14 Ianuarie

17 î.Hr.: Ovidiu, poet roman

Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu.

Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.

1676: Francesco Cavalli, compozitor italian (n. 1602)

1742: Edmond Halley, astronom, geofizician, matematician, meteorolog, şi fizician englez, a fost primul care a determina prin calcul orbita cometei omonime. (n. 1656)

In 1682, Edmond Halley a observat cometa care ii poartă acum numele: cometa Halley. El a determinat periodicitatea (aproximativ 76 de ani) cometei şi a prezis ca va fi vizibila din nou în 1758, fiind primul care a inteles faptul că unele comete sunt periodice, iar altele nu. Halley a facut observatii, timp de 18 luni, pe insula Sf. Elena, unde a întocmit o hartă astronomica a emisferei sudice.

Se uita, adesea, ca Halley a fost un eminent savant al epocii sale. Prieten şi confident al lui Newton, a fost la originea publicarii lucrarii “Principia”, fara indoiala una dintre cele mai remarcabile lucrări ştiinţifice ale secolului al XVII-lea. A fost director al Observatorului Regal Greenwich şi membru al Societatii Regale, Royal Society. De asemenea, a fost un marinar de exceptie în timpul călătoriilor sale la bordul navei Paramour. Cu acest prilej, a studiat circulatia atmosferica, curenţii oceanici şi a întocmit o hartă detaliată a declinarii magnetice.

1834: Johann Philipp Reis, inventator german al unuia dintre primele telefoane

1867: Jean Auguste Dominique Ingres, pictor francez neoclasic (n. 1780)

Autoportret la douăzeci și patru de ani (1804), ulei pe pânză

Deși Ingres se încadra el însuși în tradiția pictorilor istorici, precum Nicolas Poussin și Jacques-Louis David, spre sfârșitul vieții sale, recunoașterea sa generală a venit din aprecierea remarcabilelor sale portrete, atât desenate cât și pictate.

Ingres, Napoleon I

1875: Albert Schweitzer, teolog si medic german

La 30 de ani, s-a hotarat sa-si consacre viata in slujba umanitatii. Dupa studii stralucite in teologie si muzica, a inceput sa studieze medicina cu un scop precis: sa ajute populatiile africane nevoiase. Insotit de sotia sa, el s-a imbarcat pentru Africa ecuatoriala franceza, unde a fondat renumitul spital Lambaréné. S-a dedicat trup si suflet acestei misiuni umanitare, practicand medicina in conditii deseori precare. Pentru abnegatia sa, va fi distins cu Premiul Nobel pentru Pace in 1952.

1887: Friedrich von Amerling, pictor austriac (n. 1803)

1898: Lewis Carroll, scriitor și matematician englez (n. 1832)

1902: John Howard Bryant, poet american (n. 1807)

Dintre cei patru frați Bryant, care au venit în Illinois între anii 1830 și 1833, cel care a dobândit cea mai mare importanță în stat a fost John Howard Bryant. Datorită rolului important pe care l-a jucat în dezvoltarea timpurie a statului Illinois și datorită asocierii sale cu unele dintre personajele istorice ale statului, casa sa din Princeton este de interes pentru studenții facultății de istorie. De asemenea, este de interes locuința fratelui său, Cyrus, care se află la câteva străzi de casa lui John. Cyrus a fost, de asemenea, o figură importantă în acele timpuri de pionierat.

Despre John Howard Bryant, o lucrare de referință biografică spune: „La fel ca prietenul său Abraham Lincoln, John era mare, puternic și cu o mare rezistență, capabil în decursul unei zile să despice o sută de șine (din cherestea, pentru garduri agricole), să muncească șaisprezece ore pe lângă fermă sau să străbată șaptezeci și cinci de mile prin țară, călare. Ca temperament și interese, era asemănător fratelui său William Cullen, căruia îi era devotat. Deși agricultura era ocupația sa principală, a construit drumuri și poduri, a fabricat cărămidă pentru o vreme și a editat un ziar local. A fost probabil cel mai util cetățean din comunitatea sa.”

John Bryant și fratele său, Cyrus, au venit la Princeton în 1832 și și-au construit cabane din bușteni. După ce au prosperat cu agricultura, au construit două case din cărămidă, la începutul anilor 1840, și acestea au fost locuințele în vor trăi de atunci încolo. Adresa casei lui Cyrus Bryant este 1110 South Main Street, iar cea a locuinței lui John Bryant este 1518 South Main Street.

