Aniversari 15 iunie
1843: Edvard Grieg, compozitor, pianist și dirijor norvegian (d. 1907)
Edvard Grieg, pe numele complet Edvard Hagerup Grieg, 15 iun. 1843 – 4 sept. 1907, născut în Bergen, Norvegia, compozitor care a fost fondator al școlii naționaliste de muzică norvegiană.
Tatăl său, Alexander Grieg, a fost consul britanic în Bergen. Familia Grieg (fostă Greig) era de origine scoțiană, bunicul compozitorului emigrând după bătălia de la Culloden. Mama lui, Gesine Hagerup, care aparținea unei familii norvegiene cu tradiție, a studiat muzica la Hamburg.
De la vârsta de șase ani Grieg a primit de la mama sa lecții de pian, iar în 1858, la recomandarea virtuozului viorii Ole Bull, a intrat la Conservatorul din Leipzig, unde a fost influențat de tradiția lui Mendelssohn și Schumann. În această perioadă a suferit un atac sever de pleurezie din care nu și-a revenit niciodată cu adevărat.
În 1863 a plecat la Copenhaga, unde dezvoltarea sa a venit din asocierea în 1864 cu tânărul compozitor naționalist norvegian Rikard Nordraak. „Prin el”, a spus Grieg, „am învățat mai întâi să cunosc melodiile populare nordice și propria mea natură”.
În iarna anilor 1864–1865, Grieg a devenit unul dintre fondatorii societății de concerte din Copenhaga, Euterpe, pentru producția de lucrări ale tinerilor compozitori scandinavi.
În 1867 s-a căsătorit cu verișoara sa, Nina Hagerup, care a devenit un interpret cu autoritate al cântecelor sale.
Și-a petrecut iernile din 1865–1866 și 1869–1870 la Roma, unde l-a cunoscut pentru prima dată pe Ibsen și, de asemenea, pe Liszt, care a fost entuziasmat de concertul său pentru pian.
În 1866 s-a stabilit în Christiania (azi Oslo), rămânând acolo până în 1874, când i s-a acordat o bursă anuală de 1.600 de coroane de către guvernul norvegian.
În 1885 și-a construit casa, „Troldhaugen”, lângă Bergen. În ciuda sănătății precare, Grieg a făcut mai multe turnee în Scandinavia, pe continent și în Anglia, cântând concertul său pentru pian la Londra în 1888.
Înrădăcinată în tradiția populară națională a Norvegiei, muzica lui Grieg este remarcată pentru un simț liric rafinat.
Între 1867 și 1901 a scris zece colecții de piese lirice (Lyriske Stykker) pentru pian. Ritmurile sale pline de spirit sunt adesea asociate cu cântecul popular. Armoniile sale, dezvoltate din stilul romantic târziu, erau considerate noi.
În puținele sale lucrări mai mari — Concertul pentru pian, Opus 16; Cvartetul de coarde în sol minor, Opus 27; și cele trei sonate pentru vioară și pian — folosește o formă liberă de sonată.
Balada sa originală pentru pian, Opus 24, este o serie de variații pe o temă populară. Printre lucrările sale cele mai populare se numără muzica incidentală din Peer Gynt, Opus 23 și suita Holberg, Opus 40.
“Cântecul lui Solveig”, din suita Peer Gynt, după piesa de teatru în cinci acte, scrisă în versuri, de dramaturgul norvegian Henrik Ibsen și publicată în 1876:
Aranjamentele sale de dansuri și cântece norvegiene, Opus 17 și Opus 66, și în special Slåtter, Dansurile țărănești norvegiene, Opus 72, arată simțul său caracteristic al ritmului și al armoniei.
Lucrările sale vocale includ cântece pe texte ale lui A.O. Vinje, Opus 33; și ciclul Haugtussa, Opus 67. În mod intuitiv, Grieg s-a identificat cu imaginea poetului din aceste cântece și a descoperit echivalentul muzical al acestuia.
***
Muzica incidentală sau muzica de scenă este o muzică de acompaniament compusă pentru a însoți o piesă de teatru, program de televiziune, program radio, joc video sau altă formă de prezentare care nu este în primul rând muzicală. Termenul este mai rar aplicat muzicii de film, o astfel de muzică fiind denumită în schimb partitura filmului sau coloana sonoră. Spre deosebire de spectacolele de operă și operetă, în care muzica deține rolul predominant, în spectacolul teatral muzica are o importanță secundară, având doar rolul de a crea o atmosferă sau de a sublinia anumite efecte dramatice.
1397: Paolo Uccello, pictor italian (d. 1475)
1618: François Blondel, arhitect francez (d. 1686)
Arhitectul francez Nicolas-François Blondel (1618 – 1686), cunoscut sub numele de François Blondel, nu trebuie confundat cu arhitectul Jacques François Blondel (1705-1774), nepot al arhitectului Jean-François Blondel (1683-1756).
