Aniversari 2 ianuarie
1920: Isaac Asimov, scriitor american de science-fiction de origine rusă (d. 1992)
Isaac Asimov, 2 ian. 1920 – 6 apr. 1992, născut în Petrovici, Rusia, autor și biochimist american, scriitor de mare succes și prolific de science-fiction și de cărți științifice pentru profani. A scris sau a editat aproximativ 500 de volume, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din Seria Fundația și Seria Roboților.
Asimov a emigrat în Statele Unite, împreună cu părinții săi, la vârsta de trei ani. A crescut în Brooklyn, New York și a absolvit Universitatea din Columbia în 1939.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a lucrat la Naval Aviation Experimental Station din Philadelphia împreună cu autorii de science-fiction Robert Heinlein și L. Sprague de Camp.
După război, a obținut doctoratul în chimie la Universitatea din Columbia în 1948. S-a alăturat apoi facultății de la Universității din Boston, cu care a rămas asociat ulterior.
Asimov a început să contribuie cu povești la reviste de science-fiction în 1939. A vândut prima sa poveste, Naufragiat pe Vesta (Marooned off Vesta) la Amazing Stories, prima revistă de science-fiction, care a fost lansată în 1926 de Hugo Gernsback. A colaborat însă mai strâns cu Astounding Science-Fiction și editorul său, John W. Campbell, Jr., care a devenit mentor al lui Asimov.
Căderea nopţii (Nightfall), 1941, despre o planetă dintr-un sistem multistelar care se confruntă cu întunericul doar o noapte la fiecare 2.049 de ani, l-a adus în prim-planul scriitorilor de science-fiction și este considerată una dintre cele mai mari nuvele ale genului.
În 1940, Asimov a început să scrie poveștile sale cu roboți (colectate mai târziu în I, Robot [1950]). În secolul 21, roboții „pozitronici” funcționează conform Celor Trei Legi ale Roboticii:
- Un robot nu poate răni o ființă umană sau, prin inacțiune, nu poate permite unei ființe umane să facă rău;
- un robot trebuie să se supună ordinelor date de ființele umane, cu excepția cazului în care astfel de ordine ar intra în conflict cu Prima Lege; și
- un robot trebuie să-și protejeze propria existență atâta timp cât o astfel de protecție nu intră în conflict cu Prima sau a Doua Lege.
Dezvoltând (împreună cu Campbell) un set de etică pentru roboți și respingând concepțiile anterioare despre ei ca niște monștri de pradă de metal, Asimov a influențat foarte mult tratarea subiectului de către alți scriitori.
„Enciclopediștii” (1942) a fost începutul popularei serii Fundația (Foundation) a lui Asimov. Vag modelat după căderea Imperiului Roman, seria Fundația începe în ultimele zile ale Imperiului Galactic. Hari Seldon elaborează o disciplină, „psihoistoria”, care permite prezicerea curentelor istorice viitoare. El pune în mișcare un plan de reducere a prezisei epoci întunecate galactice de 30.000 de ani până la 1.000 de ani, adunând cele mai strălucite minți de pe planeta Terminus pentru a forma Fundația unui nou Imperiu Galactic. Seldon înființează și o misterioasă a doua fundație într-un amplasament necunoscut. Fundația se luptă să mențină civilizația în viață, în timp ce, în momentele de criză acută prezisă de psihoistorie, înregistrările lui Seldon, mort de mult timp, oferă sfaturi. Poveștile, scrise între 1942 și 1949, au fost colectate ca trilogia Fundației: Fundația (1951), Fundația și Imperiul (1952) și A doua fundație (1953). Trilogia a câștigat un premiu special Hugo în 1966 pentru cel mai bun serial science-fiction din toate timpurile.
Primele romane ale lui Asimov O piatră pe cer (Pebble in the Sky), 1950, Praf de stele (The Stars, Like Dust) 1951 și Curenții spațiului (The Currents of Space), 1952, au fost plasate în timpul și înainte de Imperiul Galactic, dar nu au avut nicio legătură cu seria Fundația.
Sub pseudonimul Paul French, a scris seria pentru copii Lucky Starr (1952–1958), fiecare volum având loc pe o lume diferită a sistemului solar.
A revenit la roboții pozitronici cu două romane care îmbină misterul cu science-fiction-ul. Peste trei mii de ani, omenirea este împărțită între cei care trăiesc pe Pământ în orașe subterane suprapopulate și bogații Spacers, care trăiesc pe lumi din jurul stelelor din apropiere.
Polițistul uman Lije Baley și detectivul robot „umaniform” Spacer R. Daneel Olivaw rezolvă crime în New York City în Cavernele de oțel (The Caves of Steel), 1954 și pe o planetă Spacer în Soarele Gol (The Naked Sun), 1957.
În anii 1950, Asimov a scris și unele dintre cele mai bune povestiri ale sale: Calea marțiană (The Martian Way(, 1952, o alegorie despre macarthyism. Trecutul mort (The Dead Past), 1956, despre un dispozitiv care poate vedea în istorie. Băiețelul cel urât (The Ugly Little Boy), 1958, titlul original Ultimul născut (Lastborn), despre atașamentul unei asistente față de un copil de Neanderthal, adus accidental în viitor.
La sfârșitul anilor 1950, Asimov a trecut de la genul science-fiction pentru a se concentra mai mult pe scrierea de non-ficțiune. Din 1958 până în 1991, s-a preocupat de popularizarea științei, scriind o rubrică lunară despre știință pentru Revista de Fantezie și Science-Fiction (The Magazine of Fantasy and Science Fiction), care a primit un premiu special Hugo în 1963. O mare parte din scrierile sale de non-ficțiune se refereau la diferite subiecte din știință, scrise cu luciditate și umor, variind de la chimie, Particulele chimice ale vieții (The Chemicals of Life), 1954, la fizică, Particula Neutrino (The Neutrino), 1975, la biologie Creierul uman (The Human Brain), 1964).
