19 Februarie

1876: Constantin Brâncuși, sculptor, membru post-mortem al Academiei Române (d. 1957)

Domnisoara Pogany

Pionier al sculpturii moderne abstracte, stilizand si rafinand pana la obtinerea esentelor, a avut contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual.

Pasare in spatiu

În opera sa, Brâncuși a oglindit felul de a gândi lumea a țăranului român. Prin obârșia sa țărănească, și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității.

Coloana infinitului

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.

Lucrarile lui in bronz si marmura, sunt caracterizate printr-o forma pura eleganta si retinuta, printr-o finisare rafinata. Pasionat sculptor in lemn, a realizat numeroase astfel de sculpturi, adesea de inspiratie folclorica. Cel mai bine cunoscut pentru sculpturile sale abstracte de capete ovoidale si pasari in zbor.

A oferit prin testament Muzeului National de Arta Moderna din Paris tot ce avea in atelierul sau (peste 80 de sculpturi), cu conditia ca atelierul sa fie transformat in muzeu si restaurat in starea sa originara.

Dintre lucrarile sale: Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu cu Poarta sarutului, Masa tacerii, Coloana (recunoștinței) fără sfârșit (Coloana Infinitului), Sarutul; Cap de copil, Pasarea maiastra, Muza adormita, Domnisoara Pogany.

Brancusi isi nega apartenenta la stilul abstract in care era incadrat ca artist: “…ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.”

“Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.“

Mai mult… 

1473: Nicolaus Copernicus, astronom, cosmolog, matematician, doctor în drept și economist, preot și prelat catolic polonez, a dezvoltat teoria heliocentrică a sistemului solar. (d. 1543)

 

La începutul secolului al XVI-lea, a dezvoltat celebra sa teorie asupra miscarilor de revoluţie ale corpurilor ceresti. La acea vreme, se credea că Pământul este centrul Universului, iar celelalte planete se învârtesc în jurul lui. Teoria lui Copernic sustinea ca Pamantul se roteste in jurul lui insusi, si, ca şi alte planete, se învârteste în jurul Soarelui. Din acest motiv, Soarele este centrul Universului.

Astfel, in lucrarea sa a avansat ipoteza conform careia planetele se rotesc in jurul Soarelui aflat in repaus, Pamantul fiind o planeta care orbiteaza anual Soarele, dar care, in plus de aceasta, se roteste o data pe zi in jurul propriei axe si, pe termen lung, schimbarile foarte lente care survin in directia axei sale explica precesia echinoctiilor. Aceasta reprezentare a spatiului se numeste sistem heliocentric sau “centrat pe Soare” (helios, gr.: Soare)

Teoria sa a avut urmari importante, opera sa fiind la originea revoluţiei ştiinţifice din secolul al XVII-lea, prin contributiile ulterioare ale  unor ganditori de prim rang precum Galileo, Kepler, Descartes, Newton. Copernic a elaborat probabil ideea de bază între 1508 şi 1514, ani în timpul căro­ra a redactat un manuscris numit Micul Comentariu (Commentariolus). 

Versiunea finala a teoriei sale “ Despre miscarile de revolutie ale corpurilor ceresti in sase carti”, avea sa fie publicata abia in 1543, anul mortii sale, intrucat fiindu-i teama de represaliile bisericii, a aşteptat până la sfârşitul vieţii sale si, astfel, la 70 ani, teoria sa va fi publicata, pe 24 mai 1543, cu cateva zile înainte de moartea sa.

1519: Froben Christoph von Zimmern, autor german (d. 1566)

1526: Charles de L’Ecluse, medic şi botanist flamand (d. 1609)

Charles de L’Ecluse sau Carolus Clusius, unul dintre cei mai renumiti botanisti ai secolului al XVI-lea. Este creatorul uneia dintre primele grădini botanice din Europa la Leiden şi poate fi considerat fondatorul horticulturii. De asemenea, este primul care a furnizat descrieri real ştiinţifice ale plantelor. În 1573, împăratul Maximilian al II-lea l-a numit medic al Curţii şi şef al grădinii imperiale. Beneficiind de aceasta protectie, a putut călători în toată Europa, adunand numeroase observaţii şi colectand o multime de specii de plante, uneori din ţinuturi îndepărtate, cum ar fi laleaua (pe care a introdus-o în Ţările de Jos) şi cartoful.

1552: Melchior Klesl, cardinal și om politic austriac (d. 1630)

1630: Shivaji, fondator al Imperiului Maratha (d. 1680)

1660: Friedrich Hoffmann, fizician și chimist german (d. 1742)

1717: David Garrick, actor britanic (d. 1779)

1722: Tiphaigne de la Roche, scriitor francez (d. 1774)

1733: Daniel Solander, botanist suedez (d. 1782)

1743: Luigi Boccherini, compozitor italian (d. 1805)

 

Născut în Lucca, lângă Pisa, Toscana, fiu al unui muzician, a primit o educatie muzicala deosebita. Foarte devreme, a dovedit un mare interes pentru muzică şi în special pentru violoncel. Primele lectii i-au fost date de tatăl său, dar surprins de abilitatile copilului, acesta l-a incredintat capelmaistrului Catedralei San Martino din Lucca, abatele Domenico Vanussi. A dat primul său concert la vârsta de treisprezece ani, ceea ce i-a adus o bursă de studii, facand multe turnee in Europa ca violoncelist.

