1881: George Enescu, compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român (d. 1955)
George Enescu, 19 aug. 1881 – 4 mai 1955, compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.
S-a născut în Liveni, Botoşani și a început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani. La vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella.
Între 1888 şi 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena cu Medalia de Argint îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895–1899) sub îndrumarea lui Armand Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie).
În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu suita simfonică opus 1 Poema Română. În acelaşi an începe să dirijeze concerte la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară.
Lucrări: Rapsodii Române (1901–1902), Suita nr. 1 pentru orchestră (1903), Simfonia nr. 1 (1905), Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908).
George Enescu, Rapsodia Română, dirijor Sergiu Celibidache
Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss.
În timpul Primului Război Mondial rămâne în Bucureşti, dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţiile proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a Concursului de compoziţie George Enescu.
După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretarea Poemului pentru vioară şi orchestră de Ernest Chausson şi a Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach.
Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938).
Activitatea lui pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin.
În 1921–1931 a lucrat la opera Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (născută Cantacuzino, fiica lui Gh.C. Nababul), cu care se va căsători mai târziu. Primul tenor care l-a interpretat pe Oedip pe scena Operei din Paris a fost André Parnet. Libretistul operei a fost Edmond Fleg.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rămas în Bucureşti, are o activitate dirijorală bogată, încurajând şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Drăgoi.
După război dă concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels şi Yehudi Menuhin.
În ultimii ani ai vieţii a compus Cvartetul de coarde nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârşeşte poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţat încă din 1929, Simfoniile nr. 4 şi 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).
După 1945 rămâne definitiv la Paris.
La Bucureşti se găseşte un Muzeu al Muzicii şi Casa Memorială George Enescu (în fostul palat Cantacuzino de pe Calea Victoriei, unde a locuit cu Maruca), iar Orchestra Filarmonică având sediul la Ateneul Român îi poartă numele. Prin Festivalul şi Concursul Internaţional anual George Enescu de la Bucureşti, cu participarea unor muzicieni de faimă mondială, opera muzicală enesciană este pusă în valoare şi rămâne un mesager al spiritului românesc în lume.
232: Probus, împărat roman (d. 282)
1596: Elisabeta de Bohemia, regină a Boemiei (d. 1662)
1631: John Dryden, poet englez, critic literar și dramaturg (d. 1700)
1646: John Flamsteed, astronom englez, organizator al Observatorului Greenwich (d. 1719)
1685: Brook Taylor, matematician englez (d. 1731)
1743: Madame du Barry, metresa regelui Ludovic al XV-lea al Franței (d. 1793)
1745: Johan Gottlieb Gahn, mineralog și chimist suedez, a descoperit manganul (d. 1818)
1780: Pierre-Jean de Béranger, poet francez
1800: Iacob Cristian Stanislav Cihac, medic german, a organizat Serviciului sanitar militar din Moldova (d. 1888)
1828: Ioan Rațiu, politician român (d. 1902)
1830: Julius Lothar Meyer, chimist german (d. 1895)
1848: Gustave Caillebotte, pictor impresionist francez (d. 1894)
1871: Orville Wright, constructor de avioane și pilot american (d. 1948)
1883: Coco Chanel, designer de modă francez, fondatoarea Casei Chanel (d. 1971)
1890: Augusta Victoria de Hohenzollern-Sigmaringen, prințesă germană, soția regelui Manuel al II-lea al Portugaliei (d. 1966)
1901: Ștefan Nădășan, inginer român, membru al Academiei Române (d. 1967)
1909: Jerzy Andrzejewski, scriitor polonez (d. 1983)
1913: John Argyris, profesor grec (d. 2004)
1915: Margareta Giurgea, fizician român (d. 2011)
1916: Vasile Brătulescu, pictor român (d. 1981)
1916: Dennis Poore, pilot britanic (d. 1987)
1921: Gene Roddenberry, scenarist american (d. 1991)
1924: Willard Boyle, fizician canadian, laureat Nobel (d. 2011)
1929: Ion N. Petrovici, neurolog german
1933: Debra Paget, actriță americană
1935: Dumitru Radu Popescu, prozator și dramaturg român
1937: Niall Andrews, politician irlandez (d. 2006)
1938: Diana Muldaur, actriță americană
1945: Ian Gillan, muzician rock britanic
1946: Ioan Adam, critic și istoric literar român
1946: Bill Clinton, al 42-lea președinte al Statelor Unite ale Americii
1951: John Deacon, muzician englez (Queen)
1952: Jonathan Frakes, actor american și regizor
1952: Gustavo Santaolalla, compozitor argentinian și textier
1954: Oscar Larrauri, pilot argentinian
1956: Titu Andreescu, matematician american de origine română
1963: Joey Tempest, cântăreț suedez și textier
1965: Kevin Dillon, actor american
1969: Matthew Perry, actor american
1973: Mette-Marit, Prințesă a Norvegiei, soția prințului moștenitor al Norvegiei
1986: Christina Perri, cântăreață americană
1987: Nico Hülkenberg, pilot german
1989: Sara Nuru, fotomodel german și manechin