A scris chiar și despre literatură Ghidul lui Asimov la Shakespeare (Asimov’s Guide to Shakespeare, 2 vol., 1970, și religie Ghidul lui Asimov în explicarea Bibliei (Asimov’s Guide to the Bible, 2 vol., 1968–1969.
Asimov a revenit la science-fiction cu Zeii înșiși (The Gods Themselves), 1972, câștigător al Premiilor Hugo și Nebula, legat de contactul cu extratereștrii avansați dintr-un univers paralel. Omul bicentenar (The Bicentennial Man), 1976, a obținul Premiile Hugo și Nebula pentru cea mai bună nuvelă, despre încercarea unui robot de a deveni om, una dintre cele mai iubite nuvele ale lui Asimov.
În anii 1980, Asimov a unit seriile roboților, Fundația și Imperiul în același univers fictiv. Personajele din Marginea fundației (Foundation’s Edge), 1982 (a obținut Premiul Hugo pentru cel mai bun roman) încep să bănuiască că o a treia putere, ascunsă, a apărut în galaxie, care este chiar mai puternică decât cele două Fundații.
Baley și Olivaw reuniți în Roboții din lumea zorilor (The Robots of Dawn), 1983, investighează distrugerea unui robot identic cu Olivaw.
În Roboții și Imperiul (Robots and Empire), 1985, plasat la 200 de ani după moartea lui Baley, Olivaw se luptă cu o amenințare la adresa umanității, care culminează cu diaspora de pe Pământ care duce la Imperiul galactic.
Fundația și Pământul (Foundation and Earth), 1986, se concentrează pe căutarea planetei Pământ uitate și asupra modului în care istoria sa timpurie, așa cum este descrisă în seria roboților, a afectat istoria galaxiei. Două prologuri ale trilogiei Fundația, Preludiul Fundației (Prelude to Foundation), 1988 și Fundația renăscută sau Înainte de Fundație (Forward the Foundation), 1993, ultimul roman al lui Asimov, urmăresc dezvoltarea psihoistoriei lui Hari Seldon și planul Fundației.
Printre romanele târzii ale lui Asimov s-au numărat extinderi ale povestirilor anterioare, scrise împreună cu Robert Silverberg, precum Căderea nopții (Nightfall), 1990 și Copilul timpului (Child of Time), 1991, bazat pe Băiețelul cel urât (The Ugly Little Boy).
A publicat trei volume autobiografice: Cu amintiri încă verzi (In Memory Yet Green: The Autobiography of Isaac Asimov), 1920–1954, 1979; Bucuria o mai simt încă (Joy Still Felt: The Autobiography of Asimov), 1954–1978, 1980; Eu, Asimov (I, Asimov: A Memoir, 1994, Premiul Hugo pentru cea mai bună carte de nonficțiune.
1642: Mehmed al IV-lea, sultan otoman (d. 1693)
1713: Marie Dumesnil, actriță franceză (d. 1803)
1719: Jacques-Alexandre Laffon de Ladebat, constructor de nave și negustor francez (d. 1797)
1727: James Wolfe, general britanic (d. 1759)
1752: Philip Freneau, poet, eseist, editor american
1777: Christian Daniel Rauch, sculptor german (d. 1857)
1822: Rudolf Clausius, matematician și fizician german, considerat fondatorul termodinamicii. În 1865, a introdus noțiunea de entropie (d. 1888)
1836: Mendele Moykher Sforim, scriitor rus (d. 1917)
1837: Mily Balakirev, compozitor rus (d. 1910)
1859: Anna Sacher, hotelier, Sacher cake (d. 1930)
1870: Ernst Barlach, sculptor, grafician și poet german (d. 1938)
1877: Slava Raskaj, pictor croat (d. 1906)
1882: Ion Teodorescu-Sion, pictor și desenator român (d. 1939)
1886: Florence Lawrence, actriță canadiană (d. 1938)
1891: Aron Cotruș, poet român (d. 1961)
1896: Dziga Vertov, cineast rus (d. 1954)
1904: Sally Rand, dansatoare americană (d. 1979)
1905: Michael Tippett, compozitor britanic (d. 1998)
1907: Ion Popescu Negreni, pictor român (d. 2001)
1913: Anna Lee, actriță engleză (d. 2004)
1913: Ioan Jak Rene Juvara, medic român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1996)
1917: Vera Zorina, dansatoare și actriță germană (d. 2003)
1920: Francisc Păcurariu, poet, prozator și eseist român
1924: Victor Mercea, fizician român (d. 1987)
1928: Tiberiu Olah, compozitor român
1930: Julius La Rosa, cântăreț american
1933: Ion Băieșu, prozator, dramaturg român (d. 1992)
1936: Roger Miller, cântăreț american (d. 1992)
1936: Hans Herbjørnsrud, autor norvegian
1945: Ion-Horia Bîrlădeanu, lingvist și critic literar român
1947: Jack Hanna, zoolog american
1949: Christopher Durang, dramaturg american
1950: Débora Duarte, actriță braziliancă
1953: Nicolae Stan, prozator, editor și profesor român
1954: Dawn Silva, cântăreață americană (The Brides of Funkenstein și P-Funk)
1955: Tex Brashear, actor vocal american
1961: Gabrielle Carteris, actriță americană
1961: Todd Haynes, creator american de film
1967: Tia Carrere, actriță americană
1968: Cuba Gooding Jr., actor american
1972: Taye Diggs, actor american
1975: Doug Robb, cântăreț american (Hoobastank)
1976: Paz Vega, actriță spaniolă
1983: Kate Bosworth, actriță americană