Comemorari 18 ianuarie
1936: Rudyard Kipling, scriitor englez, poet, romancier şi povestitor, renumit pentru poveştile sale pentru copii, laureat al Premiului Nobel (n. 1865)
Scriitor britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Rudyard Kipling este un autor recunoscut în întreaga lume pentru lucrările sale de literatură pentru copii, inclusiv Cartea junglei publicată în 1907.
Rudyard Kipling s-a născut în Bombay, în India britanică, pe 30 decembrie 1865. Era fiul lui John Lockwood Kipling, profesor de arte și curator de muzeu, și al lui Alice Caroline MacDonald Kipling. Prenumele lui a fost ales cu referire la Lacul Rudyard, situat în Anglia în Staffordshire, unde s-au întâlnit părinții săi. A fost trimis în Anglia de tatăl său de la o vârstă foarte fragedă pentru studii.
A plecat în Anglia împreună cu sora sa mai mică, Alice „Trix”, la începutul anilor 1870, cu o familie de plasament în apropiere de Portsmouth, tatăl lor nedorind ca ei să se obișnuiască prea mult cu viața din India. Tânărul Kipling a văzut această experiență ca fiind foarte neplăcută. Lui Kipling nu i-a plăcut acolo și s-a întors în patria sa, India, în 1882, după ce a încercat fără succes să obțină o bursă la Universitatea din Oxford.
A publicat povestiri și nuvele care au avut un oarecare succes, fiind întotdeauna influențat de educația sa indo-britanică. Tema colonialismului britanic apare în special în câteva dintre colecțiile și poeziile sale.
După ce a călătorit în cele patru colțuri ale lumii, s-a mutat în Vermont împreună cu soția sa Caroline Starr Balestier în 1892. Și-a publicat Cartea junglei în 1894, care a devenit un clasic în literatura pentru copii.
S-a întors în Anglia în 1896 și a continuat să scrie, în special cărți pentru tineret. Dintre cele mai cunoscute, se pot cita romanul Kim (1901) sau colecția Povești din astea (Histoires comme ça), 1902.. Pentru a-i fi recompensată întreaga operă, Rudyard Kipling a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1907.
Și-a dedicat poemul Dacă (If), 1910 singurului său fiu John, publicat în franceză sub numele Tu sera un homme, mon fils! (în engleză, You‘ll be a Man, my son!). Câțiva ani mai târziu, în timpul Primului Război Mondial, Kipling a fost profund afectat de moartea lui John, care a murit în acțiune în 1915, în bătălia de la Loos. Ritmul și popularitatea publicațiilor sale au scăzut în această perioadă. Rudyard Kipling a murit la Londra în 1936.
Cartea junglei a lui Rudyard Kipling
Rudyard Kipling s-a remarcat în cariera sa de scriitor prin cărțile sale destinate copiilor. Chiar și astăzi, multe dintre lucrările sale sunt considerate clasice atemporale pentru tineri. Cea mai faimoasă dintre ele, Cartea junglei, a apărut în 1894. Ea constă într-o colecție de povești centrate în jurul personajului lui Mowgli, un băiețel abandonat în junglă care se împrietenește cu multe animale. Sunt discutate diferite teme, cum ar fi educația, familia și respectul pentru natură și legile ei. O continuare, A doua carte a junglei, va fi publicată un an mai târziu, în 1895, folosind același concept. Datorită succesului, mai multe adaptări au văzut lumina zilei începând din secolul al XX-lea, dar mai ales cele ale studiourilor Disney (1967 și 2016) au contribuit la popularizarea cărții.
Rudyard Kipling: un autor emblematic al literaturii pentru copii
În afară de Cartea junglei, lucrările lui Kipling includ Povești din astea (Stories Like That), 1902, o colecție de povești menite să explice copiilor anumite stări de fapt prin povești fictive, precum lungimea trompei elefantului din Copilul elefantului sau cocoașa cămilei în Cum și-a luat cămila cocoașa.
De asemenea, se poate cita romanul Kim (1901), relatare inițiatică influențată de copilăria lui Rudyard Kipling în India britanică. În Căpitanii curajoși, o poveste a Bancului Newfoundland (Captains Courageous, A History of the Newfoundland Bank), 1897, cititorul urmează pașii unui băiat bogat și arogant care se trezește împărtășind viața de zi cu zi a pescarilor după un naufragiu. În cele din urmă, Kipling onorează legendele folclorului celtic cu Puck, elful colinei (Puck, elf of the hill), 1906.
