1940: Selma Lagerlöf, scriitoare suedeză, prima femeie laureată a Premiului Nobel în 1909 și prima femeie membră a Academiei Suedeze (1914). (n. 1858)
Opera sa posedă puternice tendințe moral-educative, cultivând trecutul legendar, conservarea valorilor perene și tradiția. A scris romane de factură epopeică, pline de fantezie și lirism, cu rezonanțe din vechile legende scandinave. De asemenea, a mai scris proză pentru copii, îmbinând într-o viziune poetică unică o lecție metaforică de geografie, istorie și cultură.
Din cauza unei boli, a rămas șchioapă pentru o vreme, dar altfel copilăria ei a fost fericită. A studiat acasă, apoi s-a format la Stockholm pentru o carieră didactică, iar în 1885 a plecat la Landskrona ca profesoară de liceu.
În orașul Landskrona a scris primul său roman, Povestea lui Gösta Berlings, 2 vol. (1891), o cronică a vieții din perioada de glorie a regiunii sale natale Värmland, epoca afacerilor prospere a celor implicați în industria de prelucrare a fierului (Värmland este o provincie suedeză bogată în minerale, mai ales în minereu de fier care există în cantități mari) și a micilor conace. Cartea relatează povestea celor 12 Cavalieri, conduși de Gösta Berling, un preot renegat cu caracter slab, dar cu farmec irezistibil. Scrisă într-un stil liric, plin de patos, cartea dovedește influența scriitorului scoțian Thomas Carlyle și a jucat un rol în renașterea romantică suedeză din anii 1890.
În 1894 a publicat o colecție de povești, Lanțuri nevăzute, iar în 1895 a câștigat o bursă itinerantă (bursă de călătorie, oferită cetățenilor străini), a renunțat la profesorat și s-a dedicat scrisului. După ce a vizitat Italia, a publicat Miracolele lui Antihrist, 1897, un roman socialist despre Sicilia.
O altă colecție, Poveștile unui conac, este una dintre cele mai bune lucrări ale sale. O iarnă în Egipt și Palestina (1899–1900) i-a a inspirat Ierusalimul, 2 vol. (1901–1902), care i-au conferit statutul de cel dintâi romancier suedez. Alte lucrări notabile au fost Banii domnului Arne, 1904, o poveste istorică concisă, dar viguroasă; Minunata călătorie a lui Nils Holgerssons prin Suedia, 2 vol. (1906–1907, o lectură geografic-fantezistă pentru copii.
Primul Război Mondial a tulburat-o profund și, timp de câțiva ani, a scris puțin. Apoi, în Mårbacka, 1922, Amintiri din copilăria mea, 1930 și Jurnalul lui Selma Lagerlöf, 1932, a rememorat, cu o artă subtilă, propria copilărie și a produs și o trilogie Värmland: Inelul familiei Löwensköld, 1925, plasat în secolul al XVIII-lea; Charlotte Löwensköld, 1925; și Anna Svärd, 1928.
Era profund atașată de conacul familiei sale, Mårbacka, care fusese vândut după moartea tatălui ei, dar pe care a răscumpărat-o cu banii primiți de la Premiul Nobel. Povestitoare înnăscută, care și-a hrănit opera din legendă și saga, Selma Lagerlöf se clasează printre cei mai înzestrați povestitori moderni.
37: Tiberius, împărat roman (n. 46 î.Hr.)
Ca imparat a condus la inceput eficient si a instituit unele reforme, cu o severitate ocazionala, cum ar fi exilarea evreilor din Roma pe baza unui pretext. Apoi, a devenit din ce in ce mai violent, omorand si torturand dupa bunul sau plac.
Printre virtuţile sale, avea oroare sa risipeasca bani pentru lux. Prin urmare, Imperiul a prosperat şi a acumulat fonduri care vor contribui la redresarea finantelor.
Cu toate acestea, viciile lui Tiberius depăşeau virtuţile sale. Era extrem de suspicios şi ipocrit, în relaţiile sale cu ceilalti şi sub domnia lui au avut loc nenumărate crime comandate (mulţi dintre prietenii săi au fost, de asemenea, printre victime). A extins domeniul de aplicare a actului de trădare, astfel încât se pedepseau, în plus faţă de actele sedițioase (revolta împotriva unei autorități), simplele cuvinte defăimătoare împotriva lui.
