11 infecții virale și bacteriene care s-au transmis între specii

Bacteriile și virusurile, care pot fi mortale pentru o anumită specie, pot evolua rapid pentru a infecta o alta. Noul coronavirus SARS-CoV-2 (care provoacă COVID-19) este cel mai recent exemplu, o serie de boli infecțioase și mortale transmițându-se de la animale la oameni , dar și de la oameni la animale.

Infecțiile între specii pot avea originea în ferme sau piețe, unde condițiile favorizează amestecarea agenților patogeni, oferindu-le posibilitatea de a-și schimba genele și de a se pregăti pentru a infecta (și, uneori, ucide) gazdele anterior străine. Un astfel de transfer poate avea loc și în urma unor acțiuni aparent inofensive, cum ar fi să lași o maimuță, la un colț de stradă indonezian, să ți se urce pe cap. Microbii din două soiuri se pot reuni în intestin, să facă niște dansuri virale și să evolueze pentru a te transforma într-o gazdă contagioasă.

Bolile transmise de la animale la oameni se numesc zoonoze. Există peste trei duzini (36) de boli care se pot contracta direct, prin atingere, și peste patru duzini (48) care rezultă din mușcături. Dar paraziții, purtători de boli, nu sunt pretențioși în privința gazdelor. Bolile oamenilor pot decima, de asemenea, populațiile de animale prin activități bine intenționate precum ecoturismul.

Noul coronavirus

Noul coronavirus, care cauzează boala COVID-19, a fost identificat, pentru prima dată, la sfârșitul lunii decembrie 2019, în Wuhan, China, unde oficialii suspectau că sursa era legată cumva de o piață de fructe de mare de acolo. Analizele genetice ale virusului au sugerat că își are originea în lilieci. Cu toate acestea, deoarece nu s-au vândut lilieci pe piața fructelor de mare, la epicentrul focarului, oamenii de știință consideră că un animal, încă neidentificat, a acționat ca intermediar în transmiterea coronavirusului la oameni. Acest animal „intermediar” ar putea fi pangolina, un mamifer traficat ilegal, care este pe cale de dispariție și se hrănește cu furnici, potrivit câtorva studii asupra virusului. Chiar și așa, virușii care au fost găsiți în eșantioanele prelevate de la pangoline nu se potrivesc suficient de mult cu virusul SARS-CoV-2 pentru a demonstra că pangolina este intermediarul, relatează cotidianul Nature.

Un studiu anterior indica șerpii – care într-adevăr au fost vânduți pe piața fructelor de mare – ca posibilă sursă de SARS-CoV-2. Cu toate acestea, experții au criticat analiza care a dus la această concluzie, spunând că nu este încă clar dacă coronavirusurile pot infecta șerpii.

Pandemii gripale

Pandemia gripală din 1918, a decimat lumea în câteva luni, ucigând aproximativ 50 de milioane de oameni – mai mult decât orice altă boală din istoria înregistrată  – într-o perioada scurtă de timp. Virusul gripal H1N1, care a infectat mai mult de 1/3 din glob, avea origine aviară. Identificat pentru prima dată în Statele Unite de către personalul militar, în primăvara anului 1918, virusul a ucis aproximativ 675.000 de americani, potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).

Spre deosebire de unele tulpini de gripă, care ucid în principal vârstnicii și pe cei cu sisteme imunitare compromise, tulpina de virus din 1918 a lovit cel mai mult adulții tineri, deoarece populația mai în vârstă părea să aibă o anumită imunitate formată dintr-un virus H1N1 din trecut. Într-un an, speranța medie de viață în Statele Unite a scăzut cu 12 ani.

Un alt virus H1N1, numit (H1N1) pdm09 a apărut în primăvara anului 2009 și a durat până în primăvara următoare, CDC estimând aproximativ 60,8 milioane de cazuri și 12.469 de decese în SUA. În întreaga lume, virusul a ucis între 151.700 și 575.400 de persoane, conform estimărilor CDC. Se pare că virusul își avea originea în efectivele de suine, cu o așa-numită regrupare a virusurilor gripale – atunci când virusurile își schimbă informațiile genetice – care apar în mod natural în efectivele de porci din America de Nord și Eurasia.

