Alte evenimente 13 mai
1926: Primul zbor cu dirijabilul Norge (Norvegia) deasupra Polului Nord.
Americanul Lincoln Ellsworth, norvegianul Roald Amundsen, italianul Umberto Nobile şi 12 membri ai echipajului au zburat deasupra Polului Nord cu ajutorul dirijabilului (zeppelin) Norge.
Plecati pe 11 mai din insula Spitsbergen din Norvegia, au ajuns la Teller (Alaska) pe 15 mai. Italianul Umberto Nobile a fost constructorul si pilotul aeronavei, iar Roald Amundsen şi Lincoln Ellsworth au acţionat ca exploratori şi observatori, fiind cei care au initiat si au finantat expediţia.
La sosirea la Polul Nord a avut loc o scurta ceremonie in cursul careia au fost aruncate peste bord si infipte in gheaţă steaguri norvegiene, americane şi italiene. Amundsen a lansat din dirijabil drapelul norvegian care s-a fixat în gheaţă, steagul american a fost lansat de Ellsworth, iar steagul Italiei pe care l-a lansat Nobile era atat de mare încât abia dupa 8 kilometri parcursi a reusit sa-l fixeze.
1239: Rugul Inchiziţiei face ravagii în Mont-Aimé, din ordinul lui Robert le Petit, cunoscut sub numele de Robert le Bougre, inchizitor dominicain din secolul al XIII-lea.
Robert le Bougre a dispus arderea pe rug a 183 de persoane în Champagne, după un raid în Provins, in regiunea Ile-de-France: este faimosul rug de pe muntele Mont-Aimé. Catar penitent şi inchizitor, Robert le Bougre (Robert Bulgarul) este adesea menţionat ca simbol al violenţei, uneori arbitrare, a Inchiziţiei, arhetipul inchizitorului “mustrat”, care seamănă ruguri pe oriunde merge.
Intr-adevăr, Papa Grigore al IX-lea i-a dat mandat unui oarecare Robert le Petit, în aprilie 1233, de a eradica erezia cathara, numindu-l inchizitor în Burgundia. Acesta din urmă era puţin cunoscut până la acea data, se stia doar ca era un fost eretic care a trăit în Milano, timp de mulţi ani, in “legea paganismului”, un catar “perfect”. Acesta trebuie sa fi fost cu siguranta catar, de unde supranumele “le Bougre” asociat acestei erezii, adica “bulgarul” sau “Bogomilul”, de la preotul bulgar Bogomil. Revenit in randurile ortodoxiei, s-a convertit în cele din urmă, alaturandu-se ordinului dominican si imbracand roba calugarilor dominicani.
Zelul si eficienta sa, datorate experientei avute, l-au facut sa ordone valuri de execuţii. In 1233, după obtinerea mandatului, a facut ravagii in Charite-sur-Loire, unde a dispus arderea a 50 de eretici, confruntandu-se cu arhiepiscopii din Reims şi Sens, şocaţi de ceea ce considerau o încălcare a drepturilor lor. Acţiunile sale au fost atât de brutale, incat Papa Grigore al IX-lea l-a suspendat din functie, incepand din februarie 1234.
Reintrat in gratiile papei, si-a reluat activitatea in anul urmator, in august 1235, de data aceasta cu titlul de Inchizitor General al Regatului Franţei. S-a dovedit nemilos, nu numai fata de eretici, ci şi fata de cei pe care ii suspecta ca ii cunosc pe acestia, fara a dori sa-i denunte. A inceput o activitate frenetică, continuandu-si periplele inchizitoriale. Intre 1236 – 1239, a condus Inchiziţia din Châlons-en-Champagne, Chalons-sur-Marne, Cambrai, Péronne, Douai si Lille, totalizand cel putin cincizeci de eretici arsi pe rug.
In 1239, s-a intors in Champagne, unde, profitând de târgul tinut la Provins, pe 13 mai, a organizat un mare raid, arzand pe rug inca 183 de inculpati, la Mont Aimé, conform cifrei furnizate de cronicarul cistercian Aubry de Trois-Fontaines, martor ocular. Acest eveniment celebru, de pe muntele Mont Saint-Aimé, s-a petrecut in fata contelui Thibaut IV şi al intreagii sale curti, reunita sa asiste.
Activitatea sa brutală i-a adus supranumele de “malleus haereticorum”, “ciocanul ereticilor”, aceste excese ducand in cele din urmă la prăbuşirea lui Robert le Petit (le Bougre). Sfârşitul sau nu este bine cunoscut. Zelul său era atat de mare, incat a intrat in conflict cu instanţele de drept comun si la iniţiativa mai multor episcopi, a fost destituit din funcţie, probabil in1236. După ancheta pontificala încredinţata benedictinului Mathieu Paris, a fost condamnat pentru actiunile sale abuzive, brutale si ilegale la închisoare pe viata, la o dată care a ramas incerta. Aceste abuzuri şi ostilitatea populara pe care au suscitat-o, l-au determinat pe papa Grigore al IX-lea şi pe succesorii săi să codifice intervenţia inchizitorilor.
