Aniversari 17 februarie
1653: Arcangelo Corelli, compozitor, violonist, pedagog și dirijor italian, reprezentant al barocului târziu. (d. 1713)
Arcangelo Corelli, 17 febr. 1653 – 8 ian. 1713, născut la Fusignano, lângă Imola, Statul Papal, Italia, violonist și compozitor italian, aparțințnd stilului baroc, cunoscut în principal pentru influența sa asupra dezvoltării stilului viorii, pentru sonatele sale și cele 12 Concerti Grossi, care au stabilit concerto grosso ca mijloc popular de compoziție.
Mama lui Corelli, Santa Raffini, după ce a rămas văduvă cu cinci săptămâni înainte de nașterea lui, l-a numit după tatăl său decedat, Arcangelo. Nu există detalii documentate despre primii săi ani de studiu. Se crede că primul său profesor a fost preotul din San Savino, un sat de la periferia orașului Fusignano.
Mai târziu, a mers la Faenza și Lugo, unde a primit primele sale elemente de teorie muzicală. Între 1666 și 1667 a studiat cu Giovanni Benvenuti, violonist al capelei San Petronio din Bologna. Benvenuti l-a învățat primele principii ale viorii, iar un alt violonist, Leonardo Brugnoli, i-a continuat educația. În 1670, Corelli a fost inițiat în Academia Filarmonică din Bologna.
După o ședere de patru ani la Bologna, Corelli a plecat la Roma. În primii cinci ani lipsesc dovezi de încredere cu privire la activitățile sale, dar este probabil să fi cântat la vioară la Teatrul Tordinona. De asemenea, este posibil ca în 1677 să fi făcut o călătorie în Germania, revenind la Roma în 1680. Pe 3 iunie 1677, a trimis prima sa compoziție, Sonata pentru vioară și lăută, contelui Fabrizio Laderchi de Faenza.
Până pe 3 februarie 1675, era deja al treilea violonist în orchestra capelei San Luigi dei Francesi, Roma, iar în anul următor era violonist secund. În 1681, au fost publicate cele 12 sonate trio pentru două viori și violoncel, cu orgă Basso Continuo, Opus 1, dedicate Reginei Cristina a Suediei, care avea reședința la Roma.
În anul următor a preluat postul de prim-violonist în orchestra San Luigi dei Francesi, funcție pe care a deținut-o până în 1685, an în care au fost publicate cele 12 sonate trio de cameră pentru două viori, vioară și violoncel sau clavecin, Opus 2.
Din septembrie 1687 până în noiembrie 1690, Corelli a fost director muzical la Palazzo Pamphili, unde a cântat și a condus evenimente muzicale importante.
Corelli a fost deosebit de înzestrat ca dirijor și poate fi considerat unul dintre pionierii direcției orchestrale moderne. A fost chemat frecvent să organizeze și să conducă spectacole muzicale speciale. Poate cel mai remarcabil dintre acestea a fost cel sponsorizat de regina Christina pentru ambasadorul britanic, care fusese trimis la Roma de regele Iacob al II-lea al Angliei pentru a participa la încoronarea Papei Inocențiu al XII-lea. Pentru acest divertisment, Corelli a dirijat o orchestră cu 150 de instrumente cu coarde.
În 1689 a regizat spectacolul oratoriului Santa Beatrice d’Este de Giovanni Lulier, numit del violino, de asemenea, cu un număr mare de instrumentiști (39 de viori, 10 viole, 17 violoncel și instrumente suplimentare pentru a face un total de peste 80 de muzicieni). În același an, a intrat în serviciul cardinalului Pietro Ottoboni, în care și-a petrecut restul vieții.
În 1689 au fost publicate cele 12 sonate trio bisericești pentru două viori și cobză, cu orgă Basso Continuo, Opus 3, dedicate lui Francesco al II-lea, duce de Modena (a fost contele Modenesi, 1689–90); iar în 1694 au apărut și cele 12 Sonate trio de cameră pentru două viori și vioară sau clavecin, Opus 4, destinate academiei cardinalului Ottoboni.
Probabil Corelli a predat și la Institutul German din Roma și sigur că în 1700 a ocupat postul de prim-violonist și dirijor pentru concertele de la Palazzo della Cancelleria. Tot în 1700 au fost publicate cele 12 sonate ale sale pentru vioară și contrabas sau clavecin, Opus 5, dedicat Sofiei Charlotte de Brandenburg.