Ciuma bubonică

Nimic nu reușea să învingă Moartea Neagră din secolul al XIV-lea (numită și ciuma bubonică), impactul global al răspândirii unei singure boli ducând la îngenuncherea civilizației. Trupurile victimelor erau îngrămădite pe străzile din Europa până în Egipt și în toată Asia. Aproximativ 75 de milioane de oameni au murit – într-un moment în care erau doar aproximativ 360 de milioane de oameni pe Pământ. Moartea a venit în câteva zile și a fost extrem de dureroasă.

Ciuma este o boală bacteriană cauzată de Yersinia pestis. Este transportată de rozătoare și chiar de pisici și se transmite la oameni prin înțepături de purici infectați (adesea purici de pe șobolani). Boala are cel mai mare potențial letal atunci când este transmisă între oameni, așa cum s-a întâmplat în anii 1300. Simptomele includ febră, frisoane, stare de slăbiciune și ganglioni limfatici umflați și dureroși. Chiar și astăzi, dacă nu este tratată, boala este mortală.

Epidemia din secolul al XIV-lea s-a produs după ce rare bacterii au rămas latente timp de secole în Deșertul Gobi din Asia. După ce s-au trezit, în anii 1320, au pornit de-a lungul rutelor comerciale din China, prin restul Asiei și, în cele din urmă, în Italia, în 1347, apoi spre Rusia.

A fost nevoie de secole pentru ca unele societăți să se recupereze, întrucât unii dintre cei care au supraviețuit nu mai aveau încredere în autoritățile locale și, în unele cazuri, nici chiar în Dumnezeu, dea cărui mânie au presupus că au suferit.

Boli din înțepături

O serie de boli zoonotice sunt cauzate de înțepăturile de insecte. Malaria, care este cauzată de un parazit și este transmisă oamenilor prin înțepături de la țânțari infectați, a îmbolnăvit aproximativ 228 de milioane de oameni, pe tot globul, în 2018, cu 405.000 de decese asociate în acel an, majoritatea fiind la copiii din Africa, potrivit CDC.

Febra dengue sau febra tropicală, purtată de țânțari, infectează aproximativ 400 de milioane de oameni anual, aproximativ 100 de milioane dintre cei infectați s-au îmbolnăvit și 22.000 au murit din cauza acesteia, relatează CDC. Această boală se transmite prin înțepături de la țânțarii infectați din genul Aedes.

De la animale de companie și șoareci

Pentru a ilustra legătura dintre îmbolnăvirea oamenilor și animale, și în special animale de companie, datele raportate informează că Rabia ucide aproximativ 55.000 de oameni la nivel global, în fiecare an, în mare parte în Asia și Africa. În SUA, doar una sau două persoane pe an mor din cauza Rabiei, afirmă CDC. Majoritatea deceselor survin după o mușcătură de la un câine, animal de companie infectat, deși animalele sălbatice pot transporta, de asemenea, rabia.

Nici nu trebuie să fii mușcat de animale pentru a contracta unele boli mortale de la acestea. Hantavirusurile sunt purtate mai ales de rozătoare și sunt transmise oamenilor atunci când particulele virale care se află în urina, excrementele și saliva acestora se dispersează în aer sub formă de aerosoli care sunt apoi inspirați. CDC consideră virusul Sin Nombre drept cel mai important hantavirus din Statele Unite, care poate provoca boala numită sindromul pulmonar hantavirus (HPS).

Acest hantavirus este răspândit de șoarecii de vânătoare, din genul Peromyscus. Cu toate acestea, în SUA, nu a fost raportată până în prezent nicio transmitere de la om la om, afirmă CDC. Simptomele includ febră, frisoane, mialgii (dureri musculare), dureri de cap și probleme gastro-intestinale, printre altele. Și deși această boală este rară, rata mortalității este de 36%, potrivit unui raport CDC din 2015. De când a fost identificată pentru prima dată în 1993, peste 600 de cazuri au fost confirmate în Statele Unite, potrivit CDC.

[Hantavirusurile sunt o familie de virusuri răspândite în principal de rozătoare și pot provoca sindroame de diverse boli oamenilor din întreaga lume. Infecția cu orice hantavirus poate produce boala hantavirus la oameni. Hantavirusurile din America sunt cunoscute ca hantavirusuri din „Lumea Nouă” și pot provoca sindromul pulmonar hantavirus (HPS). Alte hantavirusuri, cunoscute sub numele de hantavirusuri din „Lumea Veche”, se găsesc mai ales în Europa și Asia și pot cauza febră hemoragică cu sindrom renal (HFRS).