Fratele lor, William Cullen Bryant, a fost probabil invitat în aceste două case de mai multe ori și aceste vizite în Illinois l-au inspirat pe poet să scrie „Preriile”. Deși nu este consemnat că a vizitat vreodată una dintre casele Bryant, se spune că Abraham Lincoln a pronunțat o adresă din Bryant’s Woods la o adunare din 4 iulie în 1856.

În acești ani, John Bryant a pledat împotriva sclaviei și casa sa mare, din cărămidă, devenise o stație a Căii Ferate Subterane – la fel ca și locuința avocatului american Owen Lovejoy.

În Ghidul Princeton, se consemnează că John Bryant „a fost membru al legislativului de stat din comitatul Bureau, Peoria și Stark în 1842 și din nou în 1858… În 1848 a fost unul dintre primii redactori ai primului ziar care a fost fondat în comitatul Bureau; în 1860 a fost delegat la Convenția de la Chicago care l-a desemnat pe Abraham Lincoln; a fost numit colector de venituri interne de către președintele Lincoln în 1862.”

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că și John Bryant a fost poet, nu numai fratele său William Cullen Bryant. Cărțile sale, Poezii și Viață și poezii, au fost publicate în 1855 și, respectiv, în 1894.

Fratele său, Cyrus, a fost unul dintre fondatorii comitatului Bureau și primul său funcționar. Un alt frate, Arthur, a fondat o creșă în 1845, care încă există. Iar un al treilea frate, colonelul Austin Bryant, a jucat un rol onorabil în dezvoltarea comitatului.

Pe peluza adiacentă casei lui Cyrus Bryant există o piatră pe care se află o placă având înscrise cuvintele: „Pentru a comemora cea de-a o suta aniversare a venirii fraților Cyrus P. și John Howard Bryant la Putnam, acum Bureau County, Illinois. În această dumbravă – un reper timpuriu cunoscut sub numele de Round Point – și-au construit cabana de bușteni, înființând așezarea care s-a dezvoltat mai târziu în orașul Princeton.”

Mai mult…

1905: Ernst Karl Abbe, fizician german (n. 1840)

1934: Ioan Cantacuzino, medic și bacteriolog român (n. 1863)

1934: Paul Vielle, inventatorul prafului de pușcă care nu produce fum (n. 1854)

1957: Humphrey Bogart, actor american (n. 1899)

Rand pe rand, gangster, aventurier sau detectiv, a jucat în aproximativ 75 de filme, dintre care au ramas memorabile: “Casablanca”, “The Bid Sleep” si “Key Largo”.

În 1952, performanţele sale remarcabile în “The African Queen” (Regina africană) ii vor aduce un Oscar.

1972: Regele Frederick al IX-lea al Danemarcei (n. 1899)

1977: Anaïs Nin, scriitoare franco-cubanezo-americană, autoare de jurnale, eseistă, nuvelistă și scriitoare de povestiri scurte și erotică (n. 1903)

Anaïs Nin s-a născut în Neuilly, Franța, părinții săi fiind Joaquín Nin, un pianist și compozitor cubanez de origine catalană, și Rosa Culmell, o cântăreață cubaneză de formație clasică de origine franceză. Bunicul tatălui ei fugise din Franța în timpul Revoluției, mergând mai întâi la Saint-Domingue, apoi la New Orleans și, în cele din urmă, în Cuba, unde a ajutat la construirea primei căi ferate a acestei țări.

Nin a fost crescută în tradiția romano-catolică, dar a părăsit biserica când avea 16 ani. Și-a petrecut copilăria și viața timpurie în Europa. Părinții ei s-au despărțit când avea doi ani; mama ei s-a mutat apoi cu Anaïs și cei doi frați ai săi, Thorvald Nin și Joaquín Nin-Culmell, la Barcelona, ​​apoi la New York, unde a urmat liceul. Nin avea să renunțe la liceu în 1919 la vârsta de șaisprezece ani și, conform jurnalelor sale, Volumul 1, 1931-1934, a început ulterior să lucreze ca model. După ce a stat în Statele Unite timp de câțiva ani, Nin a uitat să vorbească spaniola, dar și-a păstrat franceza și a început să vorbească fluent engleza.