***
Catari: adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec. XI-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat; adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii.
Cuvântul „catar” derivă din grecescul „katharos” şi înseamnă „pur”. Unii i-au căutat rădăcina in „cato” = fiinţă misterioasă, de origine demonică.
Bogomilism: doctrină și sectă dualistă apărută în sec. X în Bulgaria, denumita dupa preotul bulgar Bogomil. S-a raspandit apoi in țările balcanice, în Serbia şi apoi în Bosnia, în Rusia și în alte părți. Aceasta doctrina contesta treimea divină ortodoxă, existența umană a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericească etc. Inspirat de creştinismul gnostic şi maniheism, bogomilismul era considerat o erezie de către Biserica Romano-Catolică.
Maniheísm: doctrină religioasă gnostică din Orientul Apropiat, întemeiată la jumătatea sec. 3 d. Hr. de persanul Mani (Maniheu), potrivit căreia lumea este guvernată de două principii: binele și răul. Materia fiind rea, oamenii se pot mântui numai prin asceza cea mai riguroasă și prin mortificarea trupului.
Gnosticísm: curent filozofic-religios sincretist, apărut în sânul creștinismului în sec. 1-2 d. Hr., care îmbina unele mistere din religiile orientale și din filozofie elenă cu ideile creștine, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea; gnoză.
1572: Alegerea papei Grigore al XIII-lea
Opera sa principala este instituirea calendarului gregorian prin bula papala Inter gravissimas, in 1582, fixand data de 1 ianuarie drept prima zi a anului.
S-a remarcat, de asemenea, prin infiintarea a numeroase seminare teologice, pe care le considera o armă eficientă împotriva Reformei. Astfel, a fondat Colegiul german, Colegiul grec, Colegiul maronit (pentru crestinii din Siria si din Liban), Colegiul neofiţilor (rezervat evreilor si musulmanilor convertiti) si a oferit o clădire Colegiului Roman (Collegium romanum), pentru iezuiţi.
1607: Au fost puse bazele primei colonii englezești în Lumea Nouă, de către căpitanul John Smith și un batalion de soldați debarcați în Virginia, la Jamestown.
1637: Richelieu inventeaza cutitul de masa
In secolul al XVI-lea, cardinalul Richelieu, ministrul lui Ludovic al XIII-lea, organiza frecvent mici petreceri. In timpul acestora, invitatii, nu intotdeauna preocupati de eticheta, aveau obiceiul de a-si curata dantura de resturile alimentare cu ajutorul stiletelor.
Stiletul este o arma alba care a apărut în Italia, la inceputul secolului al XVI-lea, ca un pumnal mic, cu garda scurtă. Neexistand cutite de masa, fiecare invitat se servea de propriul stilet pentru a taia carnea. Iritat de acest obicei urat al invitatilor, de a folosi varful ascutit al stiletului drept scobitoare, Richelieu a imaginat un cutit de masa cu varful lamei rotunjit.
O alta ipoteza afirma folosirea frecventa a cutitului drept furculita. In secolul precedent (sec. XV), Francisc I a lansat moda farfuriei, iar Henric al III-lea pe cea a furculitei. Treptat, a aparut la mesele rafinate, tacamul individual. Abia in secolul al XIX-lea, va fi adaugat si paharul.
1846: Statele Unite declară război Mexicului; începutul războiului mexicano-american
1860: Bătălia de la Catalafim: trupele conduse de Giuseppe Garibaldi înfrâng armata napoletană
1888: Cu pasajul din Lei Áurea („Legea de aur”), Brazilia abolește sclavia
1917: La Fatima, important loc de pelerinaj din Portugalia, trei copii, cu vârste între 7 și 10 ani, susțin că ar fi avut viziuni cu Fecioara Maria: Francisco Marto, 9 ani, sora sa Jacinta, 6 ani si verisoara lor, Lucia, 10 ani.
Cei trei mici pastori au declarat ca Fecioara Maria le-a cerut sa revina in acelasi loc peste cinci luni, pe data de 13 şi le-a promis un miracol pentru ultima sa vizita, pe 13 octombrie 1917. In 1930 aceste viziuni au fost recunoscute de Biserica Catolică, iar în locul respectiv s-a ridicat o biserică.