Fiecare serotip de hantavirus are o specie gazdă specifică rozătoarelor și este răspândit la oameni prin virusul aerosolat care trece în urină, excremente și salivă și mai rar printr-o mușcătură de la o gazdă infectată. Cel mai important hantavirus din Statele Unite, care poate provoca HPS, este virusul Sin Nombre, răspândit de șoarecele de vânătoare.]

HIV / SIDAVirusul Imunodeficienței Umane

HIV, virusul care provoacă SIDA, a fost depistat într-un tip de cimpanzeu din Africa Centrală, potrivit CDC. Versiunea de la cimpanzeu a acestei boli (virusul imunodeficienței simiene, sau SIV) a fost probabil transmisă oamenilor atunci când au vânat aceste animale pentru carne, expunându-se la sângele lor infectat prin diverse căi de transmitere. Odată ce au fost infectați, virusul s-a transformat în HIV. Studiile sugerează faptul că virusul ar fi putut fi transmis oamenilor încă din anii 1800, relatează CDC.

HIV distruge sistemul imunitar, deschizând poarta către o serie de infecții mortale sau cancer. De exemplu, tuberculoza (TBC) ucide, în fiecare an, aproape un sfert de milion de oameni care trăiesc cu virusul HIV.

În 2018, 770 000 de persoane au murit din cauze legate de HIV, iar 1,7 milioane de persoane au fost infectate cu virusul în acel an. La sfârșitul anului 2018, 37,9 milioane de persoane trăiau cu HIV, potrivit OMS. 2/3 treimi dintre infecțiile cu HIV sunt localizate în anumite țări din Africa.

HIV poate fi răspândit între oameni printr-un schimb de lichide corporale (de la o persoană infectată), inclusiv sânge, lapte matern, spermă și secreții vaginale. Mamele pot transmite virusul nou-născuților și în timpul nașterii, spune OMS.

Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă.

Controlul minții

Bizarul parazit, Toxoplasma gondii, poate infecta creierul a aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume, inclusiv a aproximativ 40 de milioane de americani. Unele studii au sugerat că parazitul poate contribui la îmbolnăvirea de schizofrenie.

Gazdele sale principale sunt pisicile domestice în care microbul se reproduce asexuat, în intestinul felinei. Pisicile, lăsate să rătăcească, sunt mai predispuse să-l capete și de aceea poate fi găsit în excrementele acestora. Microbul se găsește și în multe alte mamifere (unde se reproduce asexuat, prin diviziune). Ouăle de paraziți sunt transportate în excrementele pisicii infectate, de unde oamenii le pot prelua prin inspirarea lor atunci când se dispersează sub formă de aerosoli (așa cum se poate  întâmpla în timpul scoaterii gunoiului).

Odată ce T. gondii intră în gazda umană, se ascunde în zonele corpului lipsite de apărare imunitară, iar acestea includ creierul, inima și țesutul muscular scheletic care formează mușchii scheletici. După ce se instalează confortabil într-una din acele zone, ouăle încapsulate se transformă într-o formă activă a parazitului numit tahiczoit, care se poate multiplica și răspândi.

T. gondii este numit, uneori, parazit pentru „controlul minții”, deoarece rozătoarele infectate cu acesta par să uite de frica de pisici și să fie atrase de mirosul urinei acestora. Astfel, devin o pradă ușoară pentru pisici și un traseu ușor de transmisie pentru T. gondii.

Majoritatea oamenilor infectați cu acest parazit nu vor avea simptome vizibile, potrivit CDC. În aproximativ 10% până la 20% din cazuri, apar simptome ușoare și acestea includ dureri asemănătoare gripei și ganglioni limfatici inflamați care pot dura săptămâni până la luni de zile. Reacțiile severe sunt rare, dar pot cauza probleme grave, de la pierderea vederii până la leziuni ale creierului.

Cisticercozele

Cisticercoza este o infecție a țesuturilor provocată de dezvoltarea larvelor (cisticercilor) de tenie porcină (Taenia solium).

