Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Comemorari
14 mai

1912: Johan August Strindberg, dramaturg, romancier si pictor suedez (n. 1849)

Este unul dintre cei mai importanti scriitori suedezi şi unul dintre părinţii teatrului modern, autor cu multe fatete, care adesea s-a plasat la extreme. Lucrarile sale sunt clasate intre două curente literare importante, naturalism şi expresionism.

Inainte de a deveni scriitor, pe cand era inca student, a lucrat ca asistent intr-un laborator de chimie la Universitatea din Lund, in sud-vestul Suediei. A fost, de asemenea, pictor, fotograf şi telegrafist.

A fost căsătorit de trei ori, dar caracterul său hipersensibil, chiar nevrotic, a condus fiecare dintre uniunile sale la divort. Relaţiile sale cu femeile erau furtunoase, iar  cuvintele şi acţiunile sale au fost adesea privite drept misogine, atat de contemporanii sai, cat si de cititorii de azi.

Cu toate acestea, mulţi recunosteau că avea o cunoaştere rară a ipocriziei asteptarilor societatii sale cu privire la sexe, comportament sexual şi moralitate. Căsătoria şi familia erau tensionate in epoca lui Strindberg, in timp ce Suedia se industrializa şi se urbaniza rapid. Problemele legate de prostituţie şi de moralitate erau puternic dezbătute intre scriitori şi politicieni. Primele sale scrieri tratau adesea despre rolul tradiţional acordat sexelor de catre societate, rol pe care Strindberg il califica drept injust.

Strindberg era admirat de clasa muncitoare si era socialist, chiar anarhist. Fiica sa, Karin, s-a căsătorit cu un lider bolsevic, Vladimir Mihailovici Smirnov. Opiniile sale politice l-au facut foarte popular in “ţările socialiste”, inclusiv in Uniunea Sovietică sau in Cuba. Cu toate acestea, la sfarşitul anilor 1880, Strindberg a renunţat la socialism şi l-a descoperit pe Friedrich Nietzsche, cu care a corespondat pana la nebunia acestuia din urma.

Nietzsche i-a propus lui Strindberg sa traduca Ecce Homo (autobiografie parodica si filosofica scrisa de  Nietzsche), dar, neavand bani, Strindberg i-a cerut o retributie pe care Nietzsche, de asemenea sarac, nu a putut sa o accepte. Strindberg s-a indepartat apoi de ideile lui Nietzsche şi s-a intors spre misticism.

In paralel cu activitatea de jurnalist, a scris drama istorica Mäster Olof (1872). Desi refuzata de Teatrul National si pusa in scena abia in 1890, este considerata acum prima drama moderna suedeza.

In 1879, romanul sau Camera rosie (Röda rummet, 1879), care satirizeaza lumea artistica din Stockholm, l-a facut celebru. Primele sale piese au fost scrise in stil naturalist, şi opera sa din această perioadă a fost de multe ori comparata cu cea a dramaturgului norvegian Henrik Ibsen.

A dus o viata nefericita, a fost casatorit de trei ori, intervale de timp al­ternate cu episoade de instabilitate mentala. In perioada sa de maxima creativitate, s-a stabilit in diferite parti ale Europei si, in decurs de sase ani, a scris cele trei piese reprezentative ale sale: Tatal (Fadren, 1887), Domnisoara Julie, opera-far a acestei perioade (Fröken Julie, 1888), Creditorii (Fordringsägore, 1890). Aceste opere iconoclaste, combinand naturalismul dramatic si psihologia, infatiseaza lupta dintre sexe. A urmat apoi o perioadă de frământări interioare, care s-a incheiat in 1897, prin scrierea unei carti in limba franceză, Inferno.

Dupa ce s-a distantat de naturalism, a inceput să producă scrieri influenţate de simbolism. Este considerat unul dintre pionierii expresionismului european modern. Dupa o depresie nervoasa, a experimentat o reintoarcere la religie, care a devenit sursa de inspiratie pentru dramele simbolice Dansul mortii (Dödsdausen, 1901), Un joc de vis (Ett drömspel, 1902) si cele cinci piese de camera, printre care Sonata Stafiei (Spöksonaten, 1907).

Tennessee Williams, Edward Albee, Maxim Gorki, John Osborne, şi Ingmar Bergman sunt doar cativa dintre autorii care l-au citat in privinta influentei pe care opera lui Strindberg au exercitat-o asupra lor. Eugene O’Neill, la primirea Premiului Nobel pentru Literatura, a dedicat o mare mare parte din discursul de acceptare descriind influenta lui  Strindberg asupra operei sale, referindu-se la acesta ca fiind “cel mai mare geniu al tuturor dramaturgilor moderni.”

Mai mult…

964: Papa Ioan al XII-lea (n. cca. 937)

1610: Regele Henric al IV-lea al Franței (n. 1553)

Mai mult…

1643: Regele Ludovic al XIII-lea al Franței (n. 1601)

După şase săptămani de colici teribile şi vărsături, Ludovic al XIII-lea a murit pe 14 mai 1643, la 42 de ani, din cauza unei maladii care acum a fost identificata ca fiind Maladia lui Crohn. Cu toate acestea, se poate ca aceasta boala cronica sa nu fi facut decat sa-i slabeasca organismul si ca lovitura de gratie sa-i fi fost data chiar de către medicul sau, Bouvard, care, in ultimii doi ani de viaţa ai regelui, i-a recoltat sange de 34 de ori, i-a facut 1200 de clisme si 250 de purgatii.

