1877: Hermann Hesse, scriitor german, laureat al Premiului Nobel (d. 1962)
Hermann Hesse, 2 iul. 1877 – 9 august 1962, romancier și poet german, care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1946. Tema principală a operei sale este efortul individului de a ieși din modurile de civilizație stabilite, astfel încât să găsească un spirit și o identitate esențială.
Hesse s-a născut în Calw, Wurtemberg, Germania, și a crescut în Calw și în Basel. A urmat pentru scurt timp școala la Göppingen, înainte ca, la cererea tatălui său, să intre la seminarul Maulbronn în 1891. Deși un elev model, nu a putut să se adapteze și a plecat după mai puțin de un an. După cum va explica mai târziu,
“Am fost un elev bun, bun la latină, deși numai corect la greacă, dar nu am fost un băiat foarte ușor de gestionat și doar cu dificultate m-am integrat în cadrul unei educații pietiste care avea ca scop supunerea și anularea personalității individuale.”
[Pietism: doctrină ascetică a unei secte protestante, care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea și misticismul extrem.]
Hesse, care aspira să fie poet, a fost ucenic într-o fabrică de ceasuri-turn din Calw și mai târziu într-o librărie din Tübingen. Și-a exprima dezgustul față de școala convențională în romanul Unterm Rad (1906; Sub roată), în care un elev prea silitor este condus spre autodistrugere.
Hesse a publicat prima sa carte, o colecție de poezii, în 1899. A rămas în activitatea de vânzare a cărților până în 1904, când a devenit scriitor independent și a publicat primul său roman, Peter Camenzind, despre un scriitor eșuat și libertin. Romanul a fost un succes, iar Hesse a revenit la tema căutărilor interioare și exterioare ale unui artist în Gertrud (1910) și Rosshalde (1914).
O vizită în India, în acești ani, s-a reflectat mai târziu în Siddhartha (1922), un roman poetic, plasat în India pe vremea lui Buddha, despre căutarea iluminării.
În timpul Primului Război Mondial, Hesse a trăit în Elveția neutră, a scris denunțuri ale militarismului și naționalismului și a editat un jurnal pentru prizonierii de război germani și interni. A devenit rezident permanent în Elveția în 1919 și cetățean în 1923, stabilindu-se la Montagnola.
Un sentiment profund de criză personală l-a condus pe Hesse la psihanaliză cu J.B. Lang, un discipol al lui Carl Jung. Influența psihanalizei apare în Demian (1919), o examinare a realizării conștiinței de sine de către un adolescent cu probleme. Acest roman a avut un efect universal asupra unei Germanii răvășite și l-a făcut celebru pe autorul său. Lucrările ulterioare ale lui Hesse arată interesul său pentru conceptele jungiene de introversiune și extraversiune, inconștientul colectiv, idealism și simboluri. Hesse a ajuns, de asemenea, să fie preocupat de ceea ce a văzut ca dualitate a naturii umane.
Der Steppenwolf (1927; Lupul de stepă) descrie conflictul dintre acceptarea burgheză și autorealizarea spirituală a unui bărbat de vârstă mijlocie.
În Narziss und Goldmund (1930; Narcis și Goldmund), un ascet intelectual, care se mulțumește cu credința religioasă consacrată, este prezentat în contrast cu un senzualist artistic care își urmărește propria formă de mântuire.
Ultimul și cel mai lung roman al lui Hesse, Das Glasperlenspiel (1943; Jocul cu mărgele de sticlă sau Magister Ludi), este plasat în secolul XXIII. În acest roman, Hesse explorează din nou dualismul contemplativ și al vieții active, de data aceasta prin figura unui intelectual supradotat. Ulterior a publicat scrisori, eseuri și povești.
După Al Doilea Război Mondial, popularitatea lui Hesse în rândul cititorilor germani a crescut, deși se prăbușise până în anii 1950. Apelul său pentru autorealizare și onorarea misticismului estic l-au transformat într-o figură de cult pentru tinerii din lumea vorbitoare de limbă engleză în anii 1960 și 1970, iar acest filon al operei sale i-a asigurat un public internațional pentru opera sa ulterioară.
419: Valentinian al III-lea, împărat roman (d. 455)
1489: Thomas Cranmer, arhiepiscop de Canterbury (d. 1556)
1644: Abraham a Sancta Clara, scriitor austriac (d. 1709)
1698: Francesco al III-lea d’Este, Duce de Modena (d. 1780)
1714: Christoph Willibald Gluck, compozitor german de operă (d. 1787)
1724: Friedrich Gottlieb Klopstock, poet german (d. 1803)
1790: Leopold, Prinț de Salerno, membru al Casei de Bourbon-Două Sicilii (d. 1851)
1841: Alexander Mihailovici Zaițev, chimist rus (d. 1910)
1849: Maria Theresa de Austria-Este (d. 1919)
1862: William Henry Bragg, fizician și chimist englez, laureat al Premiului Nobel (d.1942)
1882: Marie Bonaparte, psihanalist francez (d. 1962)
1893: Luca Ion Caragiale, poet român, fiul lui I.L.Caragiale și fratele lui Mateiu Caragiale (d. 1921)
1903: Alec Douglas-Home, al 66-lea prim-ministru al Regatului Unit (d. 1995)
1903: Regele Olav al V-lea al Norvegiei (d. 1991)
1906: Hans Albrecht Bethe, fizician american (d. 2005)
1919: Ștefan Fay, scriitor și genealogist român (d. 2009)
1922: Pierre Cardin, designer francez de modă
1923: Wisława Szymborska, poetă poloneză, laureată a Premiului Nobel
1923: Constantin Dăscălescu, comunist român, prim-ministru al României (d. 2003)
1926: Octavian Paler, scriitor și publicist român (d. 2007)
1950: Ilie Micolov, cântăreț român de muzică ușoară
1950: Liviu Vasilică, cântăreț român de muzică populară (d. 2004)
1951: Mariea Crâșmaru, globetrotter român
1951: Gheorghe Visu, actor român de teatru și film
1954: Ioan Holban, scriitor, critic și filolog român
1959: Cristian Diaconescu, politician român
1960: Dan Nica, politician român
1970: Cozmin Gușă, politician român, om de afaceri
1974: Rocky Gray, muzician american (Evanescence)
1985: Ashley Tisdale, cântăreață americană