Oamenii se pot îmbolnăvi de cisticercoză după ingerarea apei sau a alimentelor care conțin larve de parazit, numit Taenia solium. Aceste larve se înghesuie apoi în țesuturile musculare și ale creierului, unde formează chisturi. Oamenii pot, de asemenea, să preia parazitul dacă mănâncă carne de porc crudă sau neprelucrată termic corespunzător și care conține acest parazit. Acest parazit se atașează apoi de mucoasa intestinului subțire; pe parcursul a aproximativ două luni, din chisturile formate, se dezvoltă adulți tineri de tenii.

Cea mai periculoasă formă a bolii apare atunci când chisturile se dezvoltă în creier, boală numită neurocisticercoză. Simptomele pot include dureri de cap, convulsii, confuzie, inflamația creierului, dificultăți în menținerea echilibrului și chiar accident vascular cerebral și moarte, potrivit CDC. În SUA sunt raportate aproximativ 1.000 de cazuri în fiecare an, potrivit Organizației Naționale pentru Tulburări Rare (National Organization for Rare Disorders).

Ebola

Ebola este cauzată de una dintre cele cinci tulpini ale virusului Ebola, fiind o amenințare pentru gorilele și cimpanzeii din Africa Centrală. Boala s-a putut răspândi la oameni de la liliecii infectați sau de la primate non-umane infectate, afirmă CDC. A fost identificată, pentru prima dată, în 1976, în apropierea râului Ebola, în ceea ce se numește acum Republica Democrată Congo. Oamenii pot contracta patru tulpini de virus prin contactul cu sângele infectat sau cu lichide corporale de la un animal care transportă virusul. Acea persoană poate apoi să răspândească virusul către alții printr-un contact apropiat.

Simptomele includ: debut brusc de febră, slăbiciune intensă, dureri musculare, dureri de cap și dureri în gât, urmate adesea de vărsături, diaree, erupții cutanate, afectarea funcției renale și hepatice și, în unele cazuri, sângerare internă și externă.

Rata medie de deces cauzată de acest virus este de 50%, deși a variat de la 25% la 90% în diferite situații, relatează OMS.

Boala Lyme

Nimănui nu-i place să găsească o căpușă, cu capul înainte, pe propriul corp, hrănindu-se din sângele său. Dar chiar mai rea decât senzația neplăcută pe care o provoacă privirii, este boala pe care unele căpușe o poartă și pe care o pot transmite în timpul ospățului lor. Căpușele cu picioare negre pot transmite la om bacteriile care provoacă boala Lyme. Boala este de obicei cauzată de Borrelia burgdorferi, deși uneori o altă specie de Borrelia, numită B. mayonii este vinovata, potrivit CDC.

Simptomele includ, de obicei, febră, cefalee, oboseală și o erupție cutanată inelară distinctă, numită eritem migrans. Dacă boala Lyme este lăsată netratată, ea se poate răspândi în articulațiile unei persoane, la inimă și chiar la sistemul nervos, notează CDC. Dar dacă este depistată suficient de devreme, sunt de ajuns câteva săptămâni de antibiotice pentru a elimina cu succes bacteriile, spune CDC.

În fiecare an, aproximativ 30.000 de cazuri de boală Lyme sunt raportate de la departamentele de sănătate de stat la CDC. Folosind metode specifice, CDC estimează că aproximativ 300.000 de persoane din S.U.A. pot contracta boala în fiecare an.

Oamenii infectează cimpanzeii și gorilele

Oamenii pot furniza agenți patogeni și animalelor. De exemplu, oamenii de știință au speculat că cimpanzeii din Parcul Național Gombe Stream din Tanzania au contractat poliomielită de la oameni, potrivit lui Fabian Leendertz, un epidemiolog pentru animale sălbatice de la Robert Koch-Institute și Max Planck Institute pentru Antropologie Evolutivă din Germania.

Gorilele și cimpanzeii din Africa de Vest au fost ucise de focare de antrax (cauzate de bacteria Bacillus anthracis), care ar fi putut proveni de la bovinele crescute de oameni, deși Leendertz a spus că aceste evenimente ar fi putut fi cauzate de antraxul existent în mod natural în păduri.

În 2009, prezența oamenilor ar fi putut duce la izbucnirea unui focar al infecției cu metapneumovirus uman, generând afecțiuni respiratorii la cimpanzeii aflați în captivitate la Lincoln Park Zoo din Chicago. Un cimpanzeu, în vârstă de 9 ani, pe nume Kipper, a murit din cauza infecției, a raportat la acea vreme Chicago Tribune.

©CCC

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.