Aniversari

18 aprilie

1480: Lucrezia Borgia, aristocrata italiana, fiica papei Alexandru al VI-lea, protectoare a artelor şi literelor, cunoscuta pentru faptul ca a marcat epoca in care a trait (d. 1519)

A fost fiica nelegitimă a lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentista, care a devenit mai târziu Papa Alexandru al VI-lea şi al Vannozzei dei Cattanei. Fratii sai au fost Cesare Borgia, Juan Borgia şi Gioffre Borgia.

Familia Lucretiei a ajuns, mai tarziu, sa reprezinte modelul si simbolul actiunilor politice dure, de sorginte machiavelica si coruptia sexuala, pretinzandu-se ca acestea ar fi  caracteristice papalitatii renascentiste. Lucrezia a fost descrisă ca o femeie fatală, rol în care a apărut în numeroase lucrări de artă, romane și filme.

De fapt, se cunosc foarte putine lucruri despre Lucretia ca personaj istoric şi gradul ei de complicitate în maşinaţiunile politice ale tatălui si ale fraţilor sai, este neclar. Ei i-au aranjat cu siguranţă mai multe căsătorii cu oameni importanti si puternici pentru a-si realiza propriile ambiţii politice. Lucrezia a fost căsătorită cu Giovanni Sforza (Lord de Pesaro), Alfonso de Aragon (Duce de Bisceglie) şi Alfonso d’Este (Duce de Ferrara). Tradiţia spune că Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui şi că Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică.

 Cesare Borgia

Cele trei casatorii ale Lucreziei:

1493: prima căsătorie, cu Giovanni Sforza, a fost anulata în 1497 de către tatăl său, Papa, din motive diplomatice: era necesara schimbarea de alianţă. Oficial, anularea s-a datorat faptului ca uniunea nu a fost consumata. Sforza, iritat, va fi primul care va răspândi zvonul raporturilor incestuoase dintre Lucrezia Borgia, tatal si fratele acesteia.

1498: a doua căsătorie, cu Alfonso de Aragon, care a fost asasinat in 1500 de către fratele vitreg al Lucreziei, Cesare Borgia, deoarece cuplul, avand un copil, anularea casatoriei pentru acelasi motiv nu era posibila.

1501: a treia căsătorie, cu Alfonso I d’Este, viitorul duce de Ferrara (in 1505).

Aceasta patriciana era renumita atat pentru frumusetea sa, cat si pentru moravurile libertine. Folosita ca instrument politic de tatăl şi de fratele său, Cesare, nu va trai viata linistita la care aspira, decat dupa cea de-a treia casatorie. Reputaţia Lucretiei Borgia a avut de suferit datorita actiunilor rudelor sale, dar istoricii sunt acum de acord in a o considera nevinovata de numeroasele crime şi greşeli care i-au fost atribuite.

A fost, mai degraba, un instrument al proiectelor lor ambitioase decat, asa cum s-a sugerat, un participant activ la multele crime comise de acestia. Cele trei casatorii ale sale, cu reprezentanti ai unor importante familii, au contribuit la cresterea puterii politice si teritoriale a familiei Borgia.

Frank Cadogan Cowper, Lucrezia Borgia domneste la Vatican in absenţa Papei Alexandru al VI-lea

La cea de-a treia casatorie, cu Alfonso I d’Este, duce de Ferrara, Lucretia s-a dovedit a fi o ducesă respectabila, imbunatatindu-si efectiv reputaţia anterioara şi supravieţuind căderii familiei Borgia, după moartea tatălui sau incetand sa mai joace un rol politic important si dedicandu-se religiei. Lucretia Borgia a murit în Ferrara, pe 24 iunie 1519, la 39 de ani, din cauza unei complicaţii la naştere in urma careia s-a declansat septicemia.

  Pinturicchio, Lucrezia Borgia, 1492-1494

Lucretia a fost mama a şapte sau opt copii cunoscuţi, intrucat se pare ca a avut mai multi copii care nu au supravietuit. Se afirma ca Lucretia ar fi strămoaşa mai multor oameni notabili, inclusiv a generalului PGT Beauregard, cunoscut din Razboiul Civil American, si ca ar fi inrudita colateral cu cele mai multe dintre familiile regale ale Europei moderne, inclusiv cu cea a Regatului Unit.

Mai multe zvonuri au persistat de-a lungul anilor, în primul rând speculatii cu privire la latura extravaganta atribuita familiei Borgia. Multe dintre aceste acuzaţii de incest, otrăvire şi crima se referă la Lucretia, dar acestea nu au nici o bază istorică, fiind considerate zvonuri provenite din afirmaţiile făcute de rivalii acestei familii. De pilda, se zvonea că Lucretia era în posesia unui inel gol care era folosit frecvent pentru a pune otravă in băuturi.

 John Collier, Un pahar de vin cu Cesare Borgia

In Ferrara, Lucrezia a devenit protectoarea artelor şi era celebrată de către poetii Ludovico Ariosto (autorul poemului eroic “Orlando furioso”, 1516) şi Pietro Bembo.

Celebrul Cavaler Bayard (Pierre Terrail, senior de Bayard, supranumit Cavalerul Bayard, soldat francez considerat “cavalerul fără teamă şi fara de reproş” – “Le Chevalier sans peur et sans reproche” – vestit pentru veselia si bunatatea sa, “Le Bon Chevalier”) devenise un mare admirator al Lucretiei si o considera o “perlă în rândul femeilor”.

Pe 15 octombrie 1816, poetul romantic, Lord Byron, a vizitat Biblioteca Ambrozian din Milano, fiind încântat  sa descopere corespondenta dintre Lucretia Borgia si poetul Pietro Bembo, declarand ca aceasta contine “cele mai frumoase scrisori de dragoste din lume”.

Mitul Lucreziei Borgia

Incepand din secolul al XX-lea, numeroase biografii reiau discutia acuzatiilor de imoralitate aduse  Lucreziei Borgia (dintre care unele i-au atribuit un fiu nascut din dragostea incestuoasă cu fratele său, Cesare, cativa bastarzi si otravirea unor persoane) si prezinta personajul ca o victima a unei epoci destul de crude pentru femei.

Personaj extrem de controversat, Lucrezia Borgia a inspirat numerosi autori:

Literatura: Lucretia Borgia, drama de Victor Hugo, 1883, in trei acte; Il vicolo di madama Lucrezia de Prosper Mérimée; Sangele familiei Borgia, roman istoric scris de Mario Puzo, 2004.

Pictura: Frank Cadogan Cowper, Lucrezia Borgia domneste la Vatican in absenţa Papei Alexandru al VI-lea; Pinturicchio, Lucrezia Borgia, 1492-1494; Dante Gabriel Rossetti, The Borgia Family, 1863; Bartolomeo Veneto, Lucrezia Borgia.

Muzica: Gaetano Donizetti, Lucrezia Borgia, opera intr-un prolog şi două acte, reprezentata la La Scala din Milano, 28 decembrie 1833. (libretul, scris de Felice Romani, a fost inspirat de tragedia lui Hugo).

1590: Ahmed I, sultan al Imperiului Otoman (d. 1617)

1882: Leopold Stokowski, dirijor american

1846: Nicolae Densușianu, istoric român (d. 1911)

1917: Frederica de Hanovra, soția regelui Paul I al Greciei (d. 1981)

1921: Jean Richard, actor francez (d. 2001)

1927: Samuel Phillips Huntington, politolog american (d. 2008)

1940: Neagu Udroiu, jurnalist și scriitor român

1946: Cristian Mandeal, dirijor și pianist român

1952: Eugen Cristea, actor român de teatru și film