1938: Louis Armstrong inregistreaza pe un disc Decca, piesa “When The Saints Go Marching In”
1943: Al Doilea Război Mondial: Lipsită de sprijin eficient de la Berlin, armata germană din Africa de Nord (Afrika Korps), sub conducerea mareșalului Erwin Rommel, capitulează în fața aliaților.
Forţele aliate, comandate de Bernard Law Montgomery, au lansat o contra-ofensivă majoră în octombrie 1942, forţându-l Rommel să se retragă pentru prima dată. Acesta a fost începutul sfârşitului pentru Afrika Korps. Aliatii au repurtat victorie dupa victorie şi, in februarie, “Vulpea desertului”, supranumele atribuit lui Rommel, a parasit Africa şi a abandonat Afrika Korps, lasand-o la voia intamplarii.
1958: Puciul din Alger sau lovitura de stat din 13 mai
Criza din mai 1958 a fost o criză politică în Franţa, pe fondul turbulenţelor cauzate de Războiul de Independenţă al Algeriei (1954-1962), care a condus la întoarcerea lui Charles de Gaulle la responsabilităţile politice, după o absenţă de zece ani.
Lovitura de stat a fost condusa in comun in Alger (Departamentul din Alger) de o coalitie de deputati din care faceau parte avocatul si ofiterul parasutist in rezerva Pierre Lagaillarde, generalii Raoul Salan, Edmond Jouhaud, Jean Gracieux, amiralul Auboyneau, cu sprijinul Diviziei 10 de paraşutişti a generalului Massu şi complicitatea activă a aliaţilor lui Jacques Soustelle.
In contextul războiului din Algeria si al unei lupte pentru putere, puciul avea drept scop impiedicarea constituirii Guvernului Pierre Pflimlin şi impunerii unei schimbari politice in favoarea partizanilor de dreapta din Algeria, in sensul menţinerii Algeriei cu statutul de colonie franceza în cadrul Republicii. Acesta s-a soldat cu sfarsitul ”traversarii desertului” pentru generalul in retragere, Charles de Gaulle, şi întoarcerea sa în politica. In plus, el a marcat sfârşitul celei de-a Patra Republici şi începutul celei de-a Cincea Republici.
Constituirea unui guvern al lui Pierre Pflimlin (politician francez, penultimul presedinte al Consiliului celei de-a Patra Republici) favorabil deschiderii negocierilor cu Frontul de Eliberare Naţionala (FLN), i-a iritat pe susţinătorii “Algeriei franceze”, care au apelat la generalul de Gaulle pentru a menţine suveranitatea Franţei asupra Algeriei. Insurectia lua amploare si risca sa degenereze in razboi civil. Criza s-a răspândit în Franţa metropolitană. Pe 29 mai, preşedintele Republicii, René Coty, a facut apel la “cel mai ilustru dintre francezi” si generalul de Gaulle a acceptat sa formeze un guvern. Insurgenţa declansata va fi cauza sfarsitului celei de-a Patra Republici, incapabila sa gestioneze chestiunea algeriana, iar de Gaulle va instaura rapid Republica a V-a, devenind primul presedinte al acesteia intre 1959-1969.
1960: Prima ascensiune a vârfului Dhaulagiri, Nepal cel de-al șaptelea munte ca înălțime din lume
1981: A avut loc, la Roma, tentativa de asasinare a Papei Ioan-Paul al II-lea de către turcul Mehmet Ali Ağca, in varsta de 23 de ani, cu trei focuri de arma, in Piaţa Sfântul Petru din Roma. Papa Ioan-Paul a fost operat de urgenta. Dupa acest incident, papa va călători într-o maşină blindată, numita “papamobil”.
1987: Premiera filmului de animatie “Omul care planta copaci” (L’homme qui plantait des arbres; The Man Who Planted Trees) in regia lui Frédéric Back.
In anul următor, acest film ii va aduce regizorului canadian Frédéric Back al doilea Oscar din cariera sa. Prima statueta a obtinut-o pentru filmul de animatie “Crac” in 1981.
2000: Papa Ioan-Paul al II-lea dezvăluie a treia profeţie de la Fatima
Papa Ioan-Paul al II-lea a dezvăluit a treia profeţie de la Fatima care a anunţat atacul împotriva Papei Ioan Paul al II-lea şi lupta organizatiilor atee împotriva Bisericii şi a creştinilor. Anuntul a avut loc la exact 19 ani după atacul papei in Piata Sfantul Petru (13 mai 1981).
2005: Masacrul de la Andijan, Uzbekistan
2008: Seism violent in China
Conform ultimelor cifre furnizate de către autorităţi, cel puţin 20.000 de persoane au fost ucise în urma acestui seism. In plus, s-au estimat cca. 4800 de persoane aflate sub daramaturi, in orasul Mianzhu si alte 18600 de persoane prinse sub dărâmături în orasul Mianyang.