Alte evenimente

15 februarie

15 Februarie, Roma antica: Lupercaliile, marea sarbatoare a primăverii şi a fertilităţii

Lupercale era o grota, care a devenit mai târziu sanctuar, unde romanii il venerau pe zeul Lupercus (Faunus Lupercus), la poalele colinei Palatin.

Grotta del Lupercale, sub ruinele resedintei imparatului roman Augustus, Livia Domus

Sărbătorit pe 15 februarie, ziua primăverii în antichitate, în onoarea lui Lupercus, zeul fertilităţii şi al fecunditatii, acest festival păgân este legat de originile oraşului Roma. Numele său deriva din cuvantul “lup” din limba latină. Lupercale era grota de pe flancul Colinei Palatine (Grotta del Lupercale, grota lui Romulus si Remus, inca ipotetica si nevizitabila), unde lupoaica i-ar fi găsit si alaptat pe gemenii Romulus şi Remus care au fondat oraşul.

In Roma antica, Lupercalia, Lupercaliile sau festivalul lui Lupercus, zeul fertilităţii, care era reprezentat îmbrăcat în piei de capră, era  celebrata in fiecare an pe 14/15 februarie. Acesta continea elemente care ar putea fi legate de ritualurile de purificare și fertilitate. Originile sunt neclare, insa probabila derivare a numelui din termenul “lupus” (in latina, lup) poate indica o legatura cu zeitatea primitiva care proteja turmele impotriva lupilor sau cu lupoaica legendara care i-a alaptat pe Romulus si Remus.

Fiecare Lupercalia incepea incepea în dimineața zilei de 14/15 februarie, când un grup de celebranți (preoti care oficiază serviciul divin) se adunau în apropierea grotei lui Lupercus care se afla la poalele colinei Palatin. Grota era înconjurata de o pădure, în care, conform legendei, Romulus și Remus au fost alaptati de lupoaica. Mai întâi, erau sacrificate câteva capre și un caine, apoi intrau in scenă doi dintre preotii oficianti (luperci) care erau apoi condusi la altar si insemnati pe tample cu sange de pe cuțitul inca insangerat, fiind apoi curățati cu lână înmuiată în lapte. Dupa ce toti se ospatau, lupercii taiau fasii din pieile animalelor sacrificate si alergau in jurul colinei Palatin, pe Via Sacra, lovind orice femeie care le iesea in cale; lovitura era menita sa induca fertilitate si sa asigure o nastere usoara.

Având în vedere faptul că festivalul era sărbătorit in acea perioada a anului când se incheia în mod oficial cursul calendarului, se poate spune că Lupercalia era o modalitate de a asigura perpetuarea vieții într-un moment de nesiguranță și teamă provocat de acel moment specific de trecere.

Preoții lui Lupercus au sărbătorit Lupercaliile în această grotă, din primele zile ale întemeierii Romei până în anul 494, când papa Gelasius I a pus capat acestei practici păgâne.

În ianuarie 2007, arheologul italian Irene Iacopi anunța că a descoperit, probabil, grota legendara sub ruinele resedintei imparatului roman Augustus, Livia Domus, de pe Palatin. Arheologii au descoperit o cavitate de 15 de metri adâncime în timp ce încercau sa restaureze vechiul sit roman.

Pe 20 noiembrie 2007, sunt dezvaluite primele fotografii care arată tavanul grotei, care este încrustat cu mozaicuri colorate, pietre ponce si scoici. Centrul plafonului conține reprezentarea unui vultur alb, simbol al Imperiului Roman în timpul lui Augustus, primul imparat roman. De atunci, arheologii sunt încă în căutarea intrarii în grota. Amplasamentul grotei sub reședința lui Augustus pare semnificativ. Octavius ​​înainte de a deveni împărat, s-a gândit sa-și ia numele de Romulus pentru a indica faptul că intenționa să fondeze Roma din nou.

Adriano La Regina, profesorul Fausto Zevi si profesorul Henner von Hesberg neaga faptul că această grota este Lupercale din motive topografice și stilistice. Ei cred că grota este de fapt un nymphaeum sau un triclinium subteran din timpul lui Nero.

1113 : Ordinul Ospitalierilor este recunoscut

Ordinul este recunoscut ca atare de către Papa Pascal al II-lea, pe 15 februarie 1113, sub numele de “Ordinul Ospitalierilor Sfântului Ioan din Ierusalim”.

La scurt timp după cucerirea Ierusalimului de către cruciaţi, Papa Pascal al II-lea a recunoscut Ordinul Ospitalierilor Sfantului Ioan din Ierusalim şi l-a plasat sub protecţia Sfântului Scaun.

Cavalerii Ospitalieri, cunoscuti, de asemenea, sub numele de Ordinul Ospitalierilor sau pur şi simplu Ospitalierii, au fost un grup de calugari ataşati la un spital amalfitan, situat in zona Muristan din Ierusalim, care a fost fondat de către Fericitul Gerard in jurul anului 1023, pentru a oferi îngrijire pelerinilor săraci, bolnavi sau răniţi, veniti in Ţara Sfântă.

