17 Februarie

1856: Heinrich Heine, poet, prozator, ultimul reprezentant al romantismului german (n. 1797)

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine) a fost unul dintre cei mai mari poeti germani. Nascut din parinti evrei, s-a convertit la protestantism pentru a urma o cariera la care apoi a renuntat. Consacrarea internationala i-au adus-o poemele de dragoste publicate in volumul “Cartea Cantecelor”. Lucrarea in proza, in 4 volume, “Imagini de calatorie”, va fi imitata de multi autori. Volumul de versuri “Poezii noi” reflecta implicarea sa in problematica sociala. Scrise intr-o perioada dificila din punct de vedere financiar si al sanatatii, versurile din acest volum au o tonalitate sumbra, dar sunt foarte apreciate.

A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.

Multe dintre poeziile sale au fost puse pe muzica de Franz Schubert, Robert Schumann si Johannes Brahms.

1600: Giordano Bruno, filosof, astronom, matematician si ocultist renascentist italian, ars pe rug din ordinul Inchiziției (n. 1548)

A scris peste 20 de lucrări, printre care dialogurile “De l’infinito, universo e mondi” (Despre infinitatea universului și a lumilor, 1584), ”De la causa, principio e uno” (Despre cauză, început și unitate, 1584). Bazandu-se pe lucrarile lui Nicolas Copernic şi Nicolaus Cusanus, el demonstrează, într-un mod filozofic, pertinenta unui univers infinit, populat cu nenumărate lumi identice cu a noastra. Giordano Bruno susține că stelele sunt asemănătoare soarelui, că universul este infinit și conține un număr infinit de lumi populate de ființe inteligente. În “Cena de le Cenere” (“Cina cenușii”, 1585) expune teoriile lui Copernic, totuși într-o formă confuză, iar în lucrarea “Gli eroici furori” (“Pasiunile eroice” 1585) apără iubirea platonică prin care omul se apropie de Dumnezeu.

Teoriile sale au anticipat stiinta moderna. Cele mai importante sunt teoria universului infinit si teoria multiplicitatii lumilor, prin care respingea astronomia traditionala geocentrica si, intuitiv, depasea si teoria heliocentrica a lui Copernic, potrivit careia universul era finit, cu o sfera de stele fixe.

Alungat de Biserică ca “un eretic inveterat” şi predat unui tribunal laic, Giordano Bruno a avut un sfarsit tragic, fiind ars pe rug pentru curajul de a-si sustine pana la capat ideile neortodoxe, intr-o vreme cand Biserica Romano-Catolica si Bisericile Reformate isi impuneau principiile rigide aristotelice si scolastice in batalia pe care o duceau pentru evanghelizarea Europei.

https://www.citate-celebre-cogito.ro/9-februarie-3/

https://www.citate-celebre-cogito.ro/9-ianuarie-4/

1673: Molière (Jean Baptiste Poquelin), dramaturg francez (n. 1622)

https://www.citate-celebre-cogito.ro/15-ianuarie/

1788: Maurice Quentin de la Tour, pictor francez (n. 1704)

1827: Johann Heinrich Pestalozzi, pedagog elvețian ce a înnoit viziunea asupra metodelor de predare în învățământul primar, promotor al învățământului în mediul rural (n. 1746)

1923: Teodor T. Burada, folclorist, etnograf și muzicolog, descoperitorul bocetului popular (n. 1839)

1934: Albert I al Belgiei (n. 1875)

Născut în 1875 la Bruxelles, fiul contelui de Flandra, a primit educaţie in particular înainte de a se inscrie la şcoala militară. În 1900 s-a căsătorit cu Elisabeta de Bavaria. A devenit rege al Belgiei în 1909, după moartea unchiului său, Leopold al II-lea care a murit fără a lăsa urmasi. Primii ani ai domniei sale au fost tulburati de conflicte sociale semnificative şi de problema flamandă.

A reuşit totuşi să fie acceptat de către poporul belgian datorita temperamentului său moderat, respectului pentru Constituţie şi implicarea sa energica în Primul Război Mondial. Într-adevăr, în 1914, nereusind pe cale diplomatica sa evite ocuparea ţării sale de către trupele împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei, în ciuda statutului de neutralitate al Belgiei, Albert I a preluat comanda forţelor armate belgiene şi a luptat timp de patru ani cu armata germană.

Atitudinea lui curajoasă şi altruistă i-a adus supranumele de “Regele-Cavaler”. După război, devenit foarte popular, a început reconstrucţia Belgiei si şi-a folosit prestigiul pentru a diminua conflictele sociale, economice şi politice. Partizan al democraţiei, Albert I si-a oferit sprijinul faţă de proiectul de lege de instituire a votului universal (decembrie 1918).

Alpinist pasionat, a murit accidental în 1934, în timpul unei escaladări în Marche-les-Dames, stânci perpendiculare care se intind de-a lungul fluviului Namur-Meuse. A fost succedat de fiul său cel mare, Leopold al III-lea.

1947: Elena Văcărescu, scriitoare franceză de origine română (n. 1866)

1954: Mihail Manicatide, medic pediatru. Cercetări în domeniul meningitei cerebrospinale la copii, a seroterapiei tusei convulsive (n. 1867)

1958: Petr Bezruč, poet ceh (n. 1867)

1967: Ciro Alegría, scriitor peruvian (n. 1909)

1969: Éric Goldberg, pictor portretist si peisagist german

1970: Alfred Newman, compozitor american de muzică de film (n. 1901)

1970: Samuel Agnon, scriitor evreu (n. 1888)

1971: Miron Radu Paraschivescu, poet, publicist și traducător român (n. 1911)

1972: Ion Petrovici, filosof și memorialist (n. 1882)

1972: Rudolf Schweitzer-Cumpăna, pictor și grafician (n. 1886)

1996: Hervé Bazin, poet, romancier, eseist, președinte al Academiei Goncourt (1973 – 1996) (n. 1911)

https://www.citate-celebre-cogito.ro/17-aprilie/

1996: Alexandru Roșca, psiholog, membru al Academiei Române (n. 1906)

2001: Richard Wurmbrand, misionar creștin, autor a peste 18 cărți tipărite în peste 70 de limbi, deținut politic în regimul comunist (n. 1909)

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.