2 Noiembrie

1950: George Bernard Shaw, dramaturg, laureat al Premiului Nobel (n. 1856)

George Bernard Shaw, critic de muzică irlandez, dramaturg, eseist, dramaturg și scenarist. După ce s-a mutat de la Dublin la Londra, în 1876, a lucrat câțiva ani în calitate de critic muzical și de artă. A scris cărți și cronici teatrale și a fost un membru activ al Societății Fabiene, de orientare socialistă.

Născut la Dublin într-o mică familie a nobilimii protestante, pe 26 iulie 1856, George Bernard Shaw a dobândit o vastă cultură literară și muzicală. La vârsta de douăzeci de ani, s-a alăturat mamei sale, separată de tatăl său alcoolic, la Londra, și a devenit interesat de economie politică și socialism. Lectura lui Karl Marx a fost o revelație pentru el. Alături de implicarea sa ca activist politic, a devenit critic de artă și muzică, apoi critic dramatic și a scris numeroase eseuri.

În 1882, a aderat la socialism. A fost, de asemenea, interesat de programul de eugenie (teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție) al lui Francis Galton din 1883. În 1884, la Expoziția Internațională de Sănătate din Londra, a vizitat standul Laboratorului antropometric al lui Galton. S-a alăturat Societății Eugenice în 1890. Eugenismul său era de tip pozitiv, dar a respins ideile hegemonice ale lui Francis Galton și ale celorlalți conservatori. „Socialismul eugenic al lui Shaw poate fi de fapt rezumat în două măsuri pe care le considera esențiale: suprimarea proprietății private și disjuncția radicală a căsătoriei și reproducerii”.

[Eugenia, denumită și eugenism sau eugenetică, este o teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție. Scopurile declarate sunt acelea de a crea oameni mai sănătoși, mai inteligenți, economisirea resurselor societății și curmarea suferinței umane. Metodele inițiale de atingere a acestor scopuri se bazau pe alimentație selectivă, dar cele moderne se concentrează pe controale parentale, analizele fetușilor, consiliere genetică, controlul sarcinilor, fertilizare in vitro și inginerie genetică.]

După ce a încercat fără succes să publice cinci romane, George Bernard Shaw s-a interesat de teatru începând cu 1892, pentru care a scris peste cincizeci de piese. Apoi a dezvoltat un stil în care verva sa umoristică, mai bine evidențiată, l-a făcut un maestru incontestabil al teatrului anglofon. În primele sale piese, foarte implicate, dar puțin jucate, George Bernard Shaw abordează abuzurile sociale. Piesa Eroul și soldatul, produsă în 1894, în Statele Unite, marchează începutul notorietății sale internaționale.

George Bernard Shaw a participat la Societatea Fabiană, unde a cunoscut-o pe Charlotte Payne Townshend, cu care s-a căsătorit în 1898. Atins de boală și de surmenaj, și-a redus activitatea politică. Succesele și căsătoria sa din același an au pus capăt vieții sale boeme. Fără a înceta vreodată să se intereseze de politică și de problemele sociale, s-a dedicat acum în întregime operelor sale, pieselor cu teză, în care ridiculizează conformismul social.

Talentul și notorietatea sa au fost recompensate cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1925. A câștigat un Oscar în 1939 pentru scenariul adaptat pentru film al piesei sale Pigmalion, dar se pare că nu ar fi apreciat niciodată această onoare prea mult: se spune că, acasă, folosea statueta Oscar pentru a bloca ușile. A rămas foarte activ pe tot parcursul vieții sale, a murit în urma unei căzături la vârsta de 94 de ani.

Comicul pieselor sale merge mână în mână cu rigoarea logică a ideilor pe care le dezvoltă. Prefațele sale, uneori voluminoase, sunt adevărate eseuri în care își dezvoltă temele preferate (artă, pacifism, idei politice, concepții filozofice și religioase) și propune soluții pentru remedierea relelor pe care le denunță în piesele sale. Opera sa este aceea a unui revoluționar și a unui reformator care urmărește să distrugă capitalismul și să-l înlocuiască cu un socialism luminat și mai elevat.

