18 Septembrie

1709: Samuel Johnson, autor și lexicograf englez (d. 1784)

Samuel Johnson (cunoscut și sub numele de „Dr Johnson”, „Doctor Johnson”), 18 sept. 1709 – 13 dec. 1784, este unul dintre cei mai importanți autori ai literaturii britanice. Poet, eseist, biograf, lexicograf, traducător, pamfletar, jurnalist, editor, moralist, poligraf și unul dintre cei mai renumiți critici literari.

Comentariile sale despre Shakespeare, în special, sunt considerate clasice. Anglican evlavios și conservator fervent, a fost prezentat ca fiind „probabil cel mai distins savant din istoria Angliei”.

Prima biografie care i-a fost consacrată, Viața lui Samuel Johnson de James Boswell, publicată în 1791, este „cea mai faimoasă dintre toate lucrările de biografie din toată literatura [engleză]”

În Regatul Unit, Samuel Johnson este numit „Doctor Johnson” datorită titlului academic de „Doctor în Drept”, care i-a fost acordat cu titlu onorific.

Născut în Lichfield, Staffordshire, a urmat un an la Pembroke College din Oxford, până când lipsa banilor l-a obligat să abandoneze studiile. După ce a lucrat ca institutor, a venit la Londra, unde a început să scrie articole în The Gentleman’s Magazine. Primele sale lucrări au fost biografia prietenului său, poetul Richard Savage, Viața domnului Richard Savage, 1744, poemele Londra, Zădărnicia dorințellor omenești și o tragedie, Irene.

Popularitatea sa extremă se datorează, pe de o parte, lucrării sale majore, Dicționarul limbii engleze, publicată în 1755, după nouă ani de muncă, și, pe de altă parte, biografiei dedicate lui de James Boswell.

Cu Dicționarul, ale cărui repercusiuni asupra englezei moderne sunt considerabile, Johnson a scris singur echivalentul, pentru limba engleză, a Dicționarului Academiei Franceze.

Dicționarul, descris de Batte în 1977 ca „una dintre cele mai mari realizări individuale ale erudiției” și-a făcut autorul faimos și, până la prima ediție a Oxford English Dictionary (OED) în 1928, a fost dicționarul britanic de referință.

În ceea ce privește Viața lui Samuel Johnson de James Boswell, este un punct de reper în domeniul biografiei. În această lucrare monumentală sunt extrase multe dintre frazele lui Johnson, dar și multe dintre comentariile și gândurile sale, care l-au făcut pe Johnson să fie „englezul cel mai des citat după Shakespeare”.

Ultimele sale lucrări sunt eseuri, o influentă ediție adnotată a pieselor de teatru ale lui William Shakespeare, 1765, și romanul de succes Rasselas.

În 1763 s-a împrietenit cu James Boswell, cu care a călătorit mai târziu în Scoția; Johnson descrie călătoriile lor în lucrarea “O călătorie către insulele de vest ale Scoției”. Spre sfârșitul vieții sale, a scris “Viețile celor mai mari poeți englezi”, o colecție de biografii ale poeților din secolele XVII și XVIII.

După o serie de probleme de sănătate, a murit în seara zilei de 13 decembrie 1784 și a fost înmormântat la Westminster Abbey, Londra. După moartea sa, Johnson a fost recunoscut ca având un efect durabil asupra criticii literare și chiar drept singurul critic major al literaturii engleze.

Mai mult…

53: Traian, împărat roman (d. 117)

Traian, pe numele complet Caesar Divi Nervae Filius Nerva Traianus Optimus Augustus, numit și (97-98 e.n.) Caesar Nerva Traianus Germanicus, pe numele original Marcus Ulpius Traianus, 15 septembrie (?) 53 –  8/9 august 117, împărat roman (98-117 e.n.) care a încercat să extindă granițele imperiului spre est (în special în Dacia, Arabia, Armenia și Mesopotamia), a întreprins un vast program de construcție și a sporit bunăstarea socială.

Origini și cariera timpurie

Marcus Ulpius Traianus s-a născut în Italica, în provincia romană Baetica (zona aproximativ echivalentă cu Andaluzia din sudul Spaniei). Deși strămoșii săi, coloniști originari sau nu, au fost fără îndoială romani, sau cel puțin italici, este posibil să se fi căsătorit cu băștinașe. Deși provenea probabil dintr-o familie înstărită și proeminentă din Baetica, tatăl său a fost primul care a făcut carieră în serviciul imperial. A devenit guvernator de provincie și în 67-68 comandant al unei legiuni în războiul pe care viitorul împărat Vespasian îl ducea împotriva evreilor. În anul 70, Vespasian, ajuns împărat, l-a recompensat cu un post de consul și câțiva ani mai târziu l-a înscris printre patricieni, cel mai aristocratic grup al Romei din clasa senatorială. În cele din urmă, a devenit guvernator, mai întâi al Siriei, apoi al Asiei.

Deși există puține documente despre tinerețea lui Traian, se presupune că viitorul împărat a crescut fie la Roma, fie în diverse tabere militare împreună cu tatăl său. A servit 10 ani ca tribun, comandant de legiune. În această calitate a fost în Siria în timp ce tatăl său era guvernator, probabil în anul 75. A deținut apoi magistraturile tradiționale ca pretor, ceea ce i-a adus comanda unei legiuni în Spania în 89. Având ordin să-și ducă trupele la fluviul Rin pentru a ajuta la înăbușirea unei revolte împotriva împăratului Domițian provocate de guvernatorul Germaniei Superioare, Traian a ajuns probabil după ce revolta fusese deja suprimată de guvernatorul Germaniei Inferioare. Traian s-a bucurat cu siguranță de favorurile lui Domițian, care în 91 i-a acordat unul dintre cele două consulate, care, chiar și în timpul imperiului, rămăsese cea mai prestigioasă funcție.

Când Domițian a fost asasinat în urma unei lovituri de palat, pe 18 septembrie 96, conspiratorii l-au numit împărat pe vârstnicul și inofensivul Nerva care a fost acceptat și de Senat. Alegerea sa a reprezentat o reacție împotriva autocrației lui Domițian și întoarcerea la colaborarea dintre împărat și Senat care a caracterizat domnia lui Vespasian. Cu toate acestea, garda imperială (cohortele pretoriene / imperiale) l-au forțat pe noul împărat să-i execute pe asasinii care i-au asigurat tronul. Au existat, de asemenea, nemulțumiri în rândul comandanților de frontieră.

Mai mult…

1434: Eleanor a Portugaliei, soția lui Frederic al III-lea, Împărat Roman (d. 1467)

1587: Francesca Caccini, compozitoare și interpretă italiană (d. 1640)

1765: Papa Grigore al XVI-lea (d. 1846)

1786: Regele Christian al VIII-lea al Danemarcei și al Norvegiei (d. 1848)

1819: Léon Foucault, fizician și astronom francez (d. 1868)

1854: Viktor Dankl, feldmareșal austriac, oponent al naziștilor (d. 1941)

1894: Nico Klopp, pictor luxemburghez (d. 1930)

1905: Greta Garbo, actriță suedeză (d. 1990)

1907: Arșavir Acterian, avocat și scriitor român de etnie armeană (d. 1997)

1923: Ana, Principesă de Bourbon-Parma, soția Regelui Mihai I al României (d. 2016)

1948: Andrei Oișteanu, eseist și traducător român

1950: Corneliu Stoica, profesor și istoric român

1952: Horia Rusu, politician liberal român (d. 2001)

1971: Anna Netrebko, soprană rusă

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.