Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Comemorari
17 aprilie

1790: Benjamin Franklin, diplomat, scriitor, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic. (n. 1706)

A fost una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul dintre  “Parintii fondatori” (Founding Fathers) ai SUA.

Autodidact, a scris la Londra “Despre libertate şi necesitatea plăcerii şi durerii”, apoi, s-a întors la Philadelphia pentru a fonda o tipografie in 1730. Doi ani mai tarziu, a publicat faimoasa sa lucrare “Poor Richard’s Almanach”. In 1727, a creat prima biblioteca publica din colonii şi în 1743, American Philosophical Society care a devenit Universitatea din Pennsylvania. Lucrarea “Scrieri privind electricitatea şi meteorologia” dovedeste că a descoperit înaintea lui Faraday rolul izolatiei în fenomenele electrice. Este inventatorul radiatorului, paratrăznetului si a umbrelei anti-fulger.

A inventat, de asemenea, un instrument muzical, “armonica de sticlă” (“glass-harmonica”).

Unul dintre obiceiurile la moda ale epocii, in randul muzicienilor amatori, era de a canta la “harpe de sticla”. Franklin a fost invitat la unul dintre aceste concerte, dirijat de Richard Puckridge şi a fost uimit de frumusetea eterica a sunetului. Dorind sa lucreze pentru  îmbunătăţirea instrumentului, a creat prima sa “armonica”, folosind pahare de vin, diferite ca inaltime. Le-a inlaturat piciorul si a străpuns partea de jos a acestora, facandu-le cate un  orificiu, apoi le-a insirat, de la cel mai mare la cel mai mic, pe o bara orizontala careia i se imprima o miscare de rotatie cu ajutorul unei pedale. Muzicienii cantau la acest instrument atingand cu mainile umede marginile paharelor.

Armonica de sticla sau harpa de sticlă (glass harp) (denumita, metaforic, musical glasses-sticle muzicale, singing glasses-sticle cantatoare, angelic organ-instrument ingeresc, serafim, verrilon-verrilion sau ghost fiddle-vioara fantoma) evoca în primul rând un instrument cu o sonoritate clara, magica, serafica, poetica, eterica.

De obicei, este un instrument muzical facut din pahare de vin asezate în poziţie verticală. Acestea sunt acordate/reglate prin umplere cu diferite cantităţi de apă pentru a produce note diferite. Se canta prin rularea degetelor – umezite sau frecate cu o pudra – în jurul marginii paharelor, mai rar cu un ciocanel sau cu două baghete.

Mai mult…

1647: Grigore Ureche, cronicar moldovean (n. 1590)

1696: Marie-Chantal de Rabutin, Madame de Sévigné, literată franceză (n. 1626)

“Scrisorile” sale, scrise timp de circa douzeci de ani fiicei sale, constituie un veritabil tablou al societății din acea epocă. Prin intermediul scrisorilor marchizei de Sévigné, te poți cufunda în societatea timpului ei și să ai o imagine mai precisă a curții lui Ludovic al XIV-lea.

Corespondența voluminoasă, care conține peste șapte sute de scrisori trimise fiicei sale, a făcut-o celebră pe marchiza de Sévigné, numită și Madame de Sévigné.

Marie de Rabutin-Chantal, marchiza de Sévigné, născută pe 5 februarie 1626, a fost o literată franceză și o faimoasă scriitoare de epistole, renumită în special pentru corespondența abundentă cu fiica sa. Rămasă orfană la vârsta de șapte ani, viitoarea marchiză a crescut cu bunicii materni la Paris, în Marais, înconjurată de cărți, care cu siguranță au influențat înflorirea darului ei pentru scrisul epistolar. La optsprezece ani, s-a căsătorit cu marchizul Henri de Sévigné. Din această căsătorie s-au născut doi copii, Charles și Françoise-Margueritte de Sévigné, viitoarea Contesa de Grignan.