Poezia „Vei fi om, fiul meu”
Deși este considerat în primul rând un autor de cărți pentru copii, Rudyard Kipling este recunoscut și pentru poeziile sale. Cea mai faimoasă dintre ele, Dacă (If, în engleză), este cunoscută și sub titlul You’ ll be a man, my son. În această poezie, Kipling se adresează fiului său și îl sfătuiește cu privire la alegerile pe care va trebui să le facă pentru a deveni o persoană bună. A fost publicată în 1910 în Întoarcerea lui Puck (The Return of Puck (Rewards and Fairies)), o colecție de povești fantastice intercalate cu poezii.
If a fost tradus pentru prima dată în franceză în 1918 de romancierul André Maurois. Alte două traduceri care se doresc a fi mai aproape de original au fost realizate de Germaine Bernard-Recherchesvsky (1942) și Jules Castier (1949). Două versuri din această poezie sunt folosite la intrarea jucătorilor pe terenul central în timpul turneului de tenis de la Wimbledon.
Rudyard Kipling: poetul
Rudyard Kipling a început să scrie poezii în 1890, de exemplu, Mandalay sau Gunga Din, ambele influențate de copilăria petrecută în India. De asemenea, se poate cita Povara omului alb (1899), o poezie care tratează despre locul occidentalilor în colonizare. Adesea, poeziile lui Rudyard Kipling sunt scrise mai întâi pentru ziare și apoi publicate în colecții care includ și povestiri scurte. Este cazul colecției Balade din cazarmă și alte versuri (Barrack-Room Ballads, and Other Verses), 1892, în care sunt prezenți Mandalay și Gunga Din, sau chiar The Fringes of the Fleet (1915).
În ciuda sănătății în declin, Rudyard Kipling își menținea simțul umorului. Când un ziar britanic i-a anunțat prematur moartea, Kipling a decis să le scrie pentru a le cere să-i scoată numele de pe lista abonaților. A murit la Londra pe 18 ianuarie 1936 din cauza unui ulcer la stomac. Cenușa lui a fost îngropată în Colțul Poeților din Westminster Abbey, alături de scriitorul Samuel Johnson și romancierul Charles Dickens. Soția lui a murit în 1939.
350: Constant, împărat roman (n. 320)
Constant I, pe numele original Flavius Julius Constans, cca. 323 – 350, împărat roman între 337 și 350.
Fiul cel mic al lui Constantin cel Mare (a domnit 306–337) și al Faustei (Flavia Maxima Fausta, cea de-a doua soție a împăratului roman Constantin cel Mare), Constant a fost proclamat caesar de tatăl său pe 25 decembrie 333. Când Constantin a murit la 9 septembrie 337, Constans și cei doi frați ai săi, Constantius II și Constantin II, au adoptat fiecare titlul de Augustus și au împărțit imperiul între ei.
Constant a preluat controlul asupra Italiei, Africii și Illyricum (în nord-vestul Balcanilor). În 340, Constantin al II-lea – conducătorul Spaniei, Galiei și al Marii Britanii – a invadat nordul Italiei, dar a fost învins și ucis de armata lui Constant la Aquileia. Această victorie i-a dat lui Constant, care în momentul bătăliei se afla la Naissus (modernul Niš, Iugoslavia), controlul asupra întregii jumătăți occidentale a imperiului.
Constant și-a apărat cu succes teritoriul împotriva francilor în 341 și doi ani mai târziu a vizitat Marea Britanie (a fost ultimul împărat legitim care a vizitat-o). Pe 18 ianuarie 350 a fost detronat și ucis la Autun, în Galia, de uzurpatorul titlului imperial roman, Magnus Magnentius (Magnențiu).
Un creștin ortodox înflăcărat, Constant era cunoscut ca un puternic adversar al Arianismului (o doctrină care afirma natura creată, finită a lui Hristos) și a păgânismului și un susținător al episcopului Atanasie cel Mare al Alexandriei, marele apărător al Creștinismului Trinitarian care acceptă ca dogmă de bază existența trinității.
1708: Mihály Ács (tatăl) (Aachs sau Aács), scriitor eclesiastic maghiar (n. 1646 )
1821: Alexandru Șuțu, ultimul domn fanariot din Țara Românească (n. 29 martie 1790)
1862: John Tyler, cel de-al 10-lea președinte al SUA (1841-1845) (n. 1790)
1926: George Cavadia, compozitor român
1953: Mihai Costăchescu, istoric și editor de documente feudale slavo-române, folclorist român
1970: Ion Crețu, istoric literar și traducător român (n. 1893)
1971: Karl Kurt Klein, teolog, filozof, scriitor de limba germană din România (n. 1897)
1999: Marian Papahagi, filolog, critic literar, eseist și traducător român, director al Centrului Cultural Român de la Roma (n. 1948)
2009: Grigore Vieru, poet român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1935)