A detinut functii importante la curtile din Madrid si din Prusia. Compozitiile sale pentru muzica de camera cuprind cvintete de coarde (125), cvartete de coarde (90), trio-uri de coarde (50). A scris si simfonii si concerte pentru violoncel.

Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertului pentru violoncel în Si bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.

Stilul sau caracterizat prin farmec si eleganta, un stil galant, stil care s-a dezvoltat în parte în centrele muzicale europene, i-a asigurat o popularitate permanenta.

Video:  Luigi Boccherini – Menuet

1754: Vincenzo Monti, poet italian (d. 1828)

1786: Samuel Grubbe, filozof și politician suedez

1799: Ferdinand Reich, chimist german (d. 1882)

1802: Wilhelm Matthias Naeff, consilier federal elvețian (d. 1881)

1804: Carl Freiherr von Rokitansky, fizician german (d. 1878)

1804: Zygmunt Krasiński, poet și dramaturg polonez (d. 1859)

1817: Regele William al III-lea al Olandei (d. 1890)

1821: August Schleicher, lingvist german (d. 1868)

1825: Mór Jókai, scriitor ungar (d. 1904)

1833: Élie Ducommun, jurnalist și activist elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (d. 1906)

1841: Felipe Pedrell, compozitor, muzicolog, folclorist, fondator al școlii naționale muzicale spaniole (d. 1922)

1843: Adelina Patti, soprană italiană, supranumita La Patti, cântăreaţă de operă (soprană de coloratură). (d. 1919)

 

Adelina Patti a fost o foarte apreciata cantareata de opera din secolul al XIX-lea. Incasa comisioane uriase, la apogeul carierei sale, in capitalele muzicii din Europa si din America. Prima data a cantat in public pe cand era copil, la vârsta de 9 ani, în 1851 şi a sustinut ultimul ei spectacol in fata unei audiente in 1914.

A călătorit în Statele Unite şi a sustinut peste 300 de concerte. La 16 ani, a debutat în New York, într-o operă de Bellini, apoi a venit la Londra, unde a triumfat în La Sonnambula. Debutul din anul 1862 la Paris, cu aceeaşi opera, a făcut-o sa fie imediat acceptata de public. Interpreta minunat marile roluri ale operei italiene. Vocea ei de mare soprana urca cu usurinta pana la contra-fa si vocaliza cu o agilitate de privighetoare.

Alaturi de contemporanele ei Jenny Lind şi Tereza Tietjens, Patti rămâne una dintre cele mai faimoase soprane din istorie datorita  puritatii şi frumuseţii vocii ei lirice şi calitatii de neegalat a tehnicii sale de belcanto.

Compozitorul Giuseppe Verdi, în 1877, a descris-o ca fiind probabil cea mai buna cantareata care a trăit vreodată şi un “artist nemaipomenit”. Admiraţia lui Verdi pentru talentul lui Patti a fost împărtăşită de numerosi critici muzicali şi comentatori sociali din epoca sa.

1859: Svante Arrhenius, chimist și fizician suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (d. 1927)

Svante August Arrhenius, 19 febr. 1859 – 2 oct. 1927, chimist și fizician suedez, pionier în numeroase domenii. A primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1903.

Este cunoscut mai ales pentru că a formulat legea lui Arrhenius în 1889 care descrie variația vitezei unei reacții chimice în funcție de temperatură și pentru că a fost un pionier în studiul efectului creșterii dioxidului de carbon din atmosferă asupra climei și asupra efectului de seră.

A făcut cercetări și în astronomie (teoria cozii cometelor, 1900) și este unul din fondatorii chimiei fizice.

A primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1903, devenind primul laureat al Premiului Nobel suedez. În 1905, a devenit director al Institutului Nobel, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

Arrhenius a fost primul care a folosit principiile de bază ale chimiei fizice pentru a estima măsura în care creșterile dioxidului de carbon atmosferic sunt responsabile pentru creșterea temperaturii de suprafață a Pământului. În anii 1960, David Keeling a demonstrat că emisiile de dioxid de carbon cauzate de om sunt suficient de mari pentru a provoca încălzirea globală.

[David Keeling, om de știință american ale cărui măsurători ale dioxidului de carbon la Observatorul Mauna Loa au alertat, pentru prima dată, lumea cu privire la contribuția antropogenică (umană) la efectul de seră și la încălzirea globală. Curba lui Keeling arată creșterea treptată a dioxidului de carbon, un gaz cu efect de seră, în atmosferă.]

