20 Februarie

1888: Georges Bernanos, romancier, jurnalist de articole polemice, eseist francez, soldat în Primul Război Mondial. (d. 1948)

Unul dintre cei mai originali si independenti scriitori romano-catolici ai timpului sau, cu parcursuri uneori contradictorii in actiunile si atitudinile sale, spiritual si cu dragoste pentru oameni, a combatut materialismul si compromisul cu raul.

După studii de drept și litere, Georges Bernanos a colaborat cu diverse ziare monarhiste, înainte de a conduce unul la Rouen.

Decorat după Primul Război Mondial, s-a căsătorit și a devenit inspector de asigurări la Banca Națională. În timpul călătoriilor ​​sale, a scris „Sub Soarele lui Satan”, care a avut un succes răsunător și i-a permis, în pragul celor patruzeci de ani, să se dedice în întregime literaturii.

A câştigat Premiul Femina, in 1929, pentru “La joie” (Bucuria), apoi a cunoscut cea mai fecunda perioada literara, în timpul şederii sale în Mallorca, între 1934 şi 1937. In 1936, i s-a decernat Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze pentru capodopera sa “Jurnalul unui preot de ţară” (Journal d’un curé de campagne, 1936), povestea unui tanar preot care se luptă cu păcatul.

Surprins de războiul spaniol, s-a întors în Franța, apoi a emigrat in America de Sud, in 1938, în Paraguay și Brazilia, unde a terminat de scris, în 1940, „Domnul Ouine ”. Va ramane in Barbacena, Brazilia, pana in 1945.

Dintr-un romano-catolic cu înclinaţii monarhiste, a devenit un adversar vehement al gândirii burgheze şi a ceea ce a identificat ca atitudine defetista, conducand la înfrângerea Franţei în 1940.

Când a izbucnit războiul în Europa, a publicat multe articole in presa braziliana şi a devenit unul dintre cei mai mari lideri spirituali ai Rezistenţei franceze. Daca in timpul exilului ridiculiza regimul de la Vichy, va deveni un susţinător puternic al miscarii forţelor naţionaliste, Forţele franceze libere, conduse de conservatorul Charles de Gaulle.

În iunie 1945, a venit să continue această luptă în Franța eliberată și a scris pentru cotidianul Libération, jurnal al Rezistenței franceze, fondat în Paris sub protecția lui Jean-Paul Sartre.

Și-a petrecut ultimii ani în Tunisia, unde a scris una dintre capodoperele sale, piesa de teatru „Dialogurile carmelitelor”, care a fost jucată de atunci pe toate scenele lumii.

“Dialogurile carmelitelor” (Dialogues des carmélites,1949) este un scenariu despre 16 maici martirizate in timpul Revolutiei Franceze, sursa de inspiratie pentru opera compozitorului francez Francis Poulenc.

Mai mult…

1482: Luca Della Robbia

S-a născut în 1400 la Florenţa, unde a petrecut cea mai mare parte din viaţa sa. La vârsta de treizeci şi unu de ani a început să-l sculpteze pe un cantor al catedralei din acel oraş. Sculpteaza medalioane foarte frumoase, pentru clopot şi apoi, în cooperare cu alti doi mari sculptori italieni, Michelozzo şi Maso di Bartolomeo, executa uşa sacristiei.

Luca della Robbia nu este cunoscut numai pentru sculpturile sale, ci şi pentru faptul că era specializat în arta realizarii emailurilor. El este autorul unei noi tehnici de emailare a teracotei. Aceasta tehnica o va folosi pentru a crea mai multe medalioane reprezentand în special copii.

1844: Ludwig Eduard Boltzmann, fizician și matematician austriac (d. 1906)

1867: Louise a Marii Britanii, fiica regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (d. 1931)

1882: Nicolai Hartmann, filosof german (d. 1950)

Principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al “ontologiei critice” – formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane. Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice,  s-a impus totodată ca un reputat istoric al filosofiei și al culturii în genere.

1924: Eugen Barbu, scriitor, scenarist, publicist român (d. 1993)

1925: Robert Altman, regizor american

1927: Sidney Poitier, actor si regizor american de origine haitiană pe linie paterna

Născut în Miami, Florida, Sidney Poitier a crescut în micul sat Cat Island, Bahamas. Tatăl său, un haitian cultivator de tomate, l-a trimis în Statele Unite la vârsta de cincisprezece ani. Pasionat de film, în cele din urmă a devenit student al prestigiosului Actors Studio, ale carui cursuri le plătea din slujba sa de portar. A fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor in rol principal, în 1958, in filmul The Defiant Ones, înainte de a câştiga efectiv premiul Oscar, în 1963, pentru Lilies of the Field. A fost primul actor de culoare care a obtinut acest premiu, a jucat in cincizeci de filme si a regizat zece filme.

1927: Mircea Malița, scriitor, matematician și diplomat român

1945: George Fitzgerald Smoot, fizician american

1946: Riccardo Cocciante, cantaret, compozitor, actor italian

Cantautorul, cunoscut, de asemenea, în ţările vorbitoare de limbă franceză, ca Richard Cocciante, s-a nascut la Saigon, in Indochina Franceza, astazi Ho Chi Minh City, Vietnam, tatal sau fiind italian, iar mama, frantuzoaica. Opera sa cuprinde înregistrări în italiană, franceză şi spaniolă, iar unele dintre piesele sale sunt înregistrate în toate cele trei limbi.

Si-a petrecut copilăria pe Insula Formosa şi adolescenţa în Italia, cand s-a mutat la Roma, la varsta de 11 ani. A locuit chiar in S.U.A. si Irlanda. In 1991, a castigat Festivalul de la Sanremo cu melodia “Se stiamo insieme” si cu ocazia Craciunului din anul 1997, legendarul tenor si prieten spaniol, Placido Domingo, l-a invitat sa cante la concertul din Viena, Domingo’s annual Christmas, alaturi de el, Sarah Brightman si Helmut Lotti.

Una dintre cele mai bune piese ale sale este Margherita, interpretata in italiana sau Marguerite, in limba franceza.

În 1997, a compus muzica pentru spectacolul “Notre-Dame de Paris” (Belle) ale carui texte au fost scrise de Luc Plamondon. Povestea este inspirată de romanul omonim al lui Victor Hugo. “Notre-Dame de Paris” este o comedie muzicala a carei premiera a avut loc pe 16 septembrie 1998 la Paris, la Palatul Congreselor (Palais des congrès de Paris). Spectacolul a reunit 3 milioane de spectatori în Franța. Piesa “Belle” s-a vandut in 2,5 milioane de exemplare. In rolurile principale: Pierre Garand, supranumit Garou (Quasimodo), Daniel Lavoie (Frollo), Patrick Fiori (Phœbus), Hélène Ségara (Esmeralda).

1947: Peter Strauss, actor american

1954: Grigore Leșe, interpret român de folclor

1966: Cindy Crawford, fotomodel, actriță americană

1967: Kurt Cobain, liderul formației rock Nirvana (d. 1994)

1971: Virgil Iantu, cantaret si prezentator tv roman

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.