Comemorari 16 ianuarie
1885: Edmond About, scriitor, jurnalist și critic de artă francez, membru al Academiei Franceze (n. 1828)
Edmond François Valentin About, 14 febr. 1828 – 16 ian. 1885, romancier, publicist și jurnalist francez.
About sa născut la Dieuze, în departamentul Moselle din regiunea Lorraine, Franța. În 1848 a intrat la École Normale, ocupând locul doi la competiția anuală de admitere la care Hippolyte Taine a ocupat primul loc.
Printre contemporanii săi de facultate, pe lângă Taine, s-au numărat Francisque Sarcey, Challemel-Lacour și Prevost-Paradol. Dintre toți, About a fost considerat cel mai plin de vitalitate, exuberant, strălucit și „nedisciplinat”.
Se spune că unul dintre profesorii săi i-a spus „Nu vei fi niciodată mai mult decât un mic Voltaire”, iar cariera lui About s-a îndreptat spre satira plină de spirit, în stilul lui Voltaire, și spre comentarii pe probleme contemporane.
La sfârșitul carierei sale universitare, s-a alăturat școlii franceze din Atena, dar a susținut că nu a intenționat niciodată să urmeze cariera de profesor pentru care École Normale își pregătea studenții, iar în 1853 s-a întors în Franța și s-a dedicat literaturii și jurnalismului.
Și-a făcut un nume ca scriitor anticlerical amuzant. Satira Regele munților (Le Roi des montagnes) este cel mai cunoscut a romanelor sale. În Grecia, About observase că între brigand și poliție exista o înțelegere curioasă: brigandajul devenea aproape o industrie sigură și respectabilă. About a împins această idee pentru a inventa povestea unui șef de briganzi care își transformă afacerea într-o societate pe acțiuni înregistrată.
Comentariul lui About asupra Greciei moderne, Grecia contemporană (La Grèce contemporaine), 1854, a fost un succes imediat.
Dar Tolla, 1855, povestea unei tinere actrițe pariziene, a dat naștere la acuzații de imitare prea deschisă a unui roman italian anterior, Vittoria Savelli (1841). Acest lucru a stârnit prejudecăți împotriva lui și a făcut obiectul a numeroase atacuri.
Scrisorile unui tânăr bun (Lettres d’un bon jeune homm), scris pentru cotidianul Le Figaro sub semnătura „Valentin de Quevilly”, au provocat mai multe animozități.
n următorii câțiva ani, a scris romane, povestiri, o piesă de teatru (care a eșuat), o carte-pamflet despre problema romană, multe pamflete pe alte subiecte ale zilei, nenumărate articole pentru ziare, câteva critici de artă, replici la atacurile inamicilor săi și manuale populare de economie politică, A B C-ul muncitorului (L’ABC du travailleur), 1868, Progresul (Le progrès), 1864.
Romanele sale mai serioase includ Madelon, 1863, Infamul (L’Infâme), 1867, cele trei romane care formează trilogia Vechea stâncă (Vieille Roche), 1866 și Romanul unui om viteaz (Le roman d’un brave home), 1880 – un fel de ripostă la viziunea muncitorului francez prezentată în L’Assommoir (Gervaise) de Émile Zola.
About este cel mai bine amintit ca un autor de farse pentru cărțile Nasul unui notar (Le nez d’un notaire), 1862; Regele munților (Le roi des montagnes), 1856; Omul cu urechea ruptă (L’homme à l’oreille cassée), 1862; Teizeci și patruzeci (Trente et quarante), 1858; Cazul domnului Guerin (Le cas de M. Guérin), 1862 (despre poetul francez Georges Maurice de Guérin).
A fost inițiat în masonerie în loja Sfântul Ioan al Ierusalimului a Marelui Orient (din Franța), la Nancy pe 7 martie 1862. A scris mai multe articole împotriva gradelor laterale masonice, un punct de vedere comun printre francmasonii de stânga francezi.
Atitudinea lui About față de imperiu a fost prietenoasă, dar critică. About a salutat ministerul liberal al lui Émile Ollivier la începutul anului 1870 și războiul franco-prusac. Dar, ca urmare a războiului, și-a pierdut casa iubită din Alsacia, pe care o cumpărase în 1858 din roadele succeselor sale literare anterioare.
Odată cu căderea imperiului, a devenit republican și s-a aruncat în luptă împotriva reacționarilor conservatori. Din 1872 până în aproximativ 1877, lucrarea sa, Secolul XIX a avut o mare influență în țară. Cariera sa politică, însă, nu a reușit să avanseze mai departe.
Pe 23 ianuarie 1884 a fost ales membru al Academiei Franceze, dar a murit înainte de a-și prelua fotoliul de academician. Mormântul său de la Cimitirul Père Lachaise din Paris include o sculptură de Gustave Crauck.
1942: Carole Lombard, actriță americană (n. 1908)
Carole Lombard (născuta Jane Peters) si-a început cariera spre sfarsitul anului1920, in trupa Bathing Beauties a lui Mack Sennett. A fost soţia actorului Clark Gable.
1957: Arturo Toscanini, renumit dirijor italian. Sub bagheta sa au cantat, printre altii, celebrele Maria Callas si Renata Tebaldi. (n. 1867)
Unul dintre cei mai aclamati muzicieni de la sfarsitul secolului al XIX-lea si al XX-lea, a fost renumit pentru intensitatea lui remarcabila, perfecţionismul său fara odihna, fenomenala sa ureche pentru detaliile orchestrale si cele ale sonoritatii, precum şi pentru memoria lui vizuala. Ca director muzical al NBC Symphony Orchestra, a devenit un nume foarte popular (în special în Statele Unite ale Americii), prin emisiunile de radio si televiziune si prin multele înregistrări din reperoriul simfonic si de opera. Este considerat a fi fost unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului 20.
În 1886, a devenit violoncelist principal în compania de operă Rossi si va merge in turneu in Brazilia. Pe 30 iunie 1886, a înlocuit pentru scurt timp, dirijorul recuzat de către public, dirijand o reprezentatie a operei Aida de Verdi. Intre 1895-1898, a fost director al Operei Regio din Torino
Pe 1 februarie 1896, a dirijat, in premiera, La Bohème de Puccini, compozitor toscan, caruia ii va fi până la sfârşit un prieten statornic. Intre 1898-1903 şi 1906-1908 a fost director muzical la Scala din Milano. Intre 1908-1913, apoi intre 1906-1908, a fost direcor la Metropolitan Opera din New York.
Intre 1920 si 1929, este din nou director muzical la Scala din Milano. In 1929, fiind in dezacord cu politica lui Mussolini, a părăsit Italia şi a devenit directorul muzical al Filarmonicii din New York. Va reveni la Milano pentru a dirija, pe11 mai 1946, concertul de redeschidere de la Scala din Milano, restaurată după ce a fost bombardata în timpul războiului.
1981: Cornel Coman, actor român (n. 1936)