Comemorari 17 decembrie
1987: Marguerite Yourcenar, romancieră și eseistă franceză, prima femeie membră a Academiei Franceze (n. 1903)
Romanul Memoriile lui Hadrian, apărut în 1951, a fost un succes la nivel mondial şi i-a adus recunoașterea definitivă a statutului de scriitor și recunoașterea la nivel internațional. În 1980, a devenit prima femeie aleasă membră a Academiei Franceze.
De origine belgiană, Marguerite Yourcenar, pseudonimul literar al lui Marguerite de Crayencour, s-a născut la Bruxelles, Belgia, fiind educată acasă în Flandra Franceză. Și-a petrecut o mare parte din viața timpurie călătorind împreună cu tatăl ei.
A început să scrie în adolescență și a continuat să o facă după ce moartea tatălui ei a lăsat-o bogată și independentă financiar. A dus o viață nomadă până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, moment în care s-a stabilit definitiv în Statele Unite. A devenit cetățean naturalizat american în 1947. Numele „Yourcenar” este o anagramă imperfectă a numelui ei original, „Crayencour”.
Lucrările literare ale lui Yourcenar se remarcă prin stilul clasic riguros, erudiția și subtilitatea lor psihologică. În cele mai importante cărți ale sale, ea recreează epoci și personaje din trecut, meditând astfel asupra destinului, moralității și puterii umane. Capodopera sa este Memoriile lui Hadrian, 1951, un roman istoric care constituie memoriile fictive ale acestui împărat roman din secolul al II-lea.
Un alt roman istoric este Opera în negru, 1968 (sau Abisul), o biografie imaginară a unui alchimist și cărturar din secolul al XVI-lea. Printre celelalte lucrări ale Yourcenar se numără nuvelele culese în Povestiri orientale, 1938, poemul în proză Focuri, 1936 și nuvela Lovitura de grație, 1939.
Lucrările ei au fost traduse de profesoara de limbă engleză de naționalitate americana Grace Frick, secretara și tovarășa de viață a lui Yourcenar.
Yourcenar a scris numeroase eseuri și a tradus, de asemenea, cântece negro-spirituals (cântece religioase asociate cu creștinii negri din sudul SUA despre care se crede că derivă din combinația imnurilor europene și a elementelor muzicale africane ale sclavilor negri) afro-americane și diverse romane britanice și americane în limba franceză.
Calitatea de membru al Academiei Franceze necesită cetățenie franceză. Cu toate acestea, Yourcenar a devenit cetățean american, așa că președintele Franței i-a acordat o cetățenie specială dublă americano-franceză în 1979, iar ulterior a fost aleasă la Academie în 1980.
O mare iubitoare de călătorii, și-a petrecut ultimii ani din viață în Statele Unite, după ce a călătorit în toată Europa.
O femeie independentă, mai interesată de problemele estetice și de căutarea înțelepciunii decât de angajamentul politic, Marguerite Yourcenar este autoarea unei opere îndrăznețe care s-a impus împotriva curentului literaturii din vremea sa.
1187: Papa Grigore al VIII-lea (n. cca. 1100)
1273: Jalal al-Din Muhammad Rumi, poet, scriitor, mistic persan și islamic, întemeietor al Ordinului Mevlevi (Dervișii mevleviți sau dervișii rotitori) (n. 1207)
Marele mistic persan, fondator al ordinului Dervișilor rotitori, Djalal Al-din Rumi, a fost prezentat de copil poetului Farid ed-Din care, uimit de inteligența sa, a declarat într-o formulă metaforică rămasă celebră: „Ce flacără! Ce foc va aduce în lume!”
Tradiția mai spune că un mistic, care l-a văzut mergând în spatele tatălui său, a spus în același limbaj metaforic: „Iată un ocean care merge în urma unui lac.”
După mai mulți ani de studiu în Alep și Damasc, s-a stabilit în Konya, unde a predat jurisprudența și dreptul canonic în aceeași școală coranică ca și tatăl său.
În 1244, Rumi a făcut o întâlnire decisivă, care îi va bulversa viața: cea cu Shams din Tabriz, un derviș rătăcitor, care a devenit maestrul său spiritual și care l-a luminat asupra noilor sale aspirații înainte de a dispărea brusc. La moartea sa, Rumi a organizat o Sama, un concert însoțit de dansul caracteristic al frăției Mawlawiya, cuvânt care înseamnă „Stăpânul nostru”.
A lăsat mai multe scrieri în proză – „Cele șapte ședințe”, „Cartea din interior” – și poezie – „Ode mistice” și „Mathnawi” sau Masnavî (Distihuri), o vastă teodicee de peste 25 000 de versete, deseori comparată cu „Divina comedie” a lui Dante.
Djalal al-din Rûmi a lăsat o amprentă de neșters asupra gândirii religioase a islamului, iar opera sa este venerată de musulmanii cultivați.
1813: Antoine Augustin Parmentier, farmacist militar si agronom francez
A ajutat la răspândirea culturii cartofului în Franţa, în special prin publicarea unei lucrări privind compoziţia chimică a acestuia. În afara de faptul ca a popularizat aceasta leguma, Parmentier a reformat morăritul şi panificaţia. Este cel care a adoptat vaccinarea împotriva variolei în armata lui Bonaparte. A fost, de asemenea, interesat de farmacie, care era prima sa profesie, igiena, alimentatie şi chiar de artă.
1830: Simón Bolívar, unul dintre conducătorii luptei de eliberare a popoarelor din America Latină de sub dominația spaniolă
1847: Arhiducesa Marie Louise a Austriei, a doua soție a lui Napoleon (n. 1791)
1860: Désirée Clary, regină a Suediei (n. 1777)
1906: Ignác Acsády (Ignác Adler), scriitor, publicist și istoric maghiar de origine evreiască (n. 1845)
1907: Lord Kelvin, fizician britanic (n. 1824)
Sir William Thomson (1824 – 1907), cunoscut sub numele de Lord Kelvin, a fost un fizician britanic, născut în Irlanda.
Una dintre inovaţiile acestui mare specialist in termodinamica, a fost invenţia diviziunii zero absolut, corespunzatoare absentei absolute a căldurii şi absentei absolute a presiunii unui gaz. A transmis numele sau scarii de temperatură, numită absolută sau temperatura “termodinamica”, notata cu “T” si măsurată în grade Kelvin.
1909: Leopold al II-lea al Belgiei (n. 1835)
1912: Spiru Haret, savant și omul politic liberal, vicepreședinte al Academiei Române; a reorganizat pe baze moderne învățământul românesc (n. 1851)
1964: Victor Franz Hess, fizician american de origine austriacă, laureat al Premiului Nobel pentru fizică pe anul 1936 (n. 1883)