Când avea doar douăzeci și cinci de ani, soțul ei a murit în timpul unui duel, iar ea s-a trezit văduvă. A creat o relație foarte puternică cu fiica ei, menținând o corespondență regulată (trei sau patru scrisori pe săptămână) timp de aproximativ douăzeci de ani.

Pe 6 februarie 1671, pe atunci în vârstă de patruzeci și cinci de ani, marchiza a început să-i scrie fiicei sale Françoise-Marguerite, contesa de Grignan, care tocmai plecase să se alăture soțului ei în Provence. Aceasta a fost prima scrisoare dintr-o serie foarte lungă.

Scrisorile doamnei de Sévigné, prolifică scriitoare de epistole

Corespondența doamnei de Sévigné cu fiica ei a durat aproape douăzeci și cinci de ani. Marchiza de Sévigné încerca să-și distreze fiica plictisită în Aix-en-Provence în mijlocul societății provensale. În scrisorile sale, celebra scriitoare de epistole îi vorbea despre viața de la Paris și Versailles. De asemenea, își evoca sentimentele și dragostea maternă, alternând, în funcție de zi, bucurie, tristețe, melancolie, exaltare și îngrijorare.

O parte din această lucrare epistolară a fost publicată clandestin în 1725 și conține 28 de scrisori sau fragmente de scrisori.

Nepoata ei a publicat oficial 614 scrisori în 1734. Un an mai târziu, nepoata doamnei de Sévigné a decis să încredințeze alte două publicații unei edituri din Aix-en-Provence. După ce le-a înlăturat pe cele care conțineau informații prea intime sau al căror stil era considerat mediocru, a publicat 772 de scrisori din această corespondență în 1754.

10 octombrie 1646: Nașterea lui Françoise-Marguerite de Sévigné

Pe 10 octombrie 1646 s-a născut Françoise-Marguerite de Sévigné, care va fi departe de mama ei, atât prin caracter, cât și prin distanță. Prin caracter, pentru că se spune că nu avea atuurile marchizei de Sévigné. Prin distanță, pentru că mama ei, o reputată scriitoare de epistole, a luat obiceiul să-i scrie mai multe scrisori pe săptămână, care au ajuns să fie publicate de una dintre fiicele lui Françoise-Marguerite.

23 aprilie 1671: Majordomul Vatel se sinucide

Moartea tragică a lui Vatel, majordom al Marelui Condé, este amintită de două scrisori ale marchizei de Sévigné trimise fiicei sale. La o cină pe care Prințul de Condé o oferă regelui Ludovic al XIV-lea la Château de Chantilly (Oise), peștele nu a fost livrat la timp. Vatel s-a crezut dezonorat și s-a străpunge cu sabia. Doamna de Sévigné relatează că „abia la a 3-a lovitură a căzut mort”.

[Fritz Karl Waterl, cunoscut sub numele de François Vatel, născut la Tournai pe 17 ianuarie 1631 și decedat la Chantilly pe 24 aprilie 1671, de origine belgiană, a fost patiser, administrator și majordom francez, succesiv în slujba lui Nicolas Fouquet, superintendent al Finanțelor și al prințului Ludovic al II-lea de Bourbon-Condé. Un mare organizator de petreceri și festinuri somptuoase la Château de Vaux-le-Vicomte apoi la Château de Chantilly sub domnia lui Ludovic al XIV-lea, este amintit pentru că s-a sinucis în timpul unei recepții în timp ce livrarea capturii de pește a zilei a întârziat.]

17 aprilie 1696: Moartea doamnei de Sévigné la Château de Grignan

Marchiza de Sévigné a murit în timpul unei vizite făcute fiicei sale, la vârsta de 70 de ani. Fiica sa, pe care o adora, era bolnavă de variolă. Mama ei nu putea admite ca legile naturii, conform cărora o mamă moare înaintea fiicei sale, să nu fie respectate: “aceasta este regula și așa este firesc, draga mea, ca eu să plec prima”; și a îngrijit-o până la epuizare. A îngrijit-o cu atâta dăruire, încât, fiica ei s-a vindecat și, până la urmă, regula va fi respectată. Madame de Sévigné a murit şi fiica sa va mai trăi încă nouă ani.

