezii Un anotimp în infern, pe 19 octombrie 1873, la 19 ani, în care mărturisește suferința sa. Cel pe care Verlaine îl supranumise „omul cu tălpile vântului” și-a continuat călătoriile singur. A scris colecția „Iluminările” care cuprinde 57 de poezii, publicată în 1886.

Anii din urmă

La 19 ani, Rimbaud a ales să renunțe la poezie. Acest abandon constituie pentru unii admiterea eșecului său de a schimba lumea prin poeziile sale. Alții cred că a hotărât acest lucru, pur și simplu, pentru a-și câștiga existența, Rimbaud a încetat să scrie și a apelat la afaceri comerciale. Rimbaud a plecat dintr-o destinație într-alta: Olanda, Elveția, Germania, Italia, Cipru…

În iunie 1876 s-a înrolat ca mercenar în armata olandeză pentru o perioada de şase ani, dar a dezertat pe 15 august 1876. În 1880, a devenit manager al unui post comercial din Abisinia. În 1886-1887, s-a angajat în comerțul cu arme, în speranța de a se îmbogăți, dar afacerea a fost un eșec. În 1891, suferea de dureri la genunchi și a fost repatriat în Franța. La Marsilia, medicii au descoperit o tumoare la genunchi. Lui Rimbaud trebuia să i se amputeze imediat piciorul drept. Boala a progresat și Rimbaud a murit pe 10 noiembrie 1891, la Marsilia, la spitalul Conception, la vârsta de 37 de ani, având-o alături pe sora sa Isabella. A fost înmormântat în cimitirul din Charleville-Mézières.

Există unele îndoieli cu privire la versiunea finală a anumitor scrisori și scrieri ale lui Rimbaud. Au fost găsite mai multe versiuni de poezii fără să se știe care era versiunea finală. Condus de dorința de a crea un nou limbaj, „de la suflet la suflet, rezumând totul, mirosuri, sunete, culori, de la gândirea care agăță și trage gândul” (Scrisoarea vizionarului), Arthur Rimbaud a creat un stil modern, departe de poezia tradițională și de lirismul ei.

Poetul “damnat” a scris totul înainte de a împlini vârsta de douăzeci de ani (și-a scris întreaga operă între 15 și 20 de ani), când, din motive necunoscute, a decis să renunțe la scris. Forța dionisiacă a versurilor sale și eliberarea limbajului de constrângerile formei au influențat în foarte mare măsură simbolismul și poezia sec. XX.

Cel mai cunoscut poem al său, Corabia beată, scrisă în anul 1871, introduce cititorul în poetica lui Rimbaud.

În Corabia beată Rimbaud descrie simbolic experiența poetică la care visează: să scrie o poezie absolută, capabilă să fixeze într-un limbaj poetic nou, veritabila alchimie verbală, substanța însași a universului, ascunsă în spatele unei rețele infinite de aparențe.

Corabia este obiectul-simbol în care se intruchipeaza subiectul poetic. Este un poem narativ, căci aici corabia este cea care își povestește propria aventură, ce „a văzut” și ce „a simțit” după ce s-a desprins de maluri, avântându-se singură în necunoscut și rătăcind într-o lume aflată dincolo de marginile firescului („Corabie pierdută sub părul mării, împinsă/De vânturi în eterul lipsit de paseri; eu/Nici de-ale Hansei pânze n-aș fi putut fi prinsă;/Scheletu-mi beat de apă ar fi plutit mereu”).

Corabia simbolizează cautarea adevărului absolut, dincolo de limita realului, dincolo de rezistența spiritului și a simțurilor, dincolo de suferință.

Poemul se încheie cu exprimarea speranței într-o viața plină de simplitate și puritate, departe de tot ceea ce este meschin și degradant: „De mai doresc vreo apă din Europa-i parcă/Băltoaca neagră, rece, pe care-n asfințit/ Un trist copil, pe vine ciucit, împinge-o barcă/ Plăpândă ca un flutur de mai, abia ivit.//O, nu mai pot să lunec prin vraja voastră, valuri/ Menite cărăușii bumbacului să fiți. /Nici să înfrunt trufia drapelelor, pe maluri, /Nici să plutesc sub ochii pontoanelor, cumpliți!”.

În evoluţia poeziei, Rimbaud și Verlaine au trasat două direcții diferite, după cum le identifică criticul literar elvețian, specializat în literatura franceză, Marcel Raymond, în lucrarea De la Baudelaire la suprarealism. Prima direcție, cea a artiştilor, duce de la Baudelaire la Mallarmé, apoi la Valéry, iar cealaltă, a vizionarilor, de la Baudelaire la Rimbaud, până la suprarealism.

Verlaine descinde şi el din Baudelaire, cel infuenţat la rândul său de Edgar Poe, pentru care poezia, ca „Creaţie Ritmică a Frumuseţii”, înseamnă în esenţa ei muzică, în ciuda faptului că autorul Corbului este, pentru cel al Poemelor saturniene,  un „naiv” în teoriile şi poeziile sale.

Mai mult…

1241: Papa Celestin al IV-lea

1444: Vladislav al III-lea al Poloniei (n. 1424)

1495: Dorothea de Brandenburg, regină consort a Danemarcei, Suediei și Norvegiei (n. 1430)

1549: Papa Paul al III-lea (n. 1468)

1673: Mihail Korybut Wiśniowiecki, rege al Poloniei (n. 1640)

1848: Christian al VIII-lea, rege al Danemarcei (n. 1786)

1937: Lev Vasilievici Șubnikov, fizician rus (n. 1901)

1938: Kemal Atatürk, fondatorul și primul președinte (1923–1938) al Republicii Turcia (n. 1881)

1940: Ilie Pintilie, activist român (n. 1903)

1895: Alexandru Odobescu, scriitor și arheolog român (n. 1834)

1982: Leonid Brejnev, politician rus și conducător al Uniunii Sovietice (n. 1906)

1984: Xavier Herbert, scriitor australian (n. 1901)

1992: Chuck Connors, actor american de film (n. 1921)

1995: Vasile Mârza, medic, histolog și biolog român, membru al Academiei Române și fost Ministru al Sănătății (n. 1902)

2001: Ken Kesey, scriitor american (n. 1935)

2007: Norman Mailer, prozator american (n. 1923)

2009: Gheorghe Dinică, actor român de teatru și film (n. 1934)

2015: Helmut Schmidt, fost cancelar federal al Germaniei (n. 1918)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.