Dupa cucerirea Ierusalimului de Creştinatatea Vestului (catolici, anglicani si protestanti) în 1099, în timpul primei cruciade, organizaţia a devenit un ordin religios şi militar sub propria carta şi a fost însărcinat cu grija şi apărarea Ţării Sfinte.

Din el au evoluat două Ordine majore ale Cavalerilor, Ordinul Cavalerilor Sfantului Lazăr şi Ordinul Cavalerilor Sfantului Ioan, cunoscut mai târziu sub numele de Ordinul Suveran Militar de Malta.

După ultima cruciadă, in urma cuceririi Ţării Sfinte de către forţele islamice, Cavalerii vor fi forţaţi să plece în Cipru şi vor confisca Insula Rhodos, luandu-si numele de “Cavalerii de Rhodos”. Când Carol al V-lea (Quintul) le va dona insula Malta, isi vor schimba din nou numele in cel de “Cavaleri de Malta”. Ei vor ocupa, incepand din 1142, marea Fortareata a Cavalerilor, din  Tripoli.

Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta (numit și Ordinul Cavalerilor Ioaniți) este unul dintre cele mai vechi ordine nobile catolice existente, având drept scop slujirea credinței și ajutorarea aproapelui. Ordinul își desfășoară activitățile caritabile pentru bolnavi, nevoiași și refugiați de peste nouă secole.

1145: Alegerea Papei Eugen al III-lea

1690: S–a încheiat, la Sibiu, tratatul secret dintre Constantin Cantemir, domnul Moldovei și Sfântul Imperiu Roman. În tratat se stipula că Moldova va sprijini acțiunile antiotomane ale imperiului condus de Casa de Habsburg.

1864: A apărut revista România militară, devenită la 8 decembrie 1897, prin decretul regelui Carol I, revista oficială a Marelui Stat Major

1876: Apare lunar (până la 15 mai 1876), la București, “Revista literară și științifică“, sub îndrumarea lui Bogdan Petriceicu Hașdeu și Dimitrie Brândză.

1921: S-a înființat legația României la Helsinki.

1933: La București, a început greva ceferiștilor de la Atelierele Grivița (15-23)

1941: România este inclusă în grupul țărilor supuse blocadei britanice.

1949: Pentru prima oară, problema lichidării marii proprietăți agricole a apărut pe ordinea de zi a ședințelor Secretariatului Biroului Politic al C.C. al P.R.M.

1950: Difuzarea filmului de animatie “Cenusareasa”

Cinderella (Cenusareasa) este al saisprezecea lung-metraj de animaţie şi al 12-lea film din seria “Clasic” al studiourilor Disney. Lansat în versiunea sa originala in limba engleză, pe  15 februarie 1950, a fost inspirat de povestea lui Charles Perrault, Cenusareasa, publicata în 1697 şi de cea a Fraţilor Grimm (Aschenputtel), publicata în 1812.

1954: Realizarea vaccinului antipoliomielitic de catre Jonas Salk

Laboratorul farmaceutic german, Behring, anunta realizarea primului vaccin împotriva poliomielitei. Veritabil flagel pentru copiii mici, boala determina paralizii musculare si respiratorii care provocau moartea. Datorita acestui vaccin, maladia va fi aproape eradicată în întreaga lume.

1965: Emblema frunzei de arțar a devenit steagul oficial al Canadei

1969: A fost inaugurată linia ferată electrificată București – Brașov, prima de acest fel din România

1980: A fost lansată la apă, la Brăila, prima navă de pescuit oceanic construită în România

1989: Ultimii militari sovietici au părăsit Afganistanul după aproape zece ani de la intervenția lor, în decembrie 1979, în sprijinul guvernului promarxist de la Kabul – Ziua națională a salvării

1990: A fost înființată Uniunea Teatrelor din România – UNITER , avându-l ca președinte pe actorul Ion Caramitru

1991: A luat ființă “Grupul de la Vișegrad“, organizație de cooperare regională reunind Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia.

1995: România depune la secretariatul general al ONU instrumentele de ratificare a Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice, precum și distrugerea acestora, semnată la Paris, la 13 ianuarie 1993

2000: Președintele Germaniei, Johannes Rau, aflat în vizită în Israel, și-a cerut în mod solemn iertare poporului evreu pentru Holocaust

2001: De la această dată, Suedia a renunțat la obligativitatea vizelor pentru cetățenii români posesori de pașapoarte diplomatice

2003: Protest global împotriva declanșării ofensivei americane din Irak în peste 600 de orașe din întreaga lume

2005: Crearea YouTube

YouTube este un site ce gazduieste clipuri video pe care utilizatorii le pot încărca, vizualiza şi partaja. Acesta a fost creat pe 15 februarie 2005 de trei foşti angajaţi PayPal. Sediul este situat în San Bruno. YouTube foloseşte tehnologia Adobe Flash pentru a afişa toate tipurile de clipuri: secvente din filme, emisiuni TV si videoclipuri muzicale, dar si clipuri video realizate de amatori sau provenind de pe blog-uri.