Mai mult…

1896: Traian Demetrescu, poet, prozator și publicist (n. 1866)

1942: Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel (n. 1870)

1945: Ion Pillat, poet și eseist (n. 1891)

1945: Mircea Streinul, scriitor și poet iconarist (n. 1910)

1964: George Vraca, actor român (n. 1896)

1975: Sir Sarvepalli Radhakrishnan, scriitor, filosof și om politic indian (1956) (n. 1888)

Unul dintre cei mai influenţi savanţi din India ai religiei şi filosofiei comparative, Radhakrishnan a construit o punte între Est şi Vest, prin care arată că sistemele filosofice ale fiecărei tradiţii sunt uşor de înţeles în cadrul celorlalte. A scris exegeze referitoare la religia şi literatura filozofica a Indiei pentru vorbitorii de limba engleza. Profesor de filozofie incepand din 1916, este autorul a numeroase studii filozofice.

În perioada 13 mai 1962 – 13 mai 1967, a fost președinte al Indiei. Între anii 1949 și 1952 a lucrat în diplomație, iar în perioada 1952 – 1962 a fost vicepreședinte al statului.

1985: Dumitru Ion Suchianu, eseist și traducător, critic de film (n. 1895)

1990: Paul Gh. Dimo, inginer, specialist în domeniul electricității (n. 1905)

1998: Linda McCartney, fotograf  american in anii ’60, sotia lui Paul McCartney

S-a casatorit cu Paul McCartney in 1969, la Londra si a facut parte, impreuna cu sotul sau, din grupul Wings. A militat multi ani pentru protectia animalelor si a promovat stilul de viata vegetarian.

2005: James Archibald Houston, pictor, scriitor şi regizor american (n. 1921)

James A. Houston s-a nascut in Toronto, Ontario. In 1948, la 27 de ani, s-a imbarcat intr-un avion spre un sat inuit din nordul Quebec-ului, şi a petrecut 14 ani din viaţă, traind şi călătorind în regiunea arctică a Canadei. A lucrat ca administrator civil la Cape Dorset, in partea de vest a Insulei Baffin. Aici a învaţat tehnicile de gravura ale inuiţilor (eschimosi, populatie autohtona din regiunea arctica) a caror arta a facut-o cunoscuta în Statele Unite şi Canada.

In 1962, s-a mutat la New York, unde intalnirea fortuita cu Margaret K. McElderry (directoarea colecţiei de cărţi pentru copii de la casa de editura Harcourt), l-a încurajat să scrie şi să ilustreze prima sa carte pentru copii, Tikta’liktak: O legenda eschimosa (Tikta’liktak: An Eskimo Legend, 1965).

Houston prefera creionul sau cerneala, gravura pe lemn sau tehnica drypoint, cu un instrument asemanator unui creion cu varf de otel. Forta tuselor sale in creion, care este egalata doar de vigoarea povestirilor sale, ofera cartilor ilustrate o calitate vizuala deosebita.

Cartile sale pentru copii se împart în trei categorii. Unele dintre ele, precum Tikta’liktak, Long Claws (1981) si The Falcon Bow (1986) sunt versiuni dezvoltate ale legendelor povestite de inuiţi. Alte cărţi descriu modul in care traiesc tinerii aborigeni de pe coasta de vest, iar a treia categorie sunt cartile a caror actiune se desfasoara in zilele noastre. Houston si-a ilustrat atat propriile sale cărţi, cat şi multe cărţi ale altor autori.

2006: Mihail-Constantin Eremia, profesor universitar la Facultatea de Drept din Universitatea București (n. 1956)

2007: Gil Dobrică, solist vocal (n. 1946)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.