13 Septembrie

1592: Michel de Montaigne, scriitor și moralist francez (n. 1533)

Autor al lucrării „Eseuri” un monument al literaturii franceze, Michel Equyem de Montaigne este o figură fundamentală a gândirii renascentiste.

Provenind dintr-o familie bogată, a primit o educație excelentă inspirată de preceptele umaniste. De profesie magistrat, Montaigne a fost foarte implicat în viața politică a țării sale, exercitând funcția de consilier al Curții de Ajutor din Périgueux și mai ales ca primar al orașului Bordeaux, din 1581 până în 1585.

Obosit de aceste funcții, gânditorul s-a retras pe domeniul său și în biblioteca sa, dedicându-se lecturii și scrisului. Inspirat de deviza lui Socrate, „Cunoaște-te pe tine însuți” și convins că „fiecare om poartă în el întreaga formă a condiției umane”, Montaigne s-a lansat în elaborarea „Eseurilor” sale: o colecție de cugetări, experiențe și considerații asupra lumii.

Dacă filosofia acestui călător cultivat se înscrie în cultura umanistă, Montaigne a făcut, însă, dovada unui mare scepticism. Conștient că nu poate explica totul, pesimist în fața ravagiilor războaielor religioase, Michel de Montaigne a cautat înțelepciunea dincolo de orice judecată morală, politică și religioasă, de unde și bogăția și universalitatea operei sale.

Mai mult…

81: Titus, împărat roman (n. 39)

Titus, pe numele complet Titus Vespasianus Augustus, născut Titus Flavius Vespasianus, aparținând dinastiei Flavia, 30 dec. 39 -13 sept. 81, a domnit între anii 79-81.

După ce a fost în serviciul imperiului în Marea Britanie și în Germania, Titus a comandat o legiune sub tatăl său, Vespasian, în Iudeea, în anul 67. După moartea împăratului Nero, în iunie 68, Titus a promovat energic candidatura tatălui său pentru coroana imperială.

Licinius Mucianus, legatul Siriei, pe care l-a împăcat cu Vespasian, considera că unul dintre cele mai mari atuuri ale lui Vespasian era acela de a avea un fiu și un moștenitor atât de promițător. Imediat după ce a fost proclamat împărat în 69, Vespasian l-a însărcinat pe Titus cu oprirea rebeliunii evreiești, iar o campanie pe scară largă, în 70, a culminat cu capturarea și distrugerea Ierusalimului în septembrie. Arcul lui Titus, la intrarea în Forul Roman, comemorează victoria sa.

În vara anului 71, Titus a triumfat împreună cu Vespasian și a fost numit comandant al Gărzii Pretoriene. El a primit, de asemenea, putere tribuniciană și a fost colegul tatălui său ca cenzor, în anul 73 și în mai multe consulate.

Deși Vespasian a evitat, în diferite moduri, să-l facă pe Titus egalul său, fiul a devenit brațul militar al noului principat și a fost descris de Suetonius ca “particeps atque etiam tutor imperii” („copărtaș și chiar protector al imperiului”). Ca atare, a suportat lipsa de popularitate, înrăutățită de relațiile sale cu Berenice (sora sirianului Irod Agripa II), care a locuit cu el o vreme în palat și spera să-i devină soție. Dar romanii aveau amintiri neplăcute despre Cleopatra, iar căsătoria cu o regină din Est era respingătoare pentru opinia publică. De două ori a trebuit să o îndepărteze, chiar dacă nu dorea acest lucru, a doua oară chiar după moartea lui Vespasian.

În 79, Titus a înăbușit o conspirație, fără îndoială interesată de succesiune, dar când Vespasian a murit, pe 23 iunie, i-a succedat prompt și pașnic. Relațiile lui Titus cu fratele său Domițian erau precare, dar în alte privințe domnia sa scurtă a fost neașteptat de populară la Roma. Era foarte frumos, cultivat și binevoitor; Suetonius l-a numit „Amor et deliciae generis humani”.

Succesul domniei sale s-a datorat în mare parte cheltuielilor pentru proiecte grandioase și ceremonii fastuoase, unele dintre ele făcute cu mare generozitate personală pentru unele recompense publice, precum sprijinul acordat regiunii Campania după erupția Vezuviului în 79 și reconstruirea Romei după incendiul din anul 80.

A finalizat construcția Amfiteatrului Flavian, cunoscut sub numele de Colosseum și l-a inaugurat cu ceremonii care au durat peste 100 de zile. Moartea sa bruscă la 41 de ani ar fi fost grăbită de Domițian, care a devenit succesorul său ca împărat.

Titus s-a căsătorit de două ori, dar prima soție a murit, iar de a doua a divorțat imediat după nașterea (c. 65) singurului său copil, o fiică, Flavia Julia, căreia i-a acordat titlul de Augusta.

Mai mult…

1598: Regele Filip al II-lea al Spaniei (n. 1527)

1705: Prințul Georg de Hesse-Darmstadt, mareșal al armatei austriece, vicerege al Cataloniei (n. 1669)

1847: Nicolas Oudinot, mareșal francez (n. 1767)

1872: Ludwig Feuerbach, filosof german (n. 1804)

1894: Emmanuel Alexis Chabrier, compozitor și pianist francez (n. 1841)

1912: Joseph Furphy, romancier australian (n. 1843)

1913: Aurel Vlaicu, inginer și pionier al aviației române și mondiale (n. 1882)

1928: Italo Svevo, scriitor și dramaturg italian (n. 1861)

1949: August Krogh, medic și zoolog danez, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (n. 1874)

1977: Leopold Stokowski, dirijor american de origine poloneză (n. 1882)

2005: Julio César Turbay Ayala, politician columbian, al 33-lea președinte al Columbiei (n. 1916)

2010: Anton Șuteu, compozitor român (n. 1947)

© CCC

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.