19 Septembrie

1911: William Golding, romancier, dramaturg și poet britanic aparținând curentului postmodernist. A fost membru al Societății Regale de Literatură. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1983 (d. 1993)

Cel mai mic dintre doi frați, William Golding a crescut între un tată care era profesor, cu convingeri politice radicale și un apărător fervent al raționalismului științific și o mamă sufragetă.

În 1930, s-a înscris la Brasenose College, Universitatea din Oxford, la secțiunea știință, dar s-a alăturat secției literare după doi ani. În anul absolvirii – în limba engleză – a publicat o colecție, „Poezii” (1934).

Angajat în Marina Regală, William Golding a participat la debarcările în Normandia și această experiență a războiului a influențat viziunea sa pesimistă asupra oamenilor.

După ce a fost refuzat de douăzeci și unu de ori, primul său roman, acum deja clasicul „Împăratul muștelor”, a apărut în 1954. Un grup de tineri s-au trezit izolați pe o insulă pustie și, în ciuda bunelor intenții democratice, ei aluneca spre barbarie.

Romanele sale sunt adesea alegorice, pline de aluzii la literatura clasică, la simbolismul creștin și la mitologie, centrate în jurul conflictului dintre sălbăticia înnăscută a omului și influența civilizatoare a rațiunii.

În 1983, William Golding a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. În 1988, ca urmare a contribuțiilor sale în literatură, a fost înnobilat cu titlul de cavaler de regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit: astfel, a devenit Sir William Golding.

În 2008, The Times l-a clasat pe Golding pe locul trei pe lista lor cu „Cei mai mari 50 de scriitori britanici din 1945”.

86: Antoninus Pius, împărat roman (d. 161)

Antoninus Pius, pe numele întreg Caesar Titus Aelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius, numele original Titus Aurelius Fulvius Boionius Arrius Antoninus, 19 sept. 86 – 7 mar. 161, împărat roman între anii 138 -161.

Manierat și capabil, a fost al patrulea dintre „cei cinci împărați buni” care au condus imperiul printr-o perioadă de 84 de ani (96-180) de pace și prosperitate internă. Familia sa își avea originea în Galia, iar tatăl și bunicii săi fuseseră cu toții consuli.

După ce a servit drept consul în 120, Antoninus a fost desemnat de împăratul Hadrian (a domnit 117–138) pentru a conduce administrația judiciară în Italia. A guvernat provincia Asia (c. 134) și apoi a devenit consilier al împăratului. În 138, Antoninus a fost adoptat de Hadrian și a fost desemnat ca succesor al acestuia. Hadrian a precizat că doi bărbați – viitorii împărați Marcus Aurelius și Lucius Verus – urmau să-i succeadă lui Antoninus.

După accederea la putere, Antoninus a convins un Senat reticent să ofere onorurile divine obișnuite lui Hadrian. Pentru acest lucru și, eventual, pentru alte astfel de acte îndatoritoare, Senatul i-a acordat supranumele de Pius. Când soția sa, Faustina, a murit la sfârșitul anului 140 sau începutul anului 141, a fondat în memoria ei Puellae Faustinianae, o instituție caritabilă pentru fiicele celor săraci.

Referințele la Antoninus în literatura din secolul al II-lea sunt extrem de puține; este sigur că puține evenimente deosebite au avut loc în timpul domniei sale de 23 de ani. O rebeliune în Britania romană a fost reprimată, iar în 142 a fost construită o barieră încartiruită de 36 de mile, 58 km, (numită Zidul Antonin) pentru a extinde frontiera romană la aproximativ 100 de mile nord de Zidul lui Hadrian. Armatele lui Antoninus au înăbușit revoltele în Mauretania, Germania, Dacia și Egipt.

Sentimentul de bunăstare care a străbătut imperiul sub Antoninus este reflectat în celebrul panegiric / elogiu adus de către oratorul Aelius Aristides în 143–144. Cu toate acestea, după moartea lui Antoninus, imperiul a suferit invazia triburilor ostile, urmată de lupte civile severe.

Mai mult…

866: Leon al VI-lea Filozoful, împărat bizantin (d. 912)

1551: Regele Henric al III-lea al Franței (d. 1589)

1749: Jean Baptiste Joseph Delambre, matematician francez (d. 1822)

1802: Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare de la 1848 (d. 1894)

1803: Maria Anna de Sardinia, regină a Ungariei, Boemiei, Lombardiei și Veneției (d. 1884)

1887: Eugen Bădărău, fizician român, membru al Academiei Române(d. 1975)

1908: Victor Weisskopf, fizician american (d. 2002)

1926: Masatoshi Koshiba, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel

1931: Jean-Claude Carrière, actor și scenarist francez

1945: Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, biofiziciană română stabilită în Germania (d. 2008)

1948: Jeremy Irons, actor englez

1948: Valeriu Alexandru Ungureanu, politician român

1948: Mihai Timofti, regizor, actor, muzician

1949: Corneliu Momanu, politician român

1977: Ioana Maria Lupașcu, pianistă română

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.