2 Septembrie

2005: Alexandru Paleologu, scriitor, eseist, critic literar, diplomat și om politic român, membru al Academiei Române (n. 1919)

S-a născut într-o veche familie boierească de origine bizantină. Își revendica descendența din ultima dinastie a Imperiului Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea.

A urmat liceul Spiru Haret din București, apoi și-a obținut licența, în 1943, la Facultatea de Drept din București. Între 1948 și 1950, a făcut trei ani de studii la Facultatea de Teatru din București, Secția regie și teatrologie.

În 1944, devine referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului, iar între 1946 și 1948 este atașat de legație la Ministerul Afacerilor Externe al României. La Comisia de Armistițiu a fost angajat de Ionel Christu la începutul lunii octombrie 1944 într-o echipă de tineri.

La Ministerul de Externe este angajat în urma unui concurs de admitere. Este dat afară din diplomație în 1948 de către Ana Pauker. Alexandru Paleologu nu a fost niciodată legionar și fascist. În autobiografia redactată în penitenciarul Botoșani, Al.Paleologu scrie:

“În toamna anului 1940, după instaurarea dictaturii legionare am inițiat cu mai mulți prieteni și colegi organizarea clandestină a unui grup de tineret universitar cu vederi democratice, care urma să se manifeste prin publicații, conferințe etc.în spirit umanist, antilegionar și democratic, raționalist, critic și antimistic.”

Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel până în ianuarie 1956, când fapta pentru care fusese urmărit se prescrisese și putea reintra în legalitate.

În 1959 este arestat în lotul Noica-Pillat. Arestările în respectivul lot încep în decembrie 1958, cu Constantin Noica, iar ultimul arestat din lot, în ianuarie 1960, este Nicolae Steinhardt. Sunt arestați 23 de intelectuali de prestigiu, anchetați și condamnați la pedepse de la 6 ani până la 25 de ani de muncă silnică.

Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 iar la ora 2 noaptea este obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (București) și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii și 7 ani degradare civică, pentru motivul “uneltire” contra regimului comunist.

Prin Decizia nr. 24/1 martie 1960 a Tribunalului Militar al Reg. a II-a Militare București este condamnat “pentru săvârșirea infracțiunii de agitație contra ordinii sociale”. La interogatoriul lui Alexandru Paleologu în cadrul procesului  lui C. Noica, C. Pilat…, Paleologu a declarat:” …eu mă situam pe poziții contrare cu legionarii.”

În timpul detenției a fost racolat de Securitate ca informator. Alexandru Paleologu a fost bun prieten cu Nicu Steinhardt. Paleologu a declarat:

“Când i-am mărturisit [lui Steinhardt] prima oară – pentru că lui i-am mărturisit, înainte de apariția mărturiei mele publice din volumul Sfidarea memoriei -, mi-a replicat: “Eu eram sigur demult de lucrul acesta, mă așteptam, dar nu m-am ferit de tine nicio clipă…”

A fost grațiat în 1964 și iese din închisoare la 24 iunie 1964.

După ieșirea din închisoare urmează o perioadă de readaptare. Este reintegrat pe post de cercetător științific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secția Artă Veche. Devine secretar literar la Teatrul „C. I. Nottara” din București în 1967 și membru al Uniunii Scriitorilor, iar între 1970 și 1976 este redactor la Editura Cartea Românească.

După revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța începând cu 31 decembrie 1989, și demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cât și din cauza vederilor sale monarhiste.

După aceea, devine membru al Partidului Alianței Civice, înființat de Nicolae Manolescu, fiind ales între 1992 și 1996 senator în circumscripția electorală Argeș. Și-a continuat mandatul de senator din partea Partidului Național Liberal, fiind între 1996 și 2000 senator de Vrancea și între 2000 și 2004 senator de București.

În 1990, a fost ales Mare Maestru al Marii Loji Masonice Naționale din România, cu sediul la Paris.

Din 1992 a fost președinte al Consiliului Fundației Societatea Civilă.

A fost grațiat în 1964 și iese din închisoare la 24 iunie 1964.

După ieșirea din închisoare urmează o perioadă de readaptare. Este reintegrat pe post de cercetător științific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secția Artă Veche. Devine secretar literar la Teatrul „C. I. Nottara” din București în 1967 și membru al Uniunii Scriitorilor, iar între 1970 și 1976 este redactor la Editura Cartea Românească.

După revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța începând cu 31 decembrie 1989, și demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cât și din cauza vederilor sale monarhiste.

După aceea, devine membru al Partidului Alianței Civice, înființat de Nicolae Manolescu, fiind ales între 1992 și 1996 senator în circumscripția electorală Argeș. Și-a continuat mandatul de senator din partea Partidului Național Liberal, fiind între 1996 și 2000 senator de Vrancea și între 2000 și 2004 senator de București.

În 1990 a fost ales Mare Maestru al Marii Loji Masonice Naționale din România, cu sediul la Paris.

Din 1992 a fost președinte al Consiliului Fundației Societatea Civilă.

A decedat la 86 de ani în casa sa de pe strada Armenească nr. 34, București.

421: Constantin al III-lea, împărat roman

459: Sfântul Simeon Stilitul

1106: Yusuf ibn Taschfin, conducător almoravid

1031: Sfântul Emeric al Ungariei

1274: Prințul Munetaka, shogun japonez (n. 1242)

1397: Francesco Landini, compozitor italian

1540: Lebna Dengel, Împărat al Etiopiei (n. 1501)

1547: Hernán Cortés, conchistatorul spaniol al Mexicului (n. 1485)

1606: Karel Van Mander, pictor și scriitor flamand (n. 1548)

1679: Johann Duve, cumpărător și bancher german (n. 1611)

1680: Per Brahe cel Tânăr, soldat și politician suedez (n. 1602)

1688: Robert Viner, Primar Lord al Londrei (n. 1631)

1690: Filip Wilhelm, Alegător al palatinatului (n. 1615)

1735: Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg (n. 1680))

1737: Fabian Graf von Wrangel, feldmareșal al Imperiului Habsburgic (n. 1651)

1764: Nathaniel Bliss, astronom regal englez (n. 1700)

1765: Henry Bouquet, ofițer născut elvețian al armatei britanice (n. 1719)

1768: Antoine Deparcieux, matematician francez (n. 1703)

1790: Johann Nikolaus von Hontheim, istoric și teolog german (n. 1701)

1791: František Kočvara, compozitor ceh (n. 1740)

1807: Antonio Casimir Cartellieri, compozitor german (n. 1772)

1813: Jean Victor Marie Moreau, general francez (rănit mortal la datorie) (n. 1763)

1820: Împăratul Jiaqing al Chinei (n. 1760)

1832: Franz Xaver, Baronul Von Zach, astronom austriac (n. 1854

1834: Thomas Telford, inginer scoțian (n. 1757)

1845: Bernardino Rivadavia, prim-ministru argentinian (n. 1780)

1865: William Rowan Hamilton, matematician irlandez (n. 1805)

1870: Charles de Flahaut, militar și diplomat francez (n. 1785)

1872: Nicolai Grundtvig, scriitor și filozof danez (n. 1783)

1898: Wilford Woodruff, președinte al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (n. 1807)

1906: Giuseppe Giacosa, libretist italian (n. 1847)

1910: Henri Rousseau, pictor francez (n. 1844)

Henri Rousseau (Henri Julien Félix Rousseau), supranumit Vameșul Rousseau (Le Douanier Rousseau), 21 mai 1844 – 2 septembrie 1910, pictor francez, considerat un reprezentant major al artei naive.

Provenind dintr-o familie modestă, a studiat dreptul înainte de a pleca la Paris. După satisfacerea stagiului militar, a început să lucreze ca taxator, și nu ca vameș, cum l-au numit mai târziu prietenii săi, ocupând o funcție de funcționar de clasa a II-a, în cadrul căreia controla intrarea băuturilor alcoolice în Paris.

În timpul liber s-a dedicat picturii și desenului, ca autodidact. A învățat singur să picteze și a produs un mare număr de picturi. Acestea reprezintă adesea peisaje din junglă, deși el nu a părăsit niciodată Franța. Inspirația sa provenea în principal din cărți ilustrate, grădini botanice și întâlniri cu soldați care au participat la intervenția franceză în Mexic.

Din 1883, s-a dedicat întrutotul picturii, iar în 1894, tabloul Războiul s-a bucurat de aprecierea avangardiștilor.

În 1886, a expus la Salonul Independenților câteva dintre primele sale picturi, printre care și Seară de carnaval. Aceasta, ca și picturile de mai târziu, este lucrată în stilul tipic al artei naïve; totul este redat întocmai, norii au aspect solid și se insistă mai mult asupra costumelor decât asupra personajelor – ceea ce creează o atmosferă frapantă, plină de mister.

