Comemorari 16 decembrie
1965: William Somerset Maugham, prozator și dramaturg britanic (n. 1874 )
Un scriitor cinic ale cărui opere umplu rafturile bibliotecii fiecărui britanic, Somerset Maugham a devenit un autor clasic. Deja, viața sa a început ca într-un roman: o copilărie burgheză între un tată care frecventa cercurile diplomatice și o mamă răpusă de tuberculoză între zidurile conacului, refugiul artiștilor și politicienilor la modă și curelor de pe coasta britanică… până când totul s-a prăbușit și tânărul Somerset a rămas orfan la 8 ani.
Crescut de un pastor, între studii neterminate de medicină, călătorește și descoperă libertatea nestingherită, inclusiv cea a moravurilor. Reîntors la Londra, îl întâlnește pe Oscar Wilde, care îi spune să-și urmeze conduita indiferent de „ce spune lumea”.
Încă din 1897 a scris Liza din Lamberth, primul său roman cu oarecare succes. Romane, piese de teatru…, literatura lui Somerset Maugham este prolixă, stufoasă, încărcată de detalii care, uneori, devin plictisitoare.
La teatru, publicul s-a înghesuit să meargă la reprezentația piesei Lady Fréderik în 1907, iar cu piesa Doamna Craddock, în 1902, a devenit cunoscut în Europa.
Gustul amar al romanelor este plăcut, universul auster, deziluziile personajelor sale pot ispăși demonii oricui.
Robie, 1915, este una dintre capodoperele sale. Marginalizarea lui Gaughin i-a inspirat acestui estet Fermecatul. Modelat de educația sa religioasă, a publicat romane cu conținut moral precum Vălul pictat. Critic, a prezentat ferocitatea mediului literar în Hora iubirii în 1930 și a scris în continuare comedii satirice pentru scenă, precum Superiorii noștri sau Serviciile prestate.
De asemenea, a publicat romane autobiografice precum Bilanț și Jurnalul unui scriitor în 1948. Maugham a mai scris Punct de vedere și Numai pentru plăcerea mea în 1962, înainte de a-și face ultima suflare, trei ani mai târziu.
1859: Wilhelm Grimm, scriitor german
Wilhelm Grimm s-a născut în Hanau pe 14 februarie 1786. Nu a încetat niciodată să participe la cercetarile filologice efectuate de către fratele său, Jacob Grimm, care era mai bine cunoscut decât el. Au studiat împreună dreptul la Marburg, devenind doctori în drept. În 1814, Wilhelm a fost numit secretar al bibliotecii din Kassel şi în 1831 s-a alăturat fratelui său în Gottingen, ca bibliotecar adjunct.
Impreuna cu fratele sau Iacob, a publicat o serie de poveşti şi legende germanice, ca şi basme pentru copii, numite Povestile fratilor Grimm: Hänsel şi Gretel, Alba ca Zapada si cei sapte pitici, Cenusareasa, etc. Cei doi frati sunt, de asemenea, autorii unei Istorii a limbii germane şi a unui Dicţionar german prin care și-au adus contribuția la formarea limbii germane. Dicționarul Fraților Grimm avea 33 de volume și cântărea 84 kg.
1871: Willibald Alexis, scriitor german (n. 1798)
1897: Alphonse Daudet, scriitor francez (n. 1840)
Înzestrat cu un talent neobişnuit pentru descriere, Alphonse Daudet a lăsat lucrări care au rezistat in timp: Poveşti de luni, Tartarin din Tarascon. Scrisori de la moara mea, Sapho, Arleziana. În nuvelele sale, realizează o evocare lirică a mediului provensal. Romanele sale, de inspirație socială, au o tentă satirică, dar și sentimentală, uneori naturalistă.
1921: Camille Saint-Saëns, compozitor și pianist francez din epoca romantică (n. 1835)
Camille Saint-Saëns a fost unul dintre cei mai prolifici muzicieni aparținând mișcării muzicale post-romantice din partea a doua a secolului al XIX-lea. Operă, muzică de cameră, concerte pentru pian sau simfonii, pe parcursul unei cariere remarcabile de aproape 80 de ani, a creat opere care au marcat evoluția muzicii în zorii secolului al XX-lea.
Născut la Paris, pe 9 octombrie 1835, Camille Saint-Saëns a manifestat foarte repede aptitudini excepționale pentru muzică. Încă din copilărie, s-a dovedit a fi un virtuoz: a susținut primul său concert vârsta de 11 ani, provocând senzaţie cu un concert pentru pian de Wolfgang Amadeus Mozart.
A intrat la Conservatorul din Paris, la varsta de 13 ani, pentru a studia orga și compoziția. Foarte repede, a stârnit admirația unor mari compozitori precum Berlioz și Liszt, cu care s-a împrietenit și a rămas prieten până la sfârșitul vieții sale.
La vârsta de 18 ani, a fost numit organist al bisericii Saint-Merry din Paris. Si-a făcut repede o reputaţie foarte bună şi suscita admiraţia unor muzicieni ca Hector Berlioz şi Franz Liszt care l-au descris ca fiind “primul organist din lume”.
În 1871, a creat Societatea Națională de Muzică, al cărei obiectiv era dublu: să permită tinerilor compozitori francezi să-și prezinte operele publicului, dar și să încurajeze creația franceză să se confrunte cu muzica germanică, dominantă în Europa după războiul din 1870.
Consacrarea artistică a lui Saint-Saëns va avea loc de la sfârșitul anilor 1870, în special datorită operei sale „Samson et Dalila” (compusă în 1878) sau „Carnavalul animalelor” (1886).
Ales în Academia de Arte Frumoase în 1881, este, de asemenea, autorul primei coloane sonore originale de film în 1908, pentru „Asasinarea ducelui de Guise”. Camille Saint-Saëns a murit la vârsta de 86 de ani în Alger, pe 16 decembrie 1921.
1922: Gabriel Narutowicz, primul președinte polonez (n. 1865)
1943: Nicolae Ghica-Budești, arhitect, unul dintre promotorii stilului neoromanesc in arhitectura (n. 1869)
1975: Eugen Aburel, medic român (n. 1899)
2001: Georges Bernier, critic de artă francez, cel care a înființat, la începutul anilor ´50, prestigioasa revistă de artă “Ľ Oeil”
2008: Eugen Cizek, istoric și filolog român (n. 1932)