Aniversari 17 iulie
1894: Georges Henri Lemaître, fizician belgian (d. 1966)
Georges Lemaître, 17 iul. 1894 – 20 iun. 1966, preot catolic belgian, fizician, astronom, cosmolog și profesor de fizică la Universitatea Catolică din Louvain.
Georges Lemaître s-a născut în Charleroi, Belgia, fiind cel mai mare dintr-o familie de patru copii. Părinții săi, Joseph Lemaître, un țesător industrial prosper și mama sa Marguerite, născută Lannoy, i-au oferit o afecțiune nemărginită fiului lor Georges.
După o educație clasică la o școală secundară iezuită, intrând în 1904 la Colegiul Iezuit din Charleroi (Colegiul Sacré-Coeur), în Belgia, și după un an pregătitor la matematică la Collège Saint-Michel d’Etterbeek, a fost admis la Școala de Mine a Universității Catolice din Louvain în 1911. Astfel, Lemaître a început să studieze ingineria civilă la Universitatea Catolică din Louvain la vârsta de 17 ani. A urmat cursuri de analiză cu Charles de La Vallée Poussin și mecanică cu Ernest Pasquier, care l-a introdus în problemele cosmologiei.
În 1914, și-a întrerupt studiile pentru a servi ca ofițer de artilerie în armata belgiană pe durata Primului Război Mondial, alăturându-se corpului 5 de voluntari și a luat parte la Bătălia de la Yser. La sfârșitul ostilităților, după patru ani de război, decorat cu Crucea de Război belgiană cu palmieri, a părăsit armata ca subofițer și și-a reluat cursurile de matematică și fizică la Universitatea Catolică din Louvain în 1919.
După război, a studiat fizica și matematica și a început să se pregătească pentru preoția eparhială, nu pentru iezuiți.
În același an, a obținut diploma de bacalaureat în filosofie tomistă (curent religios-filosofic care îsi are esența în ideile și lucrările teologului dominican Toma de Aquino) și și-a început doctoratul cu La Vallée Poussin. A început o primă teză despre funcția zeta Riemann, pe care nu a reușit să o încheie. Apoi a schimbat subiectul și și-a susținut teza în 1920.
Și-a obținut doctoratul în 1920 cu o teză intitulată L’Approximation des fonctions de plusieurs variables réelles (Aproximarea funcțiilor de mai multe variabile reale), scrisă sub conducerea lui Charles de la Vallée-Poussin.
Pentru a obține o bursă de călătorie, în 1922 a scris o disertație despre Fizica lui Einstein, care i-a permis să câștige bursa. A scris primul său articol științific în august 1923. A fost admis în același an la Universitatea Cambridge ca student-cercetător.
A fost hirotonit preot pe 22 septembrie 1923 de către cardinalul Désiré-Joseph Mercier.
În 1923, a devenit cercetător asociat în astronomie la Universitatea Cambridge, petrecând un an la St Edmund’s House (acum St Edmund’s College, Universitatea Cambridge).
A lucrat cu Arthur Eddington, care l-a introdus în cosmologia modernă, astronomia stelară și analiza numerică.
Anul următor l-a petrecut la Harvard College Observatory din Cambridge, Massachusetts, alături de Harlow Shapley, care tocmai devenise renumit pentru activitatea sa în domeniul nebuloaselor, și la Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde s-a înscris pentru programul de doctorat în științe.
A studiat la laboratorul de fizică solară al Universității din Cambridge (1923–24) și apoi la Massachusetts Institute of Technology, Cambridge (1925–27), unde a făcut cunoștință cu descoperirile astronomilor americani Edwin P. Hubble și Harlow Shapley despre universul în expansiune.
În 1927, anul în care a devenit profesor de astrofizică la Universitatea Catolică din Leuven (Louvain), a propus teoria Big-Bang-ului, care explica recesiunea galaxiilor în cadrul teoriei relativității generale a lui Albert Einstein.
Astfel, în 1927 lucrarea care îi va aduce faimă internațională a fost publicată în Annales de la Société Scientifique de Bruxelles (Analele Societății Științifice din Bruxelles) sub titlul “Un Univers homogène de masse constante et de rayon croissant rendant compte de la vitesse radiale des nébuleuses extragalactiques” („Un Univers omogen de masă constantă și rază în creștere care reprezintă viteza radială a nebuloaselor extragalactice”). În această lucrare, el a prezentat noua sa idee că Universul se extinde, idee derivată din Relativitatea generală.
