Comemorari 2 aprilie
1914: Paul Heyse, scriitor german, laureat al Premiului Nobel (n. 1830)Autodidact și cu o fire savantă, a condus un cerc de scriitori din München, care încerca să păstreze tradițiile artistice departe de influența radicalismului politic, realismului și materialismului. A publicat romanele Copiii lumii și Merlin. A excelat în traducerile din opera lui Giacomo Leopardi și a altor poeți italieni și spanioli, multe dintre ele fiind transpuse pe muzică de H. Wolf.
Paul Heyse s-a născut la Berlin pe 15 martie 1830, al doilea fiu al profesorului universitar regal K.W.L. Heyse și al soției sale Julie, născută Saaling, care proveneau dintr-o familie de evrei.
După ce a urmat gimnaziul între opt și șaptesprezece ani, a studiat filologia clasică la Universitatea din Berlin timp de doi ani, sub Boeckh și Lachmann, iar cu sprijinul prietenos al lui Emanuel Geibel și Franz Kugler, a cochetat cu tot felul de poezii.
La Bonn, unde a studiat timp de un an, a trecut de la filologia clasică la filologia romanică, predată acolo de marele ei fondator, F. Diez, iar la începutul anului 1852 a obținut doctoratul pentru o teză despre refrenul din poezia provensală.
În toamna aceluiași an a fost la Roma cu o bursă de la Ministerul Prusac al Culturii. Timp de un an a locuit în diverse locuri din sud, continuându-și studiile romanice la bibliotecile italiene. Descoperirile au fost publicate de W. Hertz în 1856 sub titlul Romanische Inedita.
Anul 1853 a dat rezultate și mai mari în scrierea creativă. În primăvara anului 1854, unele dintre publicațiile sale l-au convins pe regele Maximilian al II-lea al Bavariei să-i ofere, la propunerea lui Emanuel Geibel, un post la München cu un salariu anual de 1000 de guldeni, să participe la așa-zisele sale simpozioane, seri săptămânale la care se adunau cărturari şi poeţi.
Înainte de a se muta, a fost căsătorit cu fiica lui Kugler, Margarete, pe care moartea i-a răpit-o în toamna anului 1862, după ce i-a născut patru copii.
Cinci ani mai târziu s-a căsătorit cu o tânără din München, Anna Schubart, cu care timp de patruzeci și patru de ani a trăit fericit, cu excepția morții premature a doi copii și a unui fiu din prima căsătorie.
După patru decenii până la moartea patronului său regal, viața lui Heyse s-a scurs fără evenimente sau aventuri speciale și a fost dedicată în întregime scrisului.
1657: Ferdinand al III-lea, Împărat Roman (n. 1608)
1791: Honoré Gabriel de Riqueti, conte de Mirabeau, om de stat care se remarcă în timpul Revoluției Franceze (n. 1749)
A fost, simultan sau succesiv, revoluţionar francez, scriitor, diplomat, francmason, jurnalist şi politician francez. Supranumit Purtătorul de cuvânt al Poporului, el rămâne simbolul elocvenţei parlamentare în Franţa.
1872: Samuel Morse, pictor și inventator american (n. 1791)
A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele. Samuel Morse a creat alfabetul Morse – în care literele sunt reprezentate prin combinații de semnale scurte și lungi – în jurul anului 1838.
Morse se afla la bordul unei nave, în 1832, la intoarcerea dintr-o calatorie de studii în Europa, cand i-a venit ideea telegrafului, auzind o conversatie despre descoperirea recentă a electromagnetului. În jurul anului 1835, a realizat primul aparat operaţional. În 1838, a finalizat sistemul de comunicare cunoscut în întreaga lume sub denumirea de codul Morse.
Amintirea lui ca inventator este perpetuată de Morse Telegraph Club, o asociaţie compusă din fosti telegrafisti din SUA şi Canada. S-a remarcat si ca pictor, multe dintre tablourile sale fiind expuse aproape peste tot in Statele Unite.
1906: György Ádám, scriitor și filozof maghiar din Transilvania (n. 1882)
1925: Petru Poni, chimist, mineralog român (n. 1841)
1951: Alphonse de Chateaubriand, scriitor francez (n. 1877)
1954: Olimpiu Boitoș, istoric literar român (n. 1903)
1954: Ioan-Alexandru Bran-Lemeny, poet român (n. 1886)
1973: Achim Stoia, compozitor, dirijor român (n. 1910)
1974: Georges Pompidou, politician francez (n. 1911)
Georges Pompidou a fost presedinte al Republicii Franceze incepand din 1969 si succesor al lui Charles de Gaulle. Anterior a fost prim-ministru al Franţei, intre 1962 – 1968.
1989: Tudor Vornicu, realizator TV român (n. 1926)
1995: Hannes Alfvén, fizician suedez (n. 1908)
2005: Papa Ioan Paul al II-lea (n. 1920)
A fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei – și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522.
Papa Ioan Paul al II-lea (al carui nume real era Karol Józef Wojtyła), a murit la vârsta de 84 de ani, dupa 26 de ani de pontificat. A fost afectat mai mulţi ani de Parkinson şi a suferit mai multe operaţii. Mai mult de 60.000 de oameni s-au adunat în Piaţa Sfântul Petru din Roma, la anunţarea morţii sale. In timpul pontificatului său (al 3-lea ca durata) a vizitat 104 ţări, a luptat împotriva comunismului şi a nazismului, a pledat pentru reconcilierea între religii si a fost atasat valorilor traditionale.