Fiul său Olof Vilhelm Arrhenius a fost, de asemenea, un chimist celebru în Suedia. Nepotul său Gustaf Olof Svante Arrhenius a făcut și o carieră în științe (oceanograf, biogeochimist, exobiolog). Ambii au studiat și au avansat subiecte studiate sau dezvoltate de tatăl și bunicul lor.

Mai mult…

1865: Sven Hedin, explorator suedez (d. 1952)

1869: Arthur Oliver Villiers Russell, politician britanic (d. 1935)

1877: Gabrielle Münter, pictor german (d. 1962)

1878: Kristofer Uppdal, scriitor norvegian (d. 1961)

1887: Traian Gheorghiu, academician român (d. 1968)

1888: José Eustasio Rivera, scriitor columbian (d. 1928)

1889: Gaudentius Orfali, membru al Ordinului Franciscan, teolog catolic palestinian (d. 1926)

1893: Sir Cedric Hardwicke, actor britanic (d. 1964)

1895: Louis Calhern, actor american (d. 1956)

1900: Ranuccio Bianchi Bandinelli, arheolog și istoric al artei italiene (d. 1975)

1901: Hans Grundig, pictor și grafician antifascist (d. 1958)

1902: Kay Boyle, scriitor american (d. 1992)

1905: Karen Rasmussen, actriță suedezo-norvegiană (d. 2002)

1908: Henrique Foréis Domingues, cântăreț și compozitor brazilian (d. 1980)

1910: Walter Grey Walter, specialist în inteligență artificială (d. 1977)

1911: Constantin Avram, inginer român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1987)

1911: Merle Oberon, actriță britanică (d. 1979)

1912: Stan Kenton, muzician american (d. 1979)

1914: Jacques Dufilho, comedian și actor francez (d. 2005)

1916: Eddie Arcaro, jocheu american (d. 1997)

1917: Carson McCullers, autor american (d. 1967)

1920: Jaan Kross, scriitor eston (d. 2007)

1920: Maud Reuterswärd, autor suedez (d. 1980)

1920: George Rose, interpret de varieteu britanic (d. 1988)

1921: Börje Teijler, istoric suedez (d. 1996)

1924: David Bronstein, șahist ucrainian

1924: Lee Marvin, actor american (d. 1987)

1929: Björn Bjelfvenstam, actor suedez

1929: Jacques Deray, regizor de film (d. 2003)

1930: John Frankenheimer, regizor american (d. 2002)

1931: Camillo Ruini, cardinal, vicar al Romei și președinte al CEI

1932: Alberto Dines, jurnalist brazilian

1932: Gerhard Richter, artist german

1933: Gunnel Sporr, actor suedez (d. 1974)

1934: Hugo Álvarez, regizor și actor argentiniano-suedez

1936: Marin Sorescu, poet, dramaturg și eseist, ministru al Culturii (1995), membru al Academiei Române (d. 1997)

1939: Irina Loghin, cântăreață română

1939: Alfredo Bryce, scriitor peruvian

1940: Saparmurat Niyazov, președinte al Turkmenistanului (d. 2006)

1940: Smokey Robinson, muzician american

1940: Mircea Radu Iacoban, prozator, dramaturg și regizor, director al Teatrului Luceafărul din Iași (din 1994)

1941: David Gross, fizician american, laureat al Premiului Nobel

1943: Lou Christie, cântăreț american

1943: Timothy Hunt, biochimist britanic, laureat al Premiului Nobel

1945: Jeanette Gentele, actriță copilă suedeză, jurnalistă și critică de film

1945: Lars Hansson, actor suedez

1945: Michael Nader, actor american

1946: Karen Silkwood, activistă americană (d. 1974)

1948: Pim Fortuyn, politician olandez (d. 2002)

1948: Tony Iommi, muzician britanic (Black Sabbath)

1949: Dan Bunten, creator american de software (d. 1998)

1951: Stephen Nichols, actor american

1951: Tahir-ul-Qadri, învățat și lider islamic

1951: Maria Ploae, actriță de film și teatru

1952: Ryu Murakami, scriitor, regizor japonez

1952: Amy Tan, romancieră americană

1953: Massimo Troisi, actor italian (d. 1994)

1955: Jeff Daniels, actor american

1955: Margaux Hemingway, model și actriță americană

1956: Roderick MacKinnon, biolog american, laureat al Premiului Nobel

1957: Falco, cântăreț austriac (d. 1998)

1957: Ray Winstone, actor britanic

1960: Andrew, duce de York, al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a

1963: Seal, cântăreț britanic

1964: Dmitri Lipskerov, scriitor rus

1965: Hasse Carlsson, cântăreț suedez

1966: Justine Bateman, actriță americană

1967: Benicio Del Toro, actor puertorican

1969: Burton C. Bell, vocalist american (Fear Factory)

1977: Ola Salo, artist, cântăreț și compozitor suedez

1982: Vitas, cântăreț, compozitor, poet, dansator, actor rus

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.