Deși modelele în expansiune ale universului fuseseră luate în considerare mai devreme, în special de astronomul olandez Willem de Sitter, teoria lui Lemaître, modificată de către George Gamow, a devenit principala teorie a cosmologiei privind originea universului.
În 1927, a devenit profesor de astrofizică la Universitatea din Londra și a propus modelul Big-Bang al formării universului.
Lemaître a făcut și cercetări asupra razelor cosmice și asupra problemei celor trei corpuri, care se referă la descrierea matematică a mișcării a trei corpuri care se atrag reciproc în spațiu. Lucrările sale includ Discuție despre evoluția universului, 1933; Ipoteza atomului primitiv: un eseu despre cosmogonie, 1946.
Dintre realizările lui Georges Lemaître:
A formulat teoria modernă a Big-Bang-ului, care susține că universul a început într-o explozie cataclismică a unui mic „super-atom” primordial.
Lemaître a fost primul care a teoretizat faptul că recesiunea galaxiilor din apropiere poate fi explicată printr-o teorie a unui univers în expansiune, care a fost confirmat observațional la scurt timp după aceea de Edwin Hubble.
Lemaître a fost primul care a obținut mai întâi „Legea lui Hubble”, care este acum cunoscută sub numele de Legea Hubble – Lemaître (denumită astfel de către IAU (Uniunea Astronomică Internațională)), și a făcut prima estimare a ceea ce se numește acum constanta Hubble, pe care a publicat-o în 1927, cu doi ani înaintea articolului lui Hubble.
Lemaître a propus și ceea ce ulterior a devenit cunoscută sub denumirea de „teoria Big Bang” a originii universului, numind-o inițial „ipoteza atomului primordial” și ulterior, „începutul lumii”.
1698: Pierre Louis Maupertuis, matematician francez (d. 1759)
1714: Alexander Gottlieb Baumgarten, filozof german (d. 1762)
1797: Hippolyte Delaroche, pictor francez (d. 1856)
1803: Iosif Romanov, librar, editor, tipograf din București
1810: August Treboniu Laurian, om de cultură marcant al secolului al XIX-lea, istoric și om politic român (d. 1881)
1831: Împăratul Xianfeng al Chinei (d. 1861)
1840: Franz Hübner, misionar german (d. 1877)
1862: Oscar Levertin, scriitor suedez (d. 1906)
1867: Dimitrie Gerota, medic român (d. 1939)
1867: Ludovic Mrazek, geolog român de etnie cehă, membru al Academiei Române (d. 1944)
1888: Șemuel Iosef Agnon, scriitor israelian, laureat al Premiului Nobel (d. 1970)
1899: James Cagney, actor american (d. 1986)
1920: Juan Antonio Samaranch, președinte al Comitetului Olimpic Internațional (d. 2010)
1927: Sorin Comoroșan, biochimist și fizician român, membru de onoare al Academiei Române
1935: Donald Sutherland, actor canadian
1945: Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei
1947: Camilla, Ducesă de Cornwall
1947: Wolfgang Flür, muzician german
1948: Dan Drosu Șaguna, jurist român
1949: Terence Michael Joseph “Geezer” Butler, basist britanic
1949: Ion Hadârcă poet, om politic din Republica Moldova
1949: Geezer Butler, muzician și compozitor englez (Black Sabbath, GZR, și Heaven & Hell)
1950: Damon Harris, cântăreț american (The Temptations) (d. 2013)
1952: David Hasselhoff, actor și cântăreț american
1954: J. Michael Straczynski, autor, scenarist, producător de televiziune american
1954: Angela Merkel, politician german, cancelar al Germaniei
1963: Letsie al III-lea al Lesotho, actualul monarh al Lesotho
1966: Alexandru Gafton, lingvist și filolog român
1967: Oana Ioachim, actriță română de teatru și film (d. 2015)
1975: Darude, DJ finlandez
1982: Mihai Pătrașcu, informatician român (d. 2012)