A devenit impopular, după otrăvirea nepotului şi fiului său adoptiv, Germanicus, care era extrem de respectat, în anul 19 i.e.n., asasinat pe care l-ar fi pus la cale pe ascuns. De asemenea, va continua să persecute sotia şi copiii lui Germanicus, de a cărui familie se temea, probabil, pentru pretenţiile dinastice. La momentul decesului său, Tiberius a fost considerat un tiran. Când a murit, romanii s-au bucurat şi Senatul a refuzat să-l zeifice.
455: Valentinian al III-lea, împărat roman (n. 419)
1680: François de La Rochefoucauld, filosof, moralist francez (n. 1613)
Autor remarcabil de maxime, memorii si scrisori, fin observator al moravurilor și caracterelor. Observarea comportamentului uman i-a indreptat opera in descrierea rezumată a acestuia prin cuvintele “totul se reduce la propriul interes”, astfel ca a fost adesea etichetat ca fiind “usor cinic”. Filosoful Friedrich Nietzsche a avut o mare admiraţie pentru La Rochefoucauld şi a fost influenţat nu numai de poziţia sa etica, dar şi de stilul său.
1736: Giovanni Battista Pergolesi, compozitor italian (n. 1710)
1815: Ioan Piuariu-Molnar, cărturar iluminist român (n. 1749)
1898: Aubrey Vincent Beardsley, artist vizual englez (n. 1872)
1925: August von Wassermann, medic, bacteriolog german (n. 1866)
1937: Joseph Austen Chamberlain, om politic englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1863)
1957: Constantin Brâncuși, sculptor român (n. 1876)
Brancusi a studiat artele la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, intre 1894 – 1898, şi apoi la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucuresti, 1898 – 1901. Dorind să-si completeze formarea la Paris, a ajuns in capitala de pe malurile Senei în 1904 şi s-a inscris la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts in 1905.
In 1907, Auguste Rodin l-a invitat sa lucreze ca asistent la Meudon. Acolo, Brancusi l-a întâlnit pe pictorul şi fotograful Edward Steichen, dar munca lui in atelierul lui Rodin nu a durat mai mult de o lună. “Nimic nu creste in umbra marilor copaci”, spunea Brancusi, parasindu-si maestrul.
Muzeul de Arta din Bucuresti, i-a cumparat o prima lucrare. Brancusi s-a mutat pe strada 54 Rue de Montparnasse. Incepe sa practice sculptura, realizand Cumintenia pamantului si Sarutul.
In anul următor, cu ocazia participării sale la Salonul Societatii Nationale de Arte Frumoase din Paris, criticul Charles Morice il prezintă ca fiind “unul dintre cei mai talentati artisti ai generatiei sale”. Modigliani, Léger, Henri Rousseau au devenit prietenii săi.
In 1910, a participat pentru prima data la Salon des Independants, unde va expune în mod regulat până în 1913 şi apoi în 1920. O intalneste pe Margit Pogany, o tânăra pictorita maghiara, care i-a inspirat mai multe sculpturi.
La Serile de marţi prezidate de poetul Paul Fort, se întâlneşte, în afara de prietenii lui Léger şi Modigliani, cu Apollinaire, Marinetti, Picasso şi alţi artişti şi scriitori.
Primeste o comanda pentru un monument funerar al unei tinere rusoaice care s-a sinucis din dragoste, Tatiana Rachewskaïa. Pe mormântul acesteia a instalat, in anul urmator, Sarutul, în cimitirul Montparnasse.
In 1913, a participat cu cinci sculpturi la celebra expoziţie Armory Show din New York, expozitie prezentata apoi la Chicago, unde lucrările sale şi cele ale lui Duchamp au declansat controverse aprinse, apoi a participat la expoziţia Allied Artists, în Londra, unde l-a întâlnit pe Henri Gaudier Brzeska.
Sculpteaza Primul pas, prima sculptură in lemn de influenţă africana, în timp ce prima sa sculptura “Coloana Infinitului” a fost creata în 1918. In aprilie 1956, Brancusi a părăsit atelierul, lasand totul statului francez. Un an mai tarziu, in 1957, se stingea din viata.
Ziua Națională Constantin Brâncuși
2008: Ola Brunkert, bateristul grupului muzical Abba