17 Octombrie

1915: Arthur Miller, dramaturg și eseist american (d. 2005)

Arthur Miller, pe numele întreg Arthur Asher Miller, 17 oct. 1915 – 10 febr. 2005, dramaturg și eseist american, care a îmbinat conștientizarea socială cu preocuparea pentru viața interioară a personajelor sale. Este cunoscut mai ales pentru piesa Moartea unui comis-voiajor, 1949.

Arthur Miller s-a născut într-o familie de imigranți evrei polonezi, de clasă mijlocie, din Brooklyn, New York, Statele Unite. Tatăl său, Isadore Miller, avea o mică afacere în confecții pentru femei și 400 de angajați. A devenit un om bogat și respectat în comunitate. Mama sa, Augusta Barnett (1891-1961), era învățătoare. Arthur era al doilea copil al familiei. Avea un frate Kermit, pe care îl admira mult, și o soră mai mică, Joan. Familia a trăit în apropiere de Central Park, Manhattan, până în 1929, deținea o casă de vară în Far Rockaway, Queens, și avea un șofer particular.

Arthur Miller a fost educat la școala publică nr. 24 din Harlem, din 1920 până în 1928.

În urma crahului bursier de pe Wall Street din 1929, tatăl său a fost ruinat de Marea Depresiune și a pierdut aproape totul, iar familia s-a mutat la Gravesend, Brooklyn. Arthur era adolescent pe atunci, avea 14 ani și livra pâine în fiecare dimineață, înainte de școală, pentru a-și ajuta familia. Scrierile sale au fost puternic influențate de acest eveniment. Miller a fost modelat de Marea Depresiune, care l-a ruinat financiar pe tatăl său, un mic producător, și i-a demonstrat tânărului Miller nesiguranța existenței moderne.

La liceul Lincoln din Brooklyn, Miller a fost un elev mediocru, dar un atlet recunoscut. De obicei făcea impresia unui non-intelectual. A absolvit liceul Abraham Lincoln în 1932.

Refuzat la Universitatea din Michigan și la Universitatea Cornell, a început să lucreze într-un depozit de piese auto, unde s-a confruntat cu antisemitismul, fapt care i-a influențat și operele.

În acest moment, a citit lucrările lui Charles Dickens și Feodor Dostoievski. Și-a economisit o mare parte din salariu pentru a putea, în 1934, să aplice din nou la Universitatea din Michigan, unde a fost primit de această dată. Cu banii economisiți și cu cei câștigați ca redactor a urmat cursurile Universității din Michigan (B.A., 1938), unde a început să scrie piese de teatru.

Pe 1 mai 1935, Miller s-a alăturat Ligii scriitorilor americani (1935–1943), membrii acesteia fiind în mare parte membri ai Partidului Comunist American.

La Universitatea din Michigan, Miller a studiat jurnalismul și teatrul, cu un interes deosebit pentru teatrul grecesc antic și pentru operele lui Henrik Ibsen și Feodor Dostoievski. În vacanța de primăvară din 1936, a scris pentru premiul Avery Hopwood (pe care l-a câștigat) prima sa piesă adevărată, Onoare în zori, despre o grevă și incapacitatea eroului de a se exprima.

În 1938, Miller a absolvit limba engleză. Pe lângă elementele de bază de care a avut nevoie pentru a deveni dramaturgul pe care îl știm, Miller rămăsese, din perioada studiilor, cu o rană în urma unei accidentări în urma unei partide de fotbal american, ceea ce va face să fie scutit de serviciul militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1940, s-a căsătorit cu Mary Slattery (1915-2008) și a divorțat în 1956.

