Comemorari 12 septembrie
1981: Eugenio Montale, poet și jurnalist, prozator, editor, traducător, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, 1975 (n. 1896)
Eugenio Montale s-a născut în 1896 la Genova. A urmat studii superioare de muzicologie și muzică teatrală în orașul natal. Aceste studii au fost întrerupte de încorporarea ca ofițer de infanterie în timpul Primului Război Mondial.
La sfârșitul Primului Război Mondial, Montale și-a împărțit activitatea între poezie și cronica muzicală, colaborând la diverse reviste și publicând în 1925 prima carte de versuri, Oase de sepie, Ossi de sepia.
În 1928 s-a stabilit la Florența unde va rămâne până în 1943. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost în Elveția, la Lugano, iar din 1948, la Milano, unde a ținut ani în șir cronica muzicală a ziarului “Corriere della sera”.
Și-a început activitatea literară după Primul Război Mondial. A înființat o revistă, a colaborat la altele și a fost directorul bibliotecii din Florența. La Florența, în 1929, a condus Cabinetul Vieusseux din care a fost îndepărtat, deoarece nu adera în mod clar la fascism. După război s-a alăturat Partidului Acțiunii și a devenit unul dintre redactorii săptămânalului italian „Il Mondo”.
Opera poetică a lui Montale este articulată în mai multe fațete, punctate de colecțiile care merg de la „Oase de sepie”, în 1925, în care exprimă pesimismul amar postbelic, până la Caiet de patru ani în 1977 și la Opera în versuri în 1980. Într-o parte a operei sale, vicisitudinile iubirii se amestecă prea mult, pentru unii, cu proximitatea războiului.
A fost identificat cu ermetismul anilor 1930 și 1940, înainte ca operele sale să devină, treptat, obscure și introvertite. Montale s-a făcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. A fost inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene; un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori “halucinant”, evaziunea, iubirea, timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentă.
Furtuna și alte poezii, 1956, și volumele ulterioare, demonstrează măiestrie, căldură și onestitate. Povestirile și schițele au apărut sub titlul Fluturele din Dinard, 1956.
Montale nu a omis niciodată să-și adune articolele zilnice, proza de călătorie, confesiunile, notele și eseurile literare.
După o perioadă scurtă de activist politic în „Partito d’Azione”, Montale a devenit colaborator al jurnalului „El Corriere della sera”. A plecat în anul următor la Milano, unde a murit în 1981.
Motivația Juriului Nobel: “pentru poezia lui distinctă, de o mare sensibilitate artistică în interpretarea valorilor umane sub semnul unei concepții de viață dincolo de iluzii”.
Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alături de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba.
1185: Andronic I Comnen, împărat bizantin (n. 1118)
1362: Papa Inocențiu al VI-lea (n. 1282)
1369: Blanche de Lancaster, ducesă de Lancaster (n. 1345)
1612: Țarul Vasili al IV-lea al Rusiei (n. 1552)
1683: Regele Afonso al VI-lea al Portugaliei (n. 1643)
1691: Johann Georg al III-lea, Elector de Saxonia (n. 1647)
1739: Ernest Louis, Landgraf de Hesse-Darmstadt (n. 1667)
1764: Jean-Philippe Rameau, compozitor francez (n. 1683)
1819: Gebhard Leberecht von Blücher, mareșal prusac (n. 1742)
1836: Christian Dietrich Grabbe, dramaturg german (n. 1801)
1874: François Guizot, istoric și politician francez, al 22-lea prim-ministru al Franței (n. 1787)
1889: Numa Denis Fustel de Coulanges, istoric francez (n. 1830)
1919: Leonid Andreev, dramaturg, nuvelist și fotograf rus (n. 1871)
1992: Anthony Perkins, actor american (n. 1932)
1995: Jeremy Brett, actor englez (n. 1933)
2003: Johnny Cash, cântăreț-compozitor american, chitarist și actor (The Highwaymen) (n. 1932)
2014: Ian Paisley, politician nord-irlandez, membru al Parlamentului European (n. 1926)