În 1702, Corelli a mers la Napoli, unde probabil a cântat în prezența regelui și a interpretat o compoziție a compozitorului italian Alessandro Scarlatti. Nu există documentație exactă pentru acest eveniment; cu toate acestea, se știe că l-a cunoscut pe George Frideric Handel, care a fost la Roma între 1707 și 1708. În 1706, împreună cu compozitorul italian Bernardo Pasquini și Scarlatti, a fost primit la Academia Arcadia și a condus un concert cu această ocazie.
Corelli nu a trăit până să vadă publicarea lucrării Opus 6, format din 12 concerti grossi, care a fost publicat la Amsterdam în anul următor morții sale.
Concerti Grossi, opus 6
1591: Jose de Ribera, pictor și gravor spaniol (d. 1652)
1740: Horace Bénédict de Saussure, naturalist si geolog elvetian
Acest aristocrat din Geneva este considerat fondatorul alpinismului. Interesul său pentru botanică l-a condus, în mod firesc, sa mearga in excursii in Alpi şi, incepand din 1773, a studiat această regiune, propunandu-si sa calculeze altitudinea masivului Mont Blanc. Mai mult, a promis si o recompensa substantiala primei persoane care va gasi o modalitate de a ajunge pe piscul acestuia. Va participa el insusi la mai multe tentative de escaladare si pe 3 august 1787, insotit de valetul sau si de 18 calauze va ajunge pe piscul masivului Mont Blanc pentru a-i calcula altitudinea.
1766: Robert Thomas Malthus, economist britanic (d. 1834)
1781: René Laennec, inventatorul stetoscopului
1803: Edgar Quinet, istoric, scriitor, filozof și filoromân francez (m.1875)
1820: Henry Vieuxtemps, compozitor și violonist belgian (d. 1881)
1845: Infanta Antónia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a a Portugaliei și mama regelui Ferdinand al României (d. 1913)
1836: Iosif Goldiș, episcop român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1902)
1874: Thomas J. Watson, Sr. primul președinte al IBM (International Business Machines) (d. 1956)
1876: Iosif Popovici, lingvist, specialist în slavistică, în fonetică și dialectologie (d. 1928)
1877: André Maginot, politician francez (d. 1932)
1881: Ion Manolescu, actor român (d. 1959)
1888: Otto Stern, fizician germano-american, laureat al Premiului (d. 1969)
1916: Raf Vallone, actor italian (d. 2002)
1917: Ioana Radu, cântăreață româncă (romanțe și muzică populară) (d. 1990)
1925: Angel Grigoriu, textier român (d. 2001)
1929: Nicolae Dan Cristescu, matematician român, membru al Academiei Române
1930: Valy Niculescu, soprană română
1932: Doru Popovici, compozitor și muzicolog român
1934: Alan Bates, actor
1935: Ioan Ladea, scriitor român (d. 2001)
1939: Constantin Dicu, regizor român de film TV
1941: Mihai Ursachi, scriitor român (d. 2004)
1942: Ilie Cioartă, pictor român
1944: Robert Dessaix, romancier, eseist și jurnalist australian
1950: Octavian Doclin, poet român
1951: Ion Lilă, scriitor român
1951: Octavian Belu, antrenor de gimnastică artistică, sub a cărui conducere, gimnastica feminină românească a obținut succese strălucite la campionatele europene, mondiale și la Olimpiade
1952: Stelian Tănase, jurnalist și scriitor român
1954: Rene Russo, actriță de film
1957: Loreena McKennitt, cantautoare, harpista, acordeonista şi pianista canadiana
S-a născut în Morden, lângă Winnipeg, Manitoba, Canada. Inițial, dorea să devină medic-veterinar, dar pasiunea pentru muzică a îndreptat-o spre o asemenea carieră. În 1981 se mută în Stratford, Ontario, unde locuiește și în prezent. Începe să înregistreze propria muzică în 1985, creând Elemental. Calitatea compoziţiilor sale şi interpretarea i-au adus faima internationala. Isi găseşte sursa de inspiraţie pentru muzica sa în legendele celtice.
1972: Billie Joe Armstrong, solist Green Day
1981: Paris Hilton, actriță si cantareata americană, mostenitoarea imperiului hotelier Hilton
1983: Kevin Rudolf, cântăreț american