Comemorari 15 august
1936: Grazia Deledda, scriitoare italiană, laureat al Premiului Nobel (n. 1871)
Grazia Deledda s-a născut în localitatea Nuoro din Sardinia într-o familie de mici proprietari. A început să scrie la 17 ani, dedicându-se literaturii și publicând prima carte de povestiri în anul 1890, În azur.
Chiar dacă nu și-a finalizat studiile primare, având puțină școală formală, și a studiat în particular, fiind autodidactă, spontaneitatea și intuiția sa au compensat absența culturii teoretice, iar puterea sa de muncă, neobișnuită, s-a concretizat în peste 50 de cărți, marea majoritate romane, scrise în mai puțin de cincizeci de ani.
Deledda s-a căsătorit foarte tânără, în 1890, cu un înalt funcționar de stat, și s-a stabilit definitiv la Roma, unde locuia liniștită, vizitând frecvent Sardinia natală.
Primele povestiri pe care le-a scris se bazau pe un tratament sentimental al temelor folclorice. Cu Il vecchio della montagna, Bătrânul din munți, 1900, a început să scrie despre efectele tragice ale ispitei și păcatului în rândul ființelor umane primitive.
Printre cele mai notabile lucrări ale sale se numără Dopo il divorzio, După divorț, 1902; Elias Portolu, 1903, povestea unui fost mistic, condamnat, îndrăgostit de mireasa fratelui său; Cenere, Cenușă, 1904 (film, 1916, cu Eleonora Duse în rolul principal), în care un fiu nelegitim provoacă sinuciderea mamei sale; și La madre, Mama, 1920, romanul ei de mai târziu, tragedia unei mame care își realizează visul ca fiul ei să devină preot doar pentru a-l vedea cedând ispitelor lumești.
În acestea și în altele din cele peste 40 de romane ale sale, Deledda a folosit adesea peisajul Sardiniei ca o metaforă a dificultăților din viața personajelor sale. Mentalitatea arhaică a Sardiniei intră adesea în conflict cu moravurile moderne, iar personajele ei sunt forțate să găsească soluții la problemele lor de moralitate. Cosima, un roman autobiografic, a fost publicat postum în 1937.
Marea popularitate de care s-a bucurat, în timpul vieții, se datorează deopotrivă numărului mare de cărți publicate și impactului pe care romanele sale, de factură realistă, cu puternice accente lirice, l-au avut asupra gustului cititorului italian din epocă.
423: Honorius, împărat roman (n. 384)
465: Libius Severus, împărat roman (n. 420)
1038: Ștefan I al Ungariei (n. 975)
1057: Macbeth al Scoției
1369: Filipa de Hainault, soția regelui Eduard al III-lea al Angliei (n. 1314)
1506: Alexander Agricola, compozitor german-olandez
1576: Valentin Bakfark, compozitor ungur
1714: Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (n. 1654)
1728: Marin Marais, compozitor și violist francez (n. 1656)
1758: Pierre Bouguer, matematician și astronom francez (n. 1698)
1815: Richard Bassett, politician american
1884: Julius Friedrich Cohnheim, pathologist german
1852: Carl Friederich W. Mayer, realizatorul “Grădinei publice a Cișmigiului” din București
1852: Johan Gadolin, chimist finlandez (n. 1760)
1907: Joseph Joachim, violonist austriac de origine maghiară (n. 1831)
1935: Paul Signac, pictor francez (n. 1863)
1944: Ștefania Mărăcineanu, fiziciană română (n. 1882)
1967: René Magritte, pictor belgian (n. 1898)
1982: Hugo Theorell, biochimist suedez, laureat al Premiului Nobel (n. 1903)[1]
1909: Euclides da Cunha, autor brazilian, sociolog și inginer militar
1910: Constantin Fahlberg, industriaș german și chimist
1953: Ludwig Prandtl, fizician german
1971: Paul Lukas, actor ungar-american
1992: Anda Călugăreanu, cântăreață și actriță română (n. 1946)
2009: Florin Bogardo, compozitor și interpret român de muzică ușoară (n. 1942)
2010: Franz Freiherr von Hammerstein-Equord, teolog evanghelic german
2012: Harry Harrison, autor american de literatură științifico-fantastică (n. 1925)
2013: Sławomir Mrożek, scriitor polonez și dramaturg
2014: Licia Albanese, soprană americană (n. 1909)
2017: Viorel Cosma, muzicolog, lexicograf și critic muzical român (n. 1923)
2017: Mircea Plângău, regizor român (n. 1955)
2017: Septimiu Sever, actor român (n. 1926)