Primul său succes public a fost cu Focus (1945; film, în 1962, pentru televiziune), un roman despre antisemitism care denunță intoleranța rasială. Toți fiii mei (1947; film, în 1948), o dramă despre un producător de materiale de război defectuoase, în care sunt ilustrate drame de conștiință și reflectă puternic influența lui Henrik Ibsen. Acesta a fost primul său roman important. Pentru acest roman, Miller a obținut un Premiu Tony și a fost prima sa colaborare majoră cu regizorul și producătorul de teatru și film Elia Kazan, care, de asemenea a obținut un Premiu Tony, echivalentul Oscarului pentru artă dramatică.

Următoarea piesă a lui Miller, capodopera dramatică Moartea unui comis-voiajor, Premiul Pulitzer, a devenit una dintre cele mai faimoase piese americane din acea perioadă. Este tragedia lui Willy Loman, un om distrus de falsele valori care sunt în mare parte valorile societății din care face parte. Pentru Miller, era important să plaseze „omul obișnuit” în centrul unei tragedii. Așa cum a scris în 1949:

“Calitatea acestor piese [adică, tragedii] care ne zguduie… derivă din teama de a fi dezrădăcinați, dezastrul inerent de a fi smulși din imaginea noastră aleasă despre ce și cine suntem în această lume. Astăzi, printre noi, această frică este la fel de puternică și poate mai puternică decât a fost vreodată. De fapt, omul obișnuit este cel care cunoaște cel mai bine această frică.”

Miller a explorat ideile care stau la baza piesei de teatru Moartea unui comis-voiajor încă din adolescență, când a scris o poveste despre un vânzător evreu; s-a inspirat și din amintirile unui unchi de-al său. Piesa a fost scrisă în 1948 și a avut premiera la New York, în regia lui Elia Kazan, în februarie 1949. Această piesă a obținut un Premiu Tony pentru cea mai bună piesă și un Premiu Pulitzer pentru dramă, în timp ce Miller și Kazan au câștigat fiecare un alt Premiu Tony individual, ca autor și respectiv, regizor. Piesa a fost adaptată ulterior pentru marele ecran (1951 și mai multe versiuni destinate televiziunii) și a fost reluată de mai multe ori pe Broadway.

Moartea unui comis-voiajor a câștigat Premiul Pulitzer (categoria dramă), șase premii Tony și premiul New York Drama Critics Circle Award. Aceasta este prima piesă care le-a a câștigat pe toate trei. Următoarea sa piesă, Vrăjitoarele din Salem, a fost interpretată pentru prima dată pe Broadway pe 22 ianuarie 1953.

În iunie 1956, după perioada McCarthyististă, a fost chemat să se explice în fața Comitetului Camerei pentru Activități Neamericane, un comitet de anchetă al Camerei Reprezentanților a SUA. Elia Kazan a declarat că într-adevăr Miller a participat la ședințele Partidului Comunist American. Miller a recunoscut că a mers la niște întâlniri, dar a negat că este comunist. A participat la patru sau cinci întâlniri ale scriitorilor organizate de Partidul Comunist în 1947. De asemenea, și-a acordat sprijinul pentru o conferință pentru pace la Waldorf-Astoria din New York și a semnat numeroase apeluri și petiții. Cu toate acestea, a refuzat să numească alte persoane asociate cu grupuri de stânga sau presupuse comuniste.

[McCarthyism, nume dat perioadei de timp din istoria americană în care senatorul american Joseph McCarthy din Wisconsin a produs o serie de investigații și audieri în perioada anilor 1950, într-un efort de a dezvălui presupusa infiltrare comunistă în diferite zone ale guvernului SUA. De atunci, McCarthyism-ul a devenit un termen pentru defăimarea caracterului sau a reputației prin intermediul unor acuzații arbitrare larg mediatizate, în special pe baza unor acuzații nefondate.]

Pe 31 mai 1957, Miller a fost găsit vinovat de sfidarea Comitetului pentru că a refuzat să dezvăluie numele persoanelor pe care le văzuse cu 10 ani mai devreme la o pretinsă întâlnire a scriitorilor comuniști, membri ai unui cerc literar suspectat de apartenență comunistă. Condamnarea sa a fost anulată pe 8 august 1958 de Curtea de Apel SUA.