Pe 3 martie 1923, la Havana, Cuba, Nin s-a căsătorit cu primul ei soț, Hugh Parker Guiler (1898–1985), un bancher și artist, cunoscut mai târziu sub numele de „Ian Hugo”, când a devenit producător de filme experimentale la sfârșitul anilor ’40. Cuplul s-a mutat la Paris anul următor, unde Guiler și-a continuat cariera bancară și Nin a început să-și urmărească interesul pentru scris. În jurnalele sale menționează, de asemenea, că s-a format ca dansatoare de flamenco la Paris de la mijlocul până la sfârșitul anilor 1920, cu Francisco Miralles Arnau.

Prima ei lucrare, publicată în 1932, a fost o evaluare critică a lui D. H. Lawrence numită D. H. Lawrence: Un studiu neprofesional, pe care a scris-o în șaisprezece zile.

Nin a devenit profund interesată de psihanaliză și a studiat-o pe larg, mai întâi cu René Allendy în 1932 și apoi cu Otto Rank. Ambii bărbați au devenit în cele din urmă iubiții ei, după cum povestește în Jurnalul său.

La a doua sa vizită la Otto Rank, Nin reflectează la dorința ei de a renaște ca femeie și artist. Rank, observă ea, a ajutat-o ​​să se miște înainte și înapoi între ceea ce putea verbaliza în jurnalele sale și ceea ce rămânea nearticulat. Nin a descoperit calitatea și profunzimea sentimentelor sale în tranzițiile fără cuvinte dintre ceea ce putea spune și ceea ce nu putea spune. “În timp ce el vorbea, m-am gândit la dificultățile mele cu scrisul, la luptele mele de a articula sentimente care nu se exprimă ușor. La luptele mele de a găsi un limbaj pentru intuiție, sentiment, instincte care sunt, în sine, evazive, subtile și fără cuvinte.”

La sfârșitul verii lui 1939, când rezidenții din străinătate au fost forțați să părăsească Franța din cauza războiului care se apropia, Nin a părăsit Parisul și s-a întors la New York cu soțul ei (Guiler, care a editat, după propriile dorințe, din jurnale publicate în timpul vieții lui Nin; rolul său în viața ei este, prin urmare, dificil de evaluat). În timpul războiului, Nin și-a trimis cărțile lui Frances Steloff de la Gotham Book Mart din New York pentru a le păstra în siguranță).

La New York, Anaïs s-a alăturat lui Otto Rank, care se mutase anterior acolo, și s-a mutat în apartamentul său. De fapt, a început să acționeze ea însăși ca psihanalist, văzând pacienții în camera de lângă Rank. Cu toate acestea, a renunțat după câteva luni, afirmând: “Am constatat că nu sunt bună pentru că nu sunt obiectivă. Am fost bântuită de pacienții mei. Am vrut să intervin”.

La New York, l-a întâlnit pe fotograful modernist japonezo-american Soichi Sunami, care a continuat să o fotografieze pentru multe dintre cărțile ei.

Cariera literară

Jurnalele

Cele mai studiate lucrări ale lui Nin sunt agendele sau jurnalele ei, pe care a început să le scrie în adolescență. Jurnalele publicate, care se întind pe câteva decenii începând din 1933, oferă o perspectivă profund explorativă asupra vieții și relațiilor sale personale. Nin a cunoscut, adesea destul de intim, un număr de autori proeminenți, artiști, psihanaliști și alte figuri și a scris deseori despre ei, în special despre Otto Rank. Mai mult, în calitate de autor feminin care descrie în primul rând o constelație masculină de vedete, jurnalele lui Nin au căpătat importanță ca perspectivă de contrabalansare.

Până în prezent au fost publicate șaisprezece volume din jurnalele ei. Toate, cu excepția ultimelor cinci jurnale pentru adulți, sunt în formă cenzurată.

Mai mult…

1978: Kurt Gödel, matematician, logician, filosof austriac (n. 1906)

2006: Shelley Winters, actrita americana

Pe numele sau real, Shirley Schrift, Shelley Winters a jucat in filme alaturi de mari actori precum Marlon Brando, Paul Newman si William Holden. A câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun rol feminin secundar in 1960, pentru The Diary of Anne Frank (Jurnalul Annei Frank), iar în 1966, pentru A patch of blue (Un petec de cer).

2008: Barbu Brezianu, istoric și critic de artă, poet, traducător român (n. 1909)

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.