Picturile sale dovedesc  o tehnică elaborată, dar aspectul lor copilăresc i-a adus multe ironii. Un obișnuit al Salonului Independenților, a început să primească recenzii pozitive din 1891 și a întâlnit alți câțiva artiști spre sfârșitul vieții sale, precum Marie Laurencin, Robert Delaunay, Paul Signac, Guillaume Apollinaire, Jean-Léon Gérôme, Alexandre Cabanel, Edgar Degas, William Bouguereau, Paul Gauguin, Alfred Jarry, Toulouse-Lautrec și Pablo Picasso.

Cele mai bune lucrări ale sale reprezintă, în culori foarte bogate, jungle cu vegetație luxuriantă, animale sălbatice și figuri exotice. A expus Leul flămând , împreună cu foviștii, în 1905.

A murit sărac și abia după moarte i s-a recunoscut talentul.

Opera sa este considerată astăzi crucială pentru arta naivă și a influențat mulți artiști, în special suprarealiști.

Paul Éluard, contemporan cu el, a spus: „Ceea ce vedea era doar dragoste și ne va încânta întotdeauna privirea.”

Mai mult…

1920: Victoriano Guisasola y Menéndez, cardinal și Arhiepiscop al Valenciei și Toledoului (n. 1852)

1921: Anthony Francis Lucas, pionier croat al explorării petrolului (n. 1855)

1922: Henry Lawson, autor și poet australian (n. 1867)

1929: Paul Leni, regizor german (n. 1885)

1943: Marsden Hartley, pictor american (n. 1877)

1934: Alcide Nunez, muzician american (n. 1884)

1937: Pierre de Coubertin, filozof, istoric și sociolog francez (n. 1863)

1946: Ildefons Herwegen, călugăr și istoric german (n. 1874)

1948: Sylvanus Morley, arheolog și spion american (n. 1883)

1952: Hans von Rosen, campion olimpic la echitație

1953: Jonathan Mayhew Wainwright al IV-lea, general american (n. 1883)

1955: Rudolf Kattnigg, compozitor, pianist și dirijor austriac (n. 1895)

1964: Alvin York, cel mai decorat soldat al Primului Război Mondial (n. 1887)

1965: Johannes Bobrowski, poet, povestitor și eseist german (n. 1917)

1969: Ho Chi Minh, președinte și prim-ministru vietnamez (n. 1890)

1970: Kees van Baaren, compozitor și profesor olandez (n. 1906)

1973: Carl Dudley, regizor american de film (n. 1910)

1976: Stanislav Grochowiak, poet și dramaturg polonez (n. 1934)

1978: Gerhard Wahrig, lexicograf german (n. 1923)

1981: Tadeusz Baird, compozitor polonez (n. 1928)

1982: Werner Schwarz, politician german (n. 1900)

1987: William Borm, politician liberal german și agent Stasi (n. 1895)

1991: Alfonso García Robles, diplomat și politician mexican, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (n. 1911)

1992: Claude Barma, realizator francez de televiziune

1993: Joana Maria Gorvin, actriță austriacă

1994: Detlef Macha, pilot german (n. 1959)

1996: Hans Peter Heinzl, membru austriac de cabaret (n. 1942)

1996: Otto Luening, compozitor american (n. 1900)

1997: Rudolph Bing, manager de operă născut austriac (n. 1902)

1997: Viktor Frankl, neurolog și psihiatru austriac (n. 1905)

1998: Allen Drury, autor american (n. 1918)

2000: Elvera Sanchez, dansatoare puerto-ricană (n. 1905)

2000: Curt Siodmak, autor născut german (n. 1907)

2001: Christiaan Barnard, medic chirurg, pionier al operațiilor de transplant de inimă (n. 1922)

2001: Troy Donahue, actor american (n. 1936)

2002: Rodica Ojog-Brașoveanu, scriitoare română (n. 1939)

2004: Kieth Engen, basist american (n. 1925)

2004: Elisabeth Kallina, actriță austriacă (n. 1910)

2004: Wilhelm Koch-Hooge, actor german (n. 1916)

2004: Joan Oró, om de știință catalan (n. 1923)

2005: Bob Denver, actor american (n. 1935)

2013: Ronald Coase, economist britanic, laureat Nobel (n. 1910)

2013: Frederik Pohl, scriitor american (n. 1919)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.