Miller excela în studiul social, pe care l-a completat cu cel psihologic în multe alte piese: Vrăjitoarele din Salem, 1953, Vedere de pe pod, 1955, După cădere, 1964, Ultimul yankeu, 1992, Bluesul reînvierii, 2002.

Pentru piesa Vrăjitoarele din Salem, 1953, în care atacă McCarthyism-ul, Miller a ilustrat procesele unor femei, acuzate de vrăjitorie, din Salem, Massachusetts, în 1692–1693. Aceste femei au suferit o serie de persecuții pe care Miller le-a considerat un ecou al McCarthyism-ului din vremea sa, când investigațiile despre presupuse activități subversive erau larg răspândite. Deși nu este la fel de popular ca Moartea unui comis-voiajor, a câștigat un Premiu Tony pentru cea mai bună piesă. De asemenea, a fost adaptată de mai multe ori pentru film și televiziune.

Amintirea a două dimineţi de luni și alte piese scurte, Vedere de pe pod, despre un docher italo-american a cărui pasiune pentru nepoata sa îl distruge, au fost puse în scenă în 1955. Un an mai târziu, a fost reprezentată piesa Vedere de pe pod într-o formă revizuită și mai lungă.

În piesa După cădere, Miller este preocupat de eșecul relațiilor interumane și de consecințele sale, mari și mici, prin intermediul McCarthyismului și al Holocaustului; a fost reprezentată în ianuarie 1964 și a fost înțeleasă ca fiind în mare parte autobiografică, în ciuda negărilor lui Miller.

Piesa Incident la Vichy, care începe cu o scurtă desfășurare a evenimentelor de la sfârșitul anului 1964, are loc în Vichy, Franța, și examinează identitatea evreiască. Prețul, 1968, este o piesă de teatru în care Miller a continuat explorarea temele vinovăției și responsabilității față de sine și față de ceilalți, examinând relația tensionată dintre doi frați. A regizat producția londoneză a piesei în 1969.

Miller a mai scris nuvele, eseuri și scenariul filmului Inadaptații (The Misfits), 1961, în care a jucat a doua sa soție, Marylin Monroe (scenariul fiind scris special pentru ea).

Misfits, lansat în 1961, a fost regizat de John Huston și a mai jucat, de asemenea, Clark Gable; filmările sale au servit ca bază pentru piesa finală a lui Miller, Finishing the Picture (2004).

Nu mai am nevoie de tine este o colecție de nuvele, apărută în 1967, iar în 1977 a publicat și o colecție de eseuri. Autobiografia sa, Timebends, a fost publicată în 1987.

În 2001, Miller a primit premiul Praemium Imperiale al Asociației de Artă Japoneză pentru teatru / film.

Mai mult…

1666: Johann Wilhelm al III-lea, Duce de Saxa-Eisenach (d. 1729)

1696: August al III-lea al Poloniei (d. 1763)

1813: Georg Büchner, scriitor german (d. 1837)

1819: Frederic Wilhelm, Mare Duce de Mecklenburg (d. 1904)

1853: Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României (d. 1920)

1873: Gheorghe Țițeica, matematician român (d. 1939)

1904: Dinu Bădescu, tenor român (d. 1980)

1905: Alexandru Dima, critic și istoric literar român (d. 1979)

1912: Papa Ioan Paul I (d. 1978)

1918: Rita Hayworth, actriță americană (d. 1987)

1920: Montgomery Clift, actor american de film (d. 1966)

1931: José Alencar, politician brazilian (d. 2011)

1942: Dumitru Puzdrea, politician român

1946: Adam Michnik, scriitor polonez

1946: Drusilla Modjeska, scriitor australian

1966: Donatus, Landgraf de Hesse

1972: Eminem (n. Marshall Bruce Mathers III), rapper, artist, cantautor și actor american