Mai mult…

1912: Regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei (n. 1843)

1919: Henry John Heinz, om de afaceri american, fondatorul companiei H. J. Heinz Company.

Henry Heinz si-a devansat epoca in care a trait. Orasul Pittsburgh, unde inflorea industria oţelului si cea siderurgica, a devenit centrul celui mai renumit gigant al ketchup-ului mondial.

Primul produs comercializat a fost hreanul pregătit de mama sa. John Henry dorea să prezinte primul său produs intr-o sticlă transparenta, invocand puritatea hreanului ca o proprietate deosebit de importanta. Hreanul este o planta radacinoasa dificil de curatat si  multe gospodine au fost incantate să găsească hreanul comercializat de Heinz. După un debut dificil, societatea a inceput sa mearga foarte bine datorita ketchup-ului care a fost introdus in 1876 ca un sortiment nou.

In 1896 – Heinz avea deja 52 ani – fondatorul devenise nu numai milionar, ci si celebru in intreaga lume. In apropierea inceputului unui nou secol, produsele de calitate ale lui Heinz se gaseau peste tot in lume: Africa, Asia, Australia, Europa şi America de Sud. Circa 200 de produse diferite, marca Heinz, erau deja comercializate. A avut succes in special in  Marea Britanie, Canada şi pe intreg teritoriul Statelor Unite.

1957: Camil Petrescu, romancier, dramaturg, poet, român (n. 1894)

1959: Sidney Bechet, clarinetist, saxofonist si compozitor american de jazz de origine franceza (n. 1897)

“Autoritara”, cuvant care a fost adesea folosit pentru a defini muzica lui Bechet. Numeroasele sale probleme spun multe lucruri despre caracterul lui irascibil care transpare in solo-urile sale adesea exaltate şi pasionale, directe şi sobre şi care nu pot fi confundate cu cele ale nici unui alt muzician. Primele sale inregistrări l-au pus pe picior de egalitate cu Armstrong şi atunci cand sonoritatile sale eclatante conduc orchestra, măsura sa pare mult mai in ton cu un solo de trompetă decat cu contrapunctul cu care se armonizeaza, de obicei, saxofonul şi clarinetul.

1987: Rita Hayworth, actriță americană de film (n. 1918)

Dansatoare profesionista, a inceput sa danseze de la vârsta de 12 ani. Rita Hayworth l-a intalnit pe Eddie Judson, care a metamorfozat adolescenta bruneta, cu alura spaniola, intr-o splendida roşcată, pe care a incercat sa o lanseze in cinema.

A jucat alături de Fred Astaire (You were never lovelier de William A. Seiter, You’ll never get rich de Sidney Lanfield) şi apoi a interpretat rolul principal in legendarul film, Gilda. Scena cea mai renumita este aceea in care isi scoate manusa pe melodia “Put the blame on Mame”…Din acea zi, publicul nu a mai numit-o decat cu acest nume.

1993: William Randolph Hearst Jr., redactor-sef al ziarelor Hearst si magnat media  (n. 1908)

A fost al doilea fiu al editorului William Randolph Hearst Sr.  (vezi Filmul lui Orson Welles, Citizen Kane…) A devenit redactor-şef al Ziarelor Hearst, după moartea tatălui său în 1951. A caştigat un Premiu Pulitzer pentru un interviu cu premierul sovietic, Nikita Hruşciov, şi comentariile asociate in 1955.

William Randolph Hearst Jr., a fost un magnat al presei de senzatie din Statele Unite, născut pe 27 ianuarie 1908. Si-a inceput cariera ca baiat de birou la New York Mirror, un ziar deţinut de tatăl său, şi a incheiat-o ca director al publicatiilor imperiului media, Hearst. Acest imperiu mediatic consta din douasprezece ziare, treisprezece reviste, douazeci de publicaţii specializate, sase canale de televiziune, sapte posturi de radio, două case de editura şi o serie de parteneriate in reţele de televiziune prin cablu.

1998: Frank Sinatra, cântăreț și actor american de origine italiana (n. 1915)

Francis Albert “Frank” Sinatra, de asemenea, cunoscut sub numele The Voice sau Ol’ Blue Eyes. A primit premiul Oscar pentru cel mai bun actor in rol secundar in filmul From Here to Eternity, in 1953.

Dintre cele mai cunoscute piese interpretate de Frank Sinatra: “Strangers in the Night” si “My Way”.

2000: Gheorghe Marinescu, regizor român de teatru (n. 1947)

2003: Robert Stack, actor american de film. (n. 1919)

Pe numele real, Roberto Modini. A interpretat rolul lui Eliot Ness in filmul serial Incoruptibilii (The Untouchables) care l-a facut celebru la nivel mondial. Timp de 4 ani şi circa 118 episoade, Ness urmareste continuu gangsterii din Chicago si pe nasul lor, Al Capone.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.