Pygmalion (1912) și Sfânta Ioana (1923), opere de maturitate, sunt adesea considerate capodoperele sale. După ce a călătorit în Uniunea Sovietică, a negat eșecurile acesteia și a devenit un promotor înflăcărat al stalinismului. La începutul anilor 1930, istoricul Gaetano Salvemini, refugiat în Anglia, a dus o dură polemică împotriva lui din cauza pozițiilor sale eugenice. Cu toate acestea, Shaw a considerat foarte important ca omenirea să se construiască de acum înainte, în conformitate cu propria sa teorie eugenică, conform unei încurajări generale a metisajului (încrucișarea raselor) și a căsătoriei între diferite clase sociale.

Implicat în mișcarea pentru dreptul la vot al femeilor, a devenit un susținător activ al Ligii de rezistență la impozite pentru femei, opunându-se administrației fiscale britanice care refuza să considere femeile căsătorite ca fiind independente din punct de vedere fiscal.

Provocator și nonconformist, George Bernard Shaw a denunțat puritanismul îngust, ierarhia religioasă și ipocrizia convențiilor religioase (Discipolul diavolului, 1896 și Adevăratul Blanco Posnet, 1909).

În Androcles și leul (1912), studiază motivațiile religioase și spirituale ale omului. Inspirat de învățăturile lui Charles Darwin, își bazează filosofia pe evoluție, o forță încă misterioasă, pe care o numește „Forța vieții”, o putere imperfectă care urmărește să atingă perfecțiunea (prefață la Înapoi la Mathusalem, 1920). Shaw se opune energic personificării oricărei divinități.

Shaw a devenit vegetarian la vârsta de douăzeci și cinci de ani, după ce a audiat o prelegere susținută de H. F. Lester. În 1901, amintindu-și de experiențele sale, a declarat: „Am fost canibal timp de douăzeci și cinci de ani. În rest, am fost vegetarian.” Ca un fervent vegetarian, a fost cu fermitate anti-vivisecționist și s-a opus sporturilor crude în care erau implicate animale până la sfârșitul zilelor sale. Convingerea că era imoral să mănânci animale a fost una dintre cauzele pe care a ținut să le evoce în piesele și în prefațele sale. Poziția lui era aceasta: „Un om de intensitatea mea spirituală nu mănâncă cadavre”; sau: „Animalele sunt prietenii mei, nu-mi mănânc prietenii”.

Corespondența sa a inspirat o piesă de teatru numită Dragă mincinosule.

De amintit dintre piesele sale:

În prima sa piesă, Casele văduvilor, 1892, a pus accentul mai degrabă pe probleme de ordin social și economic decât pe povești de dragoste, adoptând tonul comediei ironice care îi va caracteriza întreaga operă.

Și-a descris primele piese ca “neplăcute“ deoarece îl obligau pe spectator să se confrunte cu niște probleme dezagreabile.

Printre creațiile sale se numără Profesiunea doamnei Warren, 1893, care abordează tema prostituției și a cărei punere în scenă a fost interzisă până în 1902.

După aceea, a scris patru piese “plăcute“, printre care comediile Armele și omul, 1894, și Candida, 1895.

Următoarele sale piese au fost Cezar și Cleopatra, 1899, și Om și supraom, 1905.

A folosit comedia rafinată pentru a exploata metehnele societății în Maiorul Barbara, 1905, Dilema doctorului, 1911 și Pygmalion, 1913, care este capodopera sa.

Alte piese importante sunt Androcle și leul, 1912, Casa inimilor sfărâmate, 1919, și Sfânta Ioana, 1923.

Celelalte scrieri și discursuri au contribuit la perceperea sa ca o figură publică controversată, de-a lungul unei mari perioade a vieții sale. I s-a decernat Premiul Nobel în 1925.

Mai mult…

1083: Matilda de Flandra, soția regelui William I Angliei (n. 1031)

1715: Charlotte Christine de Brunswick-Lüneburg, soția Țareviciului Alexei al Rusiei (n. 1694)

1854: Anton Pann (Antonie Pantoleon Petrov), poet, compozitor, muzicolog și culegător de folclor (n. 1796)

1960: Dimitri Mitropoulos, regizor, pianist, compozitor și dirijor grec (n. 1896)

1975: Pier Paolo Pasolini, regizor, scenarist, teoretician și poet italian (n. 1922)

2004: Theo van Gogh, regizor olandez (n. 1957)

2019: Leo Iorga, muzician român (n. 1964)

2019: Marie Laforêt, cântăreață și actriță franceză (n. 1939)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.