Nicolas-François Blondel a trecut în posteritate datorită Cursului său de arhitectură, unde a dezvoltat pentru prima dată calculul scărilor. Enunțul s-a păstrat sub denumirea de „formula lui Blondel”: M=2h+g.
François Blondel, 10 iun. 1618 – 21 ian.arie 1686, militar, inginer de fortificații, matematician, diplomat, inginer și arhitect militar și civil, numit „Marele Blondel”, pentru a-l deosebi dintr-o dinastie de arhitecți francezi. Este amintit pentru lucrarea Curs de arhitectură, care a rămas un text central timp de peste un secol. Preceptele sale l-au plasat în opoziție cu Claude Perrault în marele război cultural cunoscut sub numele Cearta dintre antici și moderni. Chiar dacă François Blondel nu a fost cel mai renumit dintre academicienii din vremea sa, în schimb, scrierile sale au circulat în rândul publicului larg, precum Curs de matematică, Arta de a arunca bombe, Noul mod de fortificare a amplasamentelor și mai presus de toate, Cursul de arhitectură.
Născut Nicolas-François Blondel, probabil la Ribemont, în regiunea Picardiei, în Franța, a fost botezat pe 15 iunie 1618. Tatăl său era François-Guillaume Blondel, profesor de matematică, a studiat dreptul la Toulouse și a cumpărat poziția de avocat al regelui (avocat du roi) în Ribemont, după ce a obținut diploma în 1624. Mama lui Nicolas-François era Marie de Louen, a cărei familie aparținea nobilimii locale. Deși tatăl său François-Guillaume nu s-a născut nobil, a reușit să cumpere (sau să moștenească prin relațiile soției sale) două domenii apropiate, Gaillardon în 1620 și Les Croisettes înainte de 1635 și a fost primar în Ribemont de mai multe ori în anii 1630 și 1640. În tinerețe, Nicolas-François a beneficiat de studiul limbilor străine și a participat o perioadă la Războiul de Treizeci de Ani.
Timp de trei ani l-a însoțit pe contele de Brienne în Germania, Italia și Țările de nord. Reîntors în Franța, a influențat mai mulți comercianți și persoane politice să depună o reclamație contra detenției ambasadorului francez la Constantinopol, propunere acceptată în dorința ca plecând la Constantinopol, va vizita și Egiptul.
Succesul diplomatic i-a adus titlul de Consilier de Stat, iar pregătirea matematică i-a deschis calea de a obține catedra de profesor la Colegiul Regal din Paris. Cariera de arhitect și-a început-o prin construirea unui pod cu un arc de triumf la Saintes sur la Charente și prin întocmirea planului general de sistematizare și reconstrucție a Parisului, construind poarta St. Bernard, refăcând poarta St. Antoine și proiectând construirea unui arc de triumf Poarta Saint-Denis, monument parizian situat în arondismentul 10, pe locul uneia dintre porțile Zidului lui Carol al V-lea, unul dintre fostele ziduri ale orașului Paris.
Porte Saint-Denis, monument parizian, proiectat de François Blondel
1479: Lisa del Giocondo, model italian (d. 1542)
1839: Sofia Cocea, publicistă, poetă, traducătoare română (d. 1861)
1841: Dimitrie Grecescu, etnobotanist român (d. 1910)
1893: Ion Marin Sadoveanu, prozator, poet, dramaturg, eseist român (d. 1964)
1900: Paul Mares, trompetist american (d. 1949)
1903: Victor Brauner, pictor român (d. 1966)
1903: Iosif Fekete, sculptor român (d. 1979)
1909: Virgil Teodorescu, poet și eseist român (d. 1987)
1911: Eliza Petrăchescu, actriță română de teatru și film (d. 1977)
1911: Viorel Huși, pictor român (d. 1972)
1914: Saul Steinberg, caricaturist american originar din România (d. 1999)
1919: Alberto Sordi, actor și regizor italian de film (d. 2003)
1921: Errol Garner, cântăreț și compozitor de jazz (d. 1977)
1926: Savel Stiopul, regizor român de film (d. 2007)
1931: Octavian Vișan, pictor român (d. 2003)
1934: Matei Călinescu, critic și teoretician literar român, stabilit în Statele Unite ale Americii (1973) (d. 2009)
1934: Silvia Cinca, prozatoare și publicistă română
1935: Belinda Lee, actriță engleză (d. 1961)
1941: Dan Culcer, critic literar român stabilit în Franța
1943: Johnny Hallyday, cântăreț și actor francez (d. 2017)
1947: Mihail Sirețeanu, politician român
1956: Veaceslav Untilă, politician din Republica Moldova
1969